1,671 matches
-
pusese banii În buzunarul de la spate. Încălecase bicicleta și o pornise către casă când, deodată, simțise așa, ca niște cuțite În burtă. Se Întorsese scurt din drum, lăsase bicicleta sprijinită de gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu și se avântase Într-o cabină a umblătorii din curtea școlii. Pe când Își deșerta pripita burtă, a băgat de seamă, printre scândurile ușii, că unul taman Îi fura bicicleta. Se repezise afară cu nădragii În vine, dar hoțul apucase să Îndepărteze binișor, călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin toamnă fulgii de zăpadă Ca‐ n sufletu‐ mi aducerile‐aminte... ...și‐ ascult... și sorb motivul cantilenei.. și‐ n dorul vremilor de mai nainte, Mă frige‐ o lacrimă din colțul genei. UNEI FEMEI Vezi tu o slabă rază ce s‐avântă? Oh, de‐ ai simți că raza asta vine Din dorul unei lumi cât mai senine Ce sufletul de‐a pururi mi‐l frământă! Ea se topește toată‐n vers și cântă, 95 Frumosul cel etern ce doarme‐n tine. Îngăduie
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
era pus la încercare și se înapoia victorios, și iarăși era încercat, descoperise, până la urmă, că nu era satisfăcut de dificultățile întâlnite. Cea mai mare plăcere a vieții, aflase el, se găsea în faptul de a căuta greutățile, a se avânta drept în mijlocul lor și apoi a se întoarce pentru a le vedea în urma lui. Convingerile îi fuseseră întărite de încrederea în sine însuși, pe care o câștigase din asemenea experiențe și îi crease o judecată depășind cu mult logica oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cugetul mai împăcat decât înainte. Încă îi era greu să se decidă ce avea de făcut în continuare. Era copleșit de rușine. Își adusese armata atâta drum tocmai din miazănoapte și nu suporta să stea pe margine, în timp ce Hideyoshi se avânta în miezul acțiunii. Ce era de făcut? Responsabilitatea firească a principalului vasal al clanului Oda ar fi fost aceea de a ataca armata clanului Akechi, dar această problemă fusese lichidată de Hideyoshi. Prin urmare, în condițiile existente, care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pictura bisericii urmărește să integreze totul în misterul liturgic, încât chiar în afara sfintelor slujbe, totul în biserică este în așteptarea Sfintelor Taine. Această așteptare este ea însăși sfântă, deoarece este plină de prezență divină, este acțiunea icoanelor asupra sufletelor. Chipurile avântate către cer exprimate în pictura bisericească, vădesc elanul către înălțimea chipului Pantocratorului aflat în centrul și în locul cel mai înalt din biserică, ținând în mâna Sa viața fiecăruia și a tuturor. În biserică totul este adunat și ordonat într-un
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de fapt, pentru că am văzut niște târgoveți care nu vorbeau limba noastră, ci una necunoscută mie. Apoi, fiule, ai nimerit taman pe Ulița Armenească, iar acei târgoveți despre care mi-ai vorbit erau armeni, pentru că pe ulița lor greu se avântă vreun turc... Am văzut apoi un negustor care vindea o licoare dintr-o putinică, turnată într-un polonic...N-o fi bragă, părinte? Ai nimerit-o, fiule. Târgovețul despre care spui era un bragagiu. Sunt mulți negustori de soiul acesta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Figura ei mi se pare cunoscută, dar de unde? În mintea mea începe bătălia pentru a descurca misterul... Fiecare gând se înghesuie să-și spună părerea. „Ea este” - zice un gând. „Mi se pare că-i...” încearcă altul. „Sigur este...” se avântă al treilea. Nici un răspuns nu este potrivit. Eu mă încăpăținez să-mi aduc aminte de unde o cunosc pe bătrâna negricioasă din poarta mănăstirii...Ea nu-și dezlipește ochii de pe mine. După o vreme, văd că se desprinde din umbra turnului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întâlnire, nu? Sigur că nu, i-am spus, cu inima bătându-mi în trap. Cui îi păsa că nu era genul de literat? La cât de mult muncea, probabil că Randall nu mai simțea nici un fel de dorință să se avânte într-o carte care i-ar fi dat sentimentul că muncește și seara. — știi, am întâlnit-o pe Vivian Grant de câteva ori, a continuat Randall. E prietenă cu tata. E o femeie deșteaptă. știu că întotdeauna e în căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
soneriile de pe strada asta ? Fac câțiva pași pe trotuar, Încercând din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu asta. Simt că mă pălește spaima. Oare măcar aleea e cea bună ? Mă avânt spre cealaltă alee și mă uit bine la ea. E absolut identică cu prima. Aceleași șiruri identice de uși și de ferestre acoperite. Inima Începe să-mi bată accelerat. Ce să fac ? Nu pot să sun la fiecare ușă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe cuvântul meu că nu de tine râd. Trag aer În piept adânc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd decât niște bancheri sobri În tutu-uri, ținându-și servietele lipite de piept, și dansând Lacul lebedelor. Un judecător se avântă grațios, și roba Îi flutură În urmă. — Nu e deloc amuzant, să știi ! spune Lissy. Nu suntem decât câțiva colegi de serviciu care dorim să ne exprimăm prin intermediul dansului. Ce e rău În asta ? — Iartă-mă, zic, ștergându-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
orașului; imaginează‑ți cum ar fi să trăiești aici. Poate o să‑l urăști! Poate o să‑ți dai seama că‑ți e imposibil să locuiești aici. Firește, eu sper din suflet să nu se întâmple asta... dar nu trebuie să ne avântăm cu capul înainte. — Aha, spun încet. Înțeleg. — Așa că vezi cum te simți azi... și mai vorbim diseară. OK? — OK, zic și‑mi termin cafeaua gânditoare. O să‑i arăt lui Luke că mă potrivesc mănușă cu orașul ăsta. O să‑i arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nervilor - glasul fetei e precum o săgeată puternică, țintind drept spre starea sa de spirit. Lumea lui se răstoarnă. Algele cresc în cer și norii încep să înoate în ocean. Aș merge cu tine pe Cele Nouă Pâraie, Cu vântul avântându-se liber și valurile care se agită, În căruțe de apă cu coviltire de lotus... Mintea lui e acum un cal împiedicat de glezne, care aleargă împotriva vântului puternic, biciuit, lovit, șerpuind spre vârful unui munte învăluit în ceață densă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e acoperit de murdărie. Mâinile lui vin să o dezbrace. Ea le împinge la o parte, dar asta nu-l oprește. Demon care caută datorii ce ești, țipă ea. Membrele lor se încolăcesc. Ea îl simte cum înaintează și se avântă. Ca o crizantemă uscată într-o cană cu ceai fierbinte, se simte pe ea însăși cum se umflă și se îngroașă cu fiecare clipă. Sunt un stâlp mitologic, născut să țin cerul sus, urlă el. Însă, fără tine, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
al istoriei. Bărbăția Micului Dragon este mestecată de gorila mai mare, mai puternică fizic, mai agresivă și mai impozantă, Mao. Decembrie 1947. Mao epuizează, în sfârșit, trupele lui Chiang Kai-shek. Înainte de Anul Nou, Mao lansează un contraatac masiv. În timp ce se avântă înainte, soldații lui Mao strigă: Pentru Mao Zedong și Noua Chină! Lui Mao nu-i ia mult timp să-și înghită complet înamicul. Când primăvara se transformă în vară, numărul trupelor lui Mao îl egalează pe cel al trupelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
iar mintea i se retrase. Picături din sudoarea lui își urmară drumul sinuos, căzând pe nasul ei, peste obraji, luând-o în jos spre urechi și intrându-i în păr. Respingerea ei îl enervă. Ținând-o strâns, continuă să se avânte de parcă ar fi vrut să se smulgă din ea. Ne dăm întâlnire..., țipă ea brusc, măcinascuțind cuvintele. Ne dăm întâlnire în întuneric. Cândva, pielea noastră strălucea, trupurile noastre se umflau de plăcerea intensă, carnea noastră ardea de nerăbdare. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sălbăticie și știu că fiecare ființă umană este, în esență, singură. Am decis să împing la o parte tăcerea și să răspund muzicii. M-am transformat într-o fântână exuberantă. Pe tărâmul inimii mele, soarele nemilos al verii aurii se avântă printre frunze. Vezi tijele de crin, cum se ițesc verzi și înalte, și albinele strângând nectarul dintr-un șir nesfârșit de trifoi? * Pe 28 martie, Mao găzduiește în cabinetul său o ședință secretă. Singurii care participă sunt Jiang Ching, Kang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
8341. În spate se aude zgomotul făcut de zăvoarele porții. Zhang Yiao-ci rămâne nemișcat la intrare. După o clipă, înaintează și intră în clădire. Bate la ușă. Degetele îi tremură. E deschis, se aude vocea primei doamne. Zhang Yiao-ci se avântă înăuntru. Își ține mâna dreaptă pe arma de la spate. Doamna Mao Jiang Ching e așezată pe canapea, cu o cană de ceai în mână. Calmul ei îl îngheață pe bărbat. Omul privește în jur. Îl năpădește transpirația. Dintr-un tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
își etala, noapte de noapte, strălucitoarea ei trenă de paiete cosmice ar fi putut să spună dacă era așa ori ba. Însă... ea tăcea. 2. La Roma avea loc o înălțare mai puțin obișnuită spre ceruri. Curajoasa doamnă Blanchard se avânta entuziastă în cel de-al doilea ei zbor cu balonul. Un număr impresionant de oameni se extaziau cu totul copleșiți de importanța momentului, ca și de noua formă de comunicare cu împărăția cerurilor. 3. Lumea nu era nici mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lungi și imineii vizitatorilor, continuând să latre cu cea mai mare vehemență. Acesta a fost momentul fericit în care presiunea cedă brusc și toți cei de față începură să alerge după Maltez prin tot salonul. Cățelușul sărea, se rostogolea, se avânta într-un sens, apoi într-altul, în timp ce părul lung vălurea în jurul lui ca o mantie din franjuri de mătase. Cei mai tineri dintre bărbați se aruncară după el și căzură pe covor. Femeile și fetele, împiedicate de propriile lor fuste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă, mai ademenitoare și unduitoare decât șarpele din Eden. Eșarfa ei tresărea, ezita, vibra, zbura, aluneca, se avânta ca o flacără verde, o flacără de vrajă, flacăra irezistibilă a păcatului. Pe ultimele acorduri, însuși Marele Komandir, în ținută de gală, cu toate decorațiile strălucind pe tunica lui brodată cu fir de aur, sări primul pe podium. Luă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
elibera din scaun. Fața copilei era roșie ca focul. Fiona și-a dat seama că fiică-sa era furioasă și înfricoșată. De cum a văzut-o pe maică-sa, urletele Jessicăi au crescut în intensitate, iar mânuțele grăsuțe i s-au avântat în aer. —Mama! — Doamne Dumnezeule! Femeia și-a ridicat copila din apa rece ca gheața, a învelit-o într-un prosop, după care i-a pus scutecul și pijămăluța care fuseseră pregătite lângă cadă. Fetița tremura din toate încheieturile, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
chestie nebună de tot, spuse Midori, dezamăgită. — Apropo, de ce mergem la Ochanomizu? — O să vezi. Din pricina numeroaselor școli pregătitoare din preajma stației Ochanomizu și a simulărilor de examene, zona era împânzită de elevi de școală gimnazială și de liceu. Midori s-a avântat în mulțime, ținând cu o mână cureaua genții pe care o purta pe umăr, iar cu cealaltă apucându-mă de mână. Ia ascultă, Watanabe, poți să-mi explici și mie diferența dintre subjonctivul prezent și subjonctivul trecut în limba engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Formidabil spus! Dar, să ținem cont și de reversul medaliei. De faptul că el a jonglat prea mult și prea intens, pe marginea prăpastiei paradoxului, până și-a dat drumul în ea, cu capul înainte. S-a aventurat! S-a avântat! A luat-o-n barbă fatalmente și a terminat-o rău. Măreț, dar rău! Rău, rău, rău, cât încape. Omul s-a fript! A-nnebunit! Salut! Arunci un sofism, un pietroi, o piatră, o pietricică și ... Doamne, cum aș mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
n-are habar ce-l pândește. "Să moară mama!" face un gest fulgerător, de casap, din încheietura mâinii înarmate și Cezărel sucombă cu traheea secționată, ca un pui, în somn, asfixiindu-se în spume și clăbuci, cu propriul sânge! Buletin se avântă curajos, într-o secundă, cu palmele goale, încercând să abată sau să devieze șișul. Șobolanul fentează larg, din bicepși, schimbă lama în mâna liberă, i-o împlântă lui Vălică piraterește, pe sub coaste și o și răsucește lent, satisfăcut, înainte de a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a fustelor învârtite, cu ghearele lor sâmcelate, de oțel! Zât, de-aici, pe pustii, scârbele dracului! țâșnește Fratele de după scaun, proiectând la nimereală câteva șuturi, în direcția fundurilor blănoase. Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă, se avântă ca eretele, între motanii descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de lătrături și de miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]