1,043 matches
-
încercat să ocolească autoritatea lui Roman prin apelul făcut în 595 direct către împăratul bizantin Mauriciu, însă această încercare nu a dat roade, dat fiind că Mauriciu era interesat în operațiunile din Balcani, unde Imperiul trebuia să țină piept incursiunilor avarilor și slavilor. Roman a murit la puțină vreme după aceea și a fost succedat de către Callinic, care se va dovedi mai conciliator în relația cu papalitatea.
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
credincioșii în timpul ceremoniilor. Pe când se lupta cu bizantinii în sudul Italiei, Grimoald a lăsat pe ducele Lupus de Friuli ca regent în nord. Acesta din urmă a uzurpat însă puterea și s-a răsculat, deși a fost înfrânt și, cu ajutorul avarilor, ducatul său a fost prădat și devastat. Grimoald a anihilat totodată și aspirațiile fiului lui Lupus, Arnefrid de Friuli și ale aliaților acestuia slavi, obținând victoria la Nimis, luptă în care Arnefrid a murit. Grimoald l-a numit apoi în
Grimoald I al longobarzilor () [Corola-website/Science/324799_a_326128]
-
a reprezentat o marcă instituită de carolingieni, în vederea stăvilirii atacurilor slavilor și avarilor din secolele al IX-lea și al X-lea. El a constituit totodată formațiune statală succesoare a ducatului de Friuli, creație a longobarzilor. După ce Carol cel Mare a cucerit Regatul longobard din Italia condus de regele Desiderius ca urmare a
Marca friulană () [Corola-website/Science/324828_a_326157]
-
francilor, cu toate că succesorii lui Hrodgaud, deși numiți direct de către Carol, au continuat să poarte titlul de "dux Foroiuliensis". Fostului ducat longobard, regele franc a atașat și provincia Pannonia, devenită parte integrantă a Imperiului carolingian și un adevărat bastion împotriva incursiunilor avarilor și croaților. În 828, ultimul duce de Friuli, Balderic, a fost eliberat din funcție de către împăratul Ludovic Piosul în cadrul dietei imperiale de la Aachen, pe motiv că nu a fost în stare să apare frontiera din Pannonia în fața trupelor hanului Omurtag
Marca friulană () [Corola-website/Science/324828_a_326157]
-
a fost unul dintre marile ducate teritoriale ale longobarzilor stabiliți în Italia, fiind totodată și primul întemeiat. El a reprezentat un veritabil stat-tampon între Regatul longobard, pe de o parte, și slavi și avari pe de alta. El a constituit componenta central] a ceea ce s-a numit Austria longobardă din cadrul Langobardia Major. Alături de ducii longobarzi de Spoleto, Benevento și Trento, conducătorii ducatului de Friuli au căutat în repetate rânduri să își manifeste independența față de
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
acele direcții . El se mărginea la sud cu Exarhatul de Ravenna (centrul puterii bizantine în Italia la acea dată), neajungînd deocamdată la coasta Adriatică, și cu o câmpie care ducea către Pannonia, un perfect punct de acces pentru invadatorii croați, avari, iar mai târziu maghiari. Limita sa vestică era pentru moment nedefinită, până când cuceririle ulterioare au condus la întemeierea Ducatului de Ceneda, aflat dincolo de valea râului Tagliamento, între cursurile de apă ale Livenzei și Piavelui. Inițial, principalul oraș al provinciei friulane
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
fost la "Forum Julii" (astăzi, Cividale del Friuli). În 615, a fost cucerită Concordia, iar în 642 Opitergium (astăzi, Oderzo), autoritatea ducilor extinzându-se către sud în detrimentul Exarhatului de Ravenna. În 663, Cividale a fost pentru scurt timp capturat de către avari, însă regele Grimoald I l-a recucerit. După asediul Paviei din 774, regele Carol cel Mare al francilor i-a permis lui Hrodgaud să păstreze puterea asupra ducatului de Friuli. După ce Hrodgaud s-a răsculat și a căzut în luptă
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
locotenenții săi de încredere, Gisulf I, care a devenit astfel primul duce de Friuli. Noul ducat, axat în jurul Cividale del Friuli (pe atunci, "Forum Iulii"), s-a aflat în permanentă stare de război, fiind nevoit să facă față populațiilor străine (avari) aflate la porțile Goriziei". Până în timpul domniei regelui Liutprand (712)-744), ducatul de Friuli și-a menținut o mai largă autonomie în raport cu alte ducate din Langobardia Major, situație justificată prin excepționalele sale necesități de natură militară. În continuare, au fost
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
romanilor de susținătorii unei politice mai agresive de expansiune. Întreaga domnie a lui (626-636), în timpul căreia capitala a revenit la Pavia, a fost tulburată de aceste conflicte, ca și de amenințări din exterior; noul rege a reușit să respingă atacurile avarilor asupra Friuli, însă nu a putut să limiteze crescânda influență a francilor în regat. La moartea lui Arioald, legenda spune că, printr-o procedură identică celei a mamei sale Theodolinda, regina Gundeberga a avut privilegiul de a-și alege singură
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
din urmă a intervenit cu o puternică forță militară de partea lui Godepert, însă imediat ce a ajuns la Pavia la ucis pe rege și i-a luat locul, după care și Perctarit, aflat în clară inferioritate, s-a refugiat la avari. Uzurpatorul Grimoald a obținut învestitura din partea nobililor longobarzi, însă a trebuit să facă față facțiunii loialiste, care se folosea de alianțele din exterior pentru a-l readuce pe tron pe Perctarit. Grimoald a obținut de la avari predarea regelui depus, urmând
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
s-a refugiat la avari. Uzurpatorul Grimoald a obținut învestitura din partea nobililor longobarzi, însă a trebuit să facă față facțiunii loialiste, care se folosea de alianțele din exterior pentru a-l readuce pe tron pe Perctarit. Grimoald a obținut de la avari predarea regelui depus, urmând ca Perctarit, de îndată ce va reveni în Italia, să facă act de supunere față de uzurpator. Însă Perctarit a reușit să fugă alături de franci, în Neustria, iar aceștia l-au atacat pe Grimoald în 663. Acesta, aflat în
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
teritoriul care corespunde landului Bavaria de astăzi, triburile bavarezilor (ba(iu)varilor) au ajuns sub dominația francă. Francii au transformat Bavaria într-o formațiune statală de frontieră, menită să ferească statul franc de eventuale invazii de populații estice, între care avarii și slavii, iar populația din Bavaria a devenit o sursă de recrutare pentru armatele france. În jurul anului 550, francii au pus provincia sub administrația unui duce, fie de origine francă, fie recrutat din familii locale înstărite, având rolul de guvernator
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
primilor ani de domnie a regelui Carol cel Mare, Tassilo a luat decizii în diferite dispute ecleziastice sau civile fără consultarea suzeranului său, acționând în general ca un conducător independent. Controlul său asupra trecătorilor din Alpi, poziția de aliat al avarilor și de ginere al regelui longobard Desiderius au reprezentat amenințări grave la adresa regatului franc, drept pentru care Carol cel Mare a luat poziție, fiind hotărât să îl înlăture pe ducele de Bavaria. Detaliile asupra acestei confruntări au rămas neclare. Tassilo
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
capitală în intrarea într-o mănăstire, iar ducele bavarez a renunțat la posesiunile sale prin tratatul de la Frankfurt din 794. Gerold, unul dintre cumnații lui Carol cel Mare, a guvernat Bavaria până în 799, când a murit în timpul unor bătălii cu avari. Administrarea Bavariei a fost preluată de diverși conți franci, care au făcut ca teritoriul să fie alipit complet în noului imperiu creat de Carol cel Mare. Măsurile luate de Carol cel Mare în sensul progresului culturii și al celui material
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
vârfurile de săgeți, nu îndeplineau numai un rol economic, ci includeau și un sens magico-religios, fiind ofrande. Argamum și-a încetat existența în secolul V al erei noastre din două cauze: pe de-o parte nesiguranța datorată năvălirilor goților, hunilor, avarilor și slavilor, pe de altă parte închiderea golfului Argamon de cordonul litoral denumit "insula Lupilor" și transformarea sa în liman impropriu navigației corăbiilor mai mari. Se presupune că locuitorii s-au strămutat mai la sud, spre Histria, Tomis, Callatis sau
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
etichetat cu o purificare etnică. Guvernul malaezian a fost acuzat de efectuarea Proiectului IC pentru a modifica structura etnică a statului Sabah. Rusia se teme de o "amenințarea demografică" ce rezidă în rata înaltă a natalității populației musulmane (ceceni, inguși, avari, lezghini, cumâci, cerchezi, etc.) din Caucazul de Nord, cât și din cauza potențialului de imigrare chinez asupra regiunilor sale slab populate din Extremul Orient. Unele voci din Statele Unite și-au exprimat îngrijorarea cu privire la "amenințarea demografică", reprezentată de milioanele de imigranți ilegali
Amenințare demografică () [Corola-website/Science/328326_a_329655]
-
Paloții ar fi descendenți ai cumanilor care au ajuns în Ungaria cu 2-3 sute de ani mai târziu față de maghiari și au ajuns luji ai unor clerici și nobili maghiari. 3. Paloții ar fi descendenți ai unor mici grupuri de avari, cazari și secui. Conform acestei teorii, din amestecul acestor grupuri etnice s-a format sub o influență maghiară grupul etnic al paloților, printr-un proces de asimilare spontană. 4. Paloții ar fi un grup etnic maghiar, descendenți ai unuia dintre
Paloți () [Corola-website/Science/327333_a_328662]
-
rezervația Kopački Rit din sud-est. Conform unei alte teorii, numele regiunii ar proveni din termenul maghiar „bárány”, care înseamnă "miel". De-a lungul istoriei, regiunea Baranya a făcut parte din Imperiul Roman, Imperiul Hunilor, regatul ostrogoților, regatul lombarzilor, the regatul avarilor, Imperiul Franc, Principatul Balaton, Imperiul Bulgar, Regatul Ungariei, Imperiul Otoman, Arhiducatul Austriei, Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. Începând cu 1918/1921, regiunea a fost împărțită între Ungaria și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (denumit ulterior Iugoslavia). Regiunea Baranya a
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
aparțin azi Slovaciei și în Transilvania. cercetările arheologice ale așezărilor rurale medievale timpurii de la Balatonmagyaród, Nemeskér și alte câteva locuri din Transdanubia demonstrează că principalele lor caracteristice (inclusiv tipul de locuințe și ateliere) nu s-au schimbat odată cu dispariția statului avarilor prin anul 800. Noile așezări au apărut în regiuni cu cimitire în care au fost descoperite obiecte cu analogii evidente cu cele din zone învecinate - Bavaria, Bulgaria, Croația sau Moravia. Un conac protejat cu ziduri defensive din bușteni (asemănătoare cu
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
contraatace inamicul care pornea dezordonat în urmărire. Martorii invaziilor maghiare au subliniat sălbăticia ungurilor, care obișnuiau să îi masacreze pe aproape toți bărbații din așezările pe care le cucereau. Întreg teritoriul Bazinului Panonic a fost controlat de prin 560 de avari, un popor turcic . După sosirea lor în regiune, ei și-au impus autoritatea împotriva gepizilor, care stăpâniseră până în acel moment teritoriile de la est de râul Tisa . La început, avarii au fost un popor nomad, dar au adoptat treptat un stil
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Întreg teritoriul Bazinului Panonic a fost controlat de prin 560 de avari, un popor turcic . După sosirea lor în regiune, ei și-au impus autoritatea împotriva gepizilor, care stăpâniseră până în acel moment teritoriile de la est de râul Tisa . La început, avarii au fost un popor nomad, dar au adoptat treptat un stil de viață sedentar, așa cum o demonstrează cimitirele în care au fost îngropați membri ai trei-patru generații și numărul mare de așezări descoperite, datate de la începutul secolului al VIII-lea
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
-lea . Haganatul Avar a fost distrus de Carol cel Mare între 791 și 795. Statul avar a fost atacat și de bulgariii conduși de Krum, după cum afirmă lexiconul bizantin "Souda", o scriere târzie din secolul al X-lea. Grupurile de avari care au mai rămas în regiune au fost atacate de slavi în mod frecvent. De aceea, haganul avar a cerut permisiunea lui Carol cel Mare să-și colonizeze oamenii în regiunea dintre Szombathely și Petronell în Panonia. Cererea avarilor a
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
de avari care au mai rămas în regiune au fost atacate de slavi în mod frecvent. De aceea, haganul avar a cerut permisiunea lui Carol cel Mare să-și colonizeze oamenii în regiunea dintre Szombathely și Petronell în Panonia. Cererea avarilor a fost aprobată în 805. Documente ale bisericii romano-catolice îi plasează pe la 870 pe avari printre credincioșii diocezei din Salzburg. András Róna-Tas, Gyula Kristó și consideră că toponimele "Várkony" din nordul și nord-estul Bazinului Panonic sunt o dovadă a prezenței
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
frecvent. De aceea, haganul avar a cerut permisiunea lui Carol cel Mare să-și colonizeze oamenii în regiunea dintre Szombathely și Petronell în Panonia. Cererea avarilor a fost aprobată în 805. Documente ale bisericii romano-catolice îi plasează pe la 870 pe avari printre credincioșii diocezei din Salzburg. András Róna-Tas, Gyula Kristó și consideră că toponimele "Várkony" din nordul și nord-estul Bazinului Panonic sunt o dovadă a prezenței avarilor în zonă până la sosirea ungurilor aici. Un document emis în anul 860 de către Ludovic
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
a fost aprobată în 805. Documente ale bisericii romano-catolice îi plasează pe la 870 pe avari printre credincioșii diocezei din Salzburg. András Róna-Tas, Gyula Kristó și consideră că toponimele "Várkony" din nordul și nord-estul Bazinului Panonic sunt o dovadă a prezenței avarilor în zonă până la sosirea ungurilor aici. Un document emis în anul 860 de către Ludovic Germanul pentru abația Mattsee face referire la „mlaștinile wangarilor" "(marcha uuangariourum)" din extremitatea vestică a Bazinului Carpatic. Numele "wangar" pare să reflecte forma slavă a etnonimului
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]