1,402 matches
-
vaporizați în distanță. Prezența îndepărtatelor siluete en passant nu-i conferă lui Mircea, însă, nici un simțământ de ocrotire sau de solidaritate, fiindcă cine ce are să caute pe aici? se întreabă el. Doar solitari suspecți, prin însăși nepăsarea cu care se aventurează în acest tărâm al dărâmăturilor. Sfiicios față de singurătate, Mircea nu ar fi vrut, totuși, să nimerească nici la vreun atelier improvizat al țiganilor-argintari (se aciuaseră, pe aici, se zicea, vreo câțiva pripășiți din această etnie, hoinari veniți din stepele răsăritene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu un penibil profesor cu nume bizar, Bozdorog, pripășit în orașul lor, care se împotmolea în hățișurile unor ecuații cu trei necunoscute. Limitat și suficient, dar cu intenții de epatare a fetelor de liceu, într-un rând tânărul profesor se aventurase imprudent pe terenul începuturilor calculului diferențial. L-a scos din încurcătură Vladimir, care șezuse ani de-a rândul în preajma unui academician, pedepsit politic pe nedrept, având domiciliu forțat pe Valea Moldovei și care murise într-un nedemn și nemeritat anonimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grupului. Desigur că n-a fost cea mai creativă perioadă din viața Celebrului animal, dar a fost una destul de distractivă. Puneam la cap două-trei mese din bar și, de obicei la sfârșitul programului și cu rezerve proaspete de ambalaj, ne aventuram În rezolvarea unor puzzle-uri mai mult sau mai puțin complicate. Mi-aduc aminte de seara victoriei, când Andreea a trimis pe unul dintre noi În Portugalia. O marcă de bere, am uitat care, ascundea sub capace litere alcătuind cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
înlocuit cu "literatura", deoarece sunt vizate aici, în mod evident, și unele texte în proză. Reflecția din partea finală "Trebuie să învăț din nou să fiu un om liber" semnifică probabil "Trebuie să rămân în matematica mea, să nu mă mai aventurez în alte teritorii", singura interpretare coerentă cu întregul său comportament din anii de după război. În ceea ce privește cealaltă libertate, din manifestările sociale cotidiene, pe aceasta Ion Barbu nu a mai regăsit-o niciodată. Articolul lui Stoilow la care se referă D.B. în
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
Puissances" (s. Ven.C.)69. Pe această bază, reis efendi a început tratativele cu Raymond Verninac de Sainte-Maure, trimisul extraordinar al Republicii Franceze pe lângă Poartă Otomană, la începutul lunii noiembrie 1795. Lipsa de apetenta a Porții Otomane de a se aventură într-o întreprindere de genul celei preconizate de diplomația franceză, de constituire, firește, sub egida ei, a unei foarte cuprinzătoare coaliții europene 70, în care să fi intrat Poartă Otomană, Franța, Suedia, Danemarca, Prusia, Spania și Olanda, s-a manifestat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
foc a armei? N-avea vreme de astfel de griji. Porni iar, căznindu-se să nu tremure. Încerca să nu se gândească decât la informațiile furnizate de către localizator. După aceea ajunse la cercul inferior al infernului. Trebuia acum să se aventureze în alveolele interne și vedea înăuntrul pereților forme scheletice: trupurile năpăstuiților coloni care fuseseră duși în aceste locuri pentru a servi drept incubatoare pentru embrionii extratereștri. Așa cum erau prinși în rășină, păreau niște insecte fixate în blocuri de ambră. Semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
trepte sau direct în capul străzii; își lua fiecare de-acolo ce-i trebuia. De role sau biciclete, nu putea fi vorba, rămâneai fără izmene la fiecare zece metri. Păjurenii își păzeau cu strășnicie microclimatul. În rarele ocazii când se-aventurau prin cartier, hingherii erau huiduiți sau luați la bătaie de vecini. Cei mai inventivi dintre locatari încuiau repede ușile blocurilor, cu câte șapte-opt câini înăuntru. După ce trecea pericolul, le dădeau iar drumul afară. Rareori se întâmpla să fie ridicat vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în alb-negru, conține numai anacronisme: lipsește peruca, perciunii și coafura nu sunt în stilul epocii, iar gulerul e prea înalt pentru vremurile alea și nu se purta întins.“ „Pe scurt, dacă înțeleg eu bine, Bayes nu e Bayes.“, m-am aventurat. „Altă fantomă a istoriei.“ „Și dacă Bayes n-ar exista, teoria lui tot rămâne.“, m-a contrazis Mihnea, după care-a sorbit ostentativ din ceai. „Depinde doar cum o citești.“ „Sau pe mâinile cui încape.“, a adăugat Maria, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
natura sa de elemente heterodoxe (inovația se definește necesarmente prin depărtarea de interpretările consacrate), manualele de istorie constituie ortodoxia cu privire la interpretarea trecutului. Manualele excelează în practicarea unei "precauții hermeneutice", în sensul că interpretările furnizate de către acestea se feresc să se aventureze dincolo de cadranul consensului oficial. Expresii ale consensului oficial, manualele sunt așadar caracterizate de un retard temporal față de interpretările inovative ale cercetătorilor istorici, un retard care poate fi chiar și de câteva decenii. Toată această perioadă de întârziere este însă necesară
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mitul permanenței și cel al originii comune (Brown, 2000). Prezența lor în toate construcțiile ideologice ale națiunilor moderne legitimează ideea că aceste două mituri fundaționale sunt, în fapt, universalii mitoistorice ale ideologiei naționaliste. Corifeii Școlii Ardelene, deschizând șantierul istoriografic și aventurându-se în căutarea purității limbii române prin angajarea într-un soi de arheologie lingvistică, au forjat structurile mitice care au furnizat traversele centrale ale conștiinței istorice românești. Acestea sunt variațiuni românești ale miturilor transculturale ale originii comune și ale permanenței
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
estetic, neliniștea trăirii, oricât de sceptic ar fi în privința promisiunilor de „eternitate” ale creației sau a succesului receptării, poetul și mărturisește, nu fără orgoliu, calitatea de om al scrisului, ca pe una dintre cele mai nobile învestituri. „Între a trăi aventura și a o scrie, prefer ipostaza din urmă” - notează în unul dintre textele cele mai caracteristice (A doua lumină). Și nu avem de-a face, cum s-ar putea crede la prima vedere, cu o „trădare” a idealului avangardist pentru
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ocazia, de altfel, să semnalăm că, în plin „integralism”, Voronca nu renunță la ipostaza romantică a „inspiratului” („Poetul comunică cu Dumnezeu; glasul lui are răsfrângeri de dincolo”, „Asemeni Ioanei d’Arc, poetul aude voci”) și declară că “între a trăi aventura și a o scrie prefer(ă) ipostaza din urmă”). Iar autorul, altminteri fidel preceptelor constructiviste pe care încearcă să le aplice în versurile ce vor alcătui Invitație la bal, nu renunță întotdeauna la armonia „clasică”, asigurată de ritm și rimă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fundamental, o idee despre literatură ca artă a cuvântului, fie și cu amărăciunea că între idealul egalizării scriiturii cu trăirea se menține, inevitabil, acea „diferență de voltaj”. Încât nu e de mirare că poetul care mărturisește că “între a trăi aventura și a o scrie prefer(ă) ipostaza din urmă”, ajunge, în pragul rupturii cu camarazii de la unu, să se distanțeze de „acele pretenții îngâmfate de «eliberare din artă»”, recunoscându-și, nu fără mândrie, statutul de scriitor. Trădare a spiritului avangardist
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a descurca ițele s-ar dovedi iluzorie"139. Într-adevăr, există o mare doză de risc în încercarea să descâlcești taina antitezelor, fiindcă în ele zace "diferența ontologică", marea cruce dintotdeauna a ontologiei. Virgil Nemoianu, însă, are curajul să se aventureze între antitezele sale, cum îi stă bine unui veritabil filosof, chiar cu riscul de a cădea în ideologie, în sensul de a ține partea uneia dintre ele. Decizia sa, sugerată încă din titlul lucrării, e de a paria pe secundar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nimeni să afișeze, cu excepția unor disidenți rarisimi precum Paul Goma, care tocmai "optzecist" nu s-a recunoscut. Ba, mai mult, el a ridiculizat textualismul ca... textilism, adică un verbiaj conformist, cu generozitate tolerat de regim. Iar dacă, totuși, s-a aventurat într-o postură ideologică, n-a putut-o face decât din interiorul sistemului și în slujba lui, nicidecum spre a-l submina. Tendința subminatoare a oricărui regim comunist a fost pretutindeni în lume cea națională, iar dovada o constituie nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din Zürich și căreia îi elaborează primele manifeste. Conduce revista „Dada” (iulie 1917-martie 1920), redactată în franceză și germană, colaborează la „Nord-Sud” și „Sic”, este unul dintre editorii publicației „Der Zeltweg” (număr unic, octombrie 1919). Acum tipărește placheta La Première aventure céleste de monsieur Antipyrine (1916), urmată de Vingt-cinq poèmes (1918). Înainte de începutul celui de-al treilea deceniu este deja o figură marcantă a avangardei artistice europene. Stabilit din ianuarie 1920 la Paris, se înscrie la Facultatea de Stiinte (specialitatea chimie
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
pentru a le ucide pe amândouă. Poezia pare a nu mai fi suficientă ca valoare în sine, prin numai materia ei, ci și prin ceea ce nu este, prin aceea că vrea să nu mai fie. ION POP SCRIERI: La Première aventure céleste de monsieur Antipyrine, cu gravuri de Marcel Iancu, Zürich, 1916; Vingt-cinq poèmes, cu gravuri de Hans Arp, Zürich, 1918; ed. bilingva, tr. și pref. Nicolae Tone, postfețe Serge Fauchereau, Pierre Mazares, Laurențiu Ulici, Marin Sorescu, București, 1998; Cinéma Calendrier
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Sur le champ, Paris, 1935; Grains et issues, cu o acvaforte de Salvador Dalí, Paris, 1935; La Main passe, cu o acvaforte de Kandinsky, Paris, 1935; Ramures, cu un desen de Alberto Giacometti, Paris, 1936; Vigies, Paris, 1937; La Deuxième aventure céleste du monsieur Antipyrine, Paris, 1938; Midis gagnés, cu desene de Henri Matisse, Paris, 1939; ed. Paris, 1948; Une Route Seul Soleil, Toulouse, 1944; Ça va, Cahors, 1944; Le Coeur à gaz, Paris, 1946; Entre-temps, cu desene de Henri Laurens
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
prezența lui Tristan Tzara, ST, 1968, 8; Călinescu, Principii, 17-18; Manolescu, Metamorfozele, 54-55; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 149-159; Mary Ann Caws, The Poetry of Dada and Surrealism: Aragon, Breton, Tzara, Éluard and Desnos, Princeton, 1970; Nicolae Balotă, Aventură dadaista, LCF, 1971, 26; Alex. Ștefănescu, „Primele poeme”, LCF, 1971, 31; Dan Cristea, „Primele poeme”, RL, 1971, 41; G. Călinescu, Universul poeziei, îngr. și postfața Al. Piru, București, 1971, 26-33; Elmer Peterson, Tristan Tzara, Dada, and Surrational Theorist, New Jersey
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
fără confuzii sau pierderi de semnificație: Românii sunt lideri la consumul de spirtoase ("Ziua", 2006) [băuturile spirtoase] Un maidanez a ucis un japonez (JN, 2006) [un câine maidanez]. 2.2. Tiparul adjectivelor substantivizate cu referință abstractă este special: S-a aventurat în necunoscut Admiră misticul A trecut de la sublim la ridicol. În ciuda naturii sale virtuale, suportul elidat rămâne totuși prezent: marele, inutilul, frumosul sunt percepute drept "caracterul comun a tot ceea ce este mare, inutil sau frumos". Pentru că suportul nu are sens
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
de a-și menține poziția de putere; sporirea apelului ideologiilor naționaliste de care atât elitele epocii precedente, cât și noile elite sunt gate să profite; dificultatea controlării noul public abia mobilizat; pericolul instaurării unui regim autoritar populist, gata să se aventureze în exterior pentru a compensa/masca dificultățile interne ș.a.m.d. Mai mult, nu există nici o garanție a perpetuării regimului democratic: posibilitatea reversibilității democrației pune în discuție înseși bazele teoretice ale păcii democratice, întrucât este mult mai dificil pentru democrații
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
frunze...?” se Întrebau ele. Și astfel Întreaga poieniță Începu să se agite, fiecare dându-și cu părerea la ce-ar fi putut fi acel obiect ce părea că plutește atârnat doar de un fir, dar nimeni nu Îndrăznea să se aventureze pentru a vedea mai bine despre ce era vorba. Neluând În seama agitația pe care a produs-o cu transformarea ei, omida Își continuă munca În ascuns. .............................................................................. Ziua aceea avea ceva magic. Până și soarele strălucea altfel. Întreaga natură părea
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
ceea ce se află în jurul său, exprimând ceea ce rațiunea nu e capabilă să exprime, pentru că doar unul din termeni este cunoscut, iar celălalt este necunoscut: ”Simbolul implică faptul că există ceva vag, necunoscut sau doar ascuns, în jurul nostru... Când spiritul se aventurează în explorarea unui simbol, el parvine la perceperea unei idei situate dincolo din cele ce pot fi captate de rațiune. Imaginea roții, de exemplu, ne sugerează conceptul unui soare divin, dar de aici încolo rațiunea este silită să-și mărturisească
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Pare greu de imaginat ideea unei călătorii scurte, de unde te poți întoarce cu atât de multe lucruri noi și frumoase. Te aventurezi spre o experiență diferită, deschis și dornic de a asimila cât mai mult, iar apoi permiți acestui lucru să schimbe și să modeleze caracterul și opiniile tale. Ei bine, mica noastră excursie a durat doar câteva zile, dar a fost
Sfera by Mătăşel Alice () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93595]
-
elitei intelectuale, Cluj, Editura Limes, 2007. Ory, Pascal (dir.), Dernières questions aux intellectuels, Paris, Olivier Orban, 1990. Ory, Pascal, Sirinelli, Jean-François, Les intellectuels en France, de l'affaire Dreyfus à nos jours, Paris, Perrin, 2004. Ory, Pascal, La culture comme aventure. Treize exercices d'histoire culturelle, Paris, Complexe, 2008. Ory, Pascal, L'histoire culturelle, Paris, PUF, 2011. Pareto, Vilfredo, The Rise and the fall of the elites, The Bedminster Press, 1968. Prochasson, Christophe, Les intellectuels, le socialisme et la guerre 1900-1938
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]