1,577 matches
-
care credulitatea guvernează, căci se doresc cu orice preț minuni și dovezi ale prezenței divine în viața celor umili. Este o lume încă 520 Ibidem, p. 329. 521 Johan Huizinga, op. cit., p. 259. 522 Ibidem, p. 285. 141 foarte permisivă, avidă de spectaculos, dar candidă în fervoarea ei, păstrând o anumită puritate, capabilă a se mobiliza atunci când i se oferă un model de viață religioasă și de a și arăta credința, respectul și recunoștința. Ciapelletto ilustrează un element malefic perceput însă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește păcatul geloziei. Colectivitatea avidă de senzațional urzește povești pe seama celui înviat din morții - soțul păcătos (care de fapt fusese închis în temnița mânăstirii) și pe seama starețului care săvârșise minunea. Ignoranță, infantilism, de unde vine și puterea de manipulare pe care o pot exercita cei vicleni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tinde uneori spre farsă.749 Emilia, o donna angelicata de o frumusețe paradisiacă, asemănătoare cu o zeitate, nu scapă de această ironizare generală, personajul feminin fiind ridiculizat pentru vanitatea sa. În momentul în care se simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de înfățișarea ei divină, ea nu se sfiiește, ci continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă naratorul boccaccesc, căci se pare că descoperă o plăcere aparte în a fi adulată. Remarcăm aici o ironie sofisticată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
violată fără a ști identitatea agresorului, nu consimte cu nimic la acest act, devine, asemeni fiicei ei, un simplu obiect al revanșei masculine.935 Așadar, atât soția, cât și fiica nu pot fi privite în totalitate ca niște donne demonicate, avide de plăceri și cedând tentației oferite de cei doi tineri, ci ca niște biete femei abuzate, ofensate de bărbații dornici de răzbunare și de impunere a virilității. Femeia simbolizează cert o victimă a societății în care trăiește, căzând pradă unor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
kalmoign, Smarr, J en in Love 154. Taylor, orum Italic Thomas l Argumen of Univers Thomps m”, fall 19 Treharne ays and Stu Tudor, sman (199 he Host’s I Chaucer's . M., Chau „College Li , Beryl B. cer Review avid, 'Born romance, în r, Gale C. roylus and . 15-32. r, M.C., C m”, spring eoffrey Cha w”, July 19 heodore I. în „Notes a anet L., T , în „Rena Mark, The um”, vol. 3 , Susanne S t of The Wi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fi o metodă bună de a folosi acest tranzit, cu condiția să nu te servești de energia acumulată pentru a-i strivi pe ceilalți. Tranzitele lui Saturn Fiu al lui Uranus (cerul) și al Geei (pământul), Saturn era atât de avid de putere și-i era atât de teamă să nu o piardă, Încât, după ce și-a detronat și și-a castrat tatăl (dacă trebuie, asta e!) s-a apucat să devoreze toți copiii pe care Rhea, soția sa, Îi aducea
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
alții. Până Într-o zi, când Înțelege că doar el o deține. Prin tranzitele sale, indiferent care ar fi planeta receptoare, Saturn ne vorbește despre maturitate și obligații, despre cum să creștem și să ieșim din această stare de așteptare avidă și infantilă. În funcție de aspectele formate, ne cere toate acestea Într-un mod mai mult sau mai puțin amabil, dar Întotdeauna cu multă răbdare. Cu cât refuzăm să-i ascultăm mesajul, cu atât Saturn devine mai sever, iar rezultatul riscă să
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
timpul fără răbdare pentru spiritualitate ! Am senzația (ba, chiar convingerea !) că lumea hulpavă nu mai are nici o preocupare pentru CARTE, adică învățăturile unui timp între niște coperți, cu farmecul limbajului, a emoțiilor specific omenești, a visurilor transmise prin intermediul tiparului. E avidă de imagine (deh, femei goale, bătăi, fantome, efecte de calculator), ceva mai puțin de sunet (la radio se transmite o diversitate de istorii, senzații, simțiri) și cel mai puțin la SCRIITUR|, adică la ce rămâne peste timp. Așa că poetul "e
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Germania pentru că nu poate admira (mai mult: pentru că Îi repugnă) Franța, pentru că e scârbit de politicianismul și eșecurile neputincioasei, debilei democrații galice. Drieu e destul de lucid pentru a vedea În Mein Kampf ceea ce e de văzut: „gândire de jurnalist rudimentar, avid de un senzaționalism grosolan”. Și totuși, nu va ezita vreo clipă - nici cu gândul, nici cu fapta - să intre În slujba ocupantului hitlerist. Îngrozitoarea boală de care suferă Drieu nu e, Însă, nici neputința de a-și accepta țara așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fel de cenzură transcendentă coborâtă În banalitatea vieții. Paradoxul jurnalului intim - unul din nenumăratele sale paradoxuri! - constă În faptul că, rămânând În sfera ficțiunii, reușește să nu fie un Ichroman, adică o banală formulă narativă din specia subiectivității. Și că, avid de realitate, construind efectul de real, nu e numai un document. El reușește să fie sinteza a două non-euri, străbătute de o obsesie comună: „Într-un decor nou continuă același act al aceleiași piese. Eu nu mai sunt acolo. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de maculatură până la spectacolele omagiale. Dar foștii elevi au uitat asta, iar copiii lor au aflat doar că "nu cerea bani". Încă o dată și foarte evident, prezentul apela, în mod preferențial, doar la trecuturile convenabile. Exponenți ai unui imaginar colectiv avid de știri violente 6, copiii nu păreau să fi sesizat libertățile postdecembriste decât în ipostaza lor de exces, agresivitate, insecuritate. Indirect, aprecierea ordinii și a siguranței publice se traducea și în elogiul făcut armatei, patriotismului și pacifismului clamat de regimul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mult pentru a ilustra luptele interne și semnele de insubordonare din tabăra sovietică. Impulsul liberal al lui Hrușciov era invocat împreună cu revoltele deschise sau cu alte forme de diluare a modelului comunist, îndeosebi prin felurite "adaptări" naționale. Dintr-o perspectivă avidă de nesupuneri, pretenția lui Nicolae Ceaușescu de a duce o politică "independentă" pe plan internațional era așezată pe același plan (pozitiv) cu tentativele reformiste ale lui Dubček101! După o astfel de punere în scenă, era de așteptat ca țările "lagărului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
din Lyon, hotărăște să preia suportul epic popular și să-l reconstruiască erudit, introducând noi episoade, noi stiluri și limbaje și totodată denunțându-și, cu umor, țintele favorite, pe care le-a expus în toată "goliciunea" lor spirituală unor cititori avizi de scrieri necenzurate. Mulți exegeți ai operei lui François Rabelais susțin ipoteza izvoarelor folclorice ale romanului său, fie prin trimiterea la modelul direct, cum face Genette, fie prin discutarea detaliată a cronotopului specific rezultat din îmbinarea influențelor, cum face Bahtin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de uz intern"; când îi cer opinia despre un text de-al meu, Virgil ajunge uneori la comentariul critic rând cu rând, cuvânt cu cuvânt; iar când îmi împărtășește impresiile sale de lectură ori de călătorie (e poate cel mai avid și mai enciclopedic cititor român în viață, e unu-l dintre cei mai metodici peregrini culturali), indiferent de lungimea acestora, mă inspiră și mă orientează (chiar și atunci când nu mă convinge). Cunoscându-i această incredibilă etică a muncii și a
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
cultură a victimelor", "autistă" și "auto-indulgentă", cum subliniază Elazar Barkan în Guilt of Nations 16. Paradoxul este că această memorie, care se voia unică, nu a încetat să fie imitată. "Cultura victimelor" nu a putut prinde rădăcini decât în societăți avide de moralitate, care se străduiesc să ispășească pentru a-și recăpăta inocența, dar unde ispășirea nu duce la o veritabilă izbăvire. În Europa, unde s-au derulat diferitele faze ale genocidului evreiesc, datoria de memorie propovăduită de evrei putea ajunge
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a reveni la memoria istoriei, care nu suferă aceste variații și a cărei relativă stabilitate asigură evenimentului o autentică perenitate și evită derivele la care este expusă orice memorie care se dă în spectacol. Legile memoriale de care Franța este avidă acum mențin aceste memorii în incandescență. Ele stau în centrul politicilor memoriale introduse de un stat care vrea să-și asigure prin intermediul lor un minim de coeziune națională. Și totuși, după recunoașterea memoriilor rănite, totul rămâne de făcut, mai ales
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de urlete groaznice. Răzbăteau din piepturi de haiduci și tâlhari. Pentru luare aminte, erau schingiuiți de gâzi în văzul lumii. Erau arși, sfârtecați și trași pe roată, pentru nelegiuirile lor. În mulțimea adunată buluc, străinul își intersecta vederea cu privirea avidă a hoților care îl măsurau din ochi. Pungașii l-ar fi furat și de vise dacă le-ar fi ținut ascunse prin buzunare. Pe treptele bisericilor, vedea cum se înghesuiau milogii care, jeluindu-se, se aninau de hainele trecătorilor. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
un al treilea tip, un fel de turbo-consumator decalat, mobil și flexibil, în mare măsură emancipat de prejudecățile vechilor culturi de clasă, imprevizibil în ce privește gusturile și cumpărăturile. De la consumatorul supus constrângerilor poziției sale sociale s-a trecut la un hiperconsumator avid de experiențe emoționale și de un trai mereu mai bun, preocupat de calitatea vieții și de sănătate, de mărci și de autenticitate, de imediat și de comunicare. Consumul intimizat s-a substituit consumului onorific într-un sistem în care cumpărătorul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
adesea înșelată, de a intra în posesia propriei vieți. De unde se vede că și consumul întreține relații strânse cu problematica timpului existențial. Într-o epocă a consumului emoțional, important este nu atât să acumulezi lucruri, cât să intensifici trăirea prezentului. Avid de mai bine și de senzații noi, consumatorul III este înainte de toate terorizat de „îmbătrânirea” a ceea ce simte, el caută nu atât să oculteze moartea, cât să lupte contra timpilor morți din viață. Conform unei zicale, călătoriile întrețin tinerețea: cât
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de consum, seniorii călătoresc, pleacă la celălalt capăt al lumii, vizitează orașe și muzee, frecventează cursuri de informatică, fac sport, vor să arate mai tineri. Bulimia consumeristă nu mai poate fi oprită de vârstă: generația papy-boom se dovedește a fi avidă de distracții, de trai bun, de calitate a vieții asociată cu consumul de produse dietetice, cu plăcerile turismului, cu îngrijirile cosmetice. Odinioară se spunea că persoanele în vârstă sunt refractare la schimbări: astăzi, cei de 50-64 ani sunt la fel de bine
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
obsedat de lucruri” decât în aparență: ceea ce așteaptă de fapt de la ele este o „supraabundență de a fi”, convulsii erotice și extatice care să-l elibereze de lestul condiției sale pământene. Amețit de consum, înecat într-un torent de solicitări, avid de „călătorii” și de insolit, de transgresiuni și de muzici îmbătătoare, omul dionisiac n-are altă aspirație mai fierbinte decât de a sparge limitele Eului, eliberându-se de orice centru coordonator și de orice subiectivitate într-un paroxism de senzații
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
vorbind la telefonul mobil. Dacă e un exces, acesta nu e atât orgiastic, cât audiovizual, telefonic și virtual. Sociologia cotidianului ne servește un Dionysos de slabă calitate, un Dionysos absorbit nu atât de căutarea plăcerilor excesive, cât de consumurile mediatice, avid nu atât de bacanale convulsive, cât de pașnice bucurii domestice. În vreme ce doctorii de la Sorbona celebrează reintrarea în grație a valorilor orgiastice, publicul plebiscitează Fabulosul destin al Améliei Poulain, „plăcerile minuscule” și alte asemenea înghițituri de bere! O mulțime de divertismente
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ale ofertei, gusturile se singularizează și se diversifică pretutindeni, concomitent cu modelarea de către registrul estetic a unui consum încărcat cu așteptări hedoniste, senzoriale și imaginare. Dincolo de dematerializarea lumii, progresează și ceea ce am putea numi un erotism extins, polisenzualist și estetic, avid de delectări calitative și de senzații noi în domenii ale vieții din ce în ce mai largi. Cu cât se propagă un anumit „ascetism” igienist, cu atât se intensifică și o dinamică a psihologizării și a estetizării plăcerilor. La ora contaminării artistice a vieții
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pot fi epidermice și fugitive, dar nu sunt mai puțin reale. Nu le fie cu supărare detractorilor mass-mediei, însă aceste mijloace de informare provoacă mai curând sentimente de simpatie decât dezlănțuirea răutăcioasei invidii. Este adevărat că, simultan, publicul se dovedește avid și de necazurile care-i pot afecta pe beautiful people. Această înclinație este adesea explicată prin bucuria perfidă de a vedea personalitățile cele mai mediatizate lovite de aceleași necazuri ca și noi. Pot fi avansate și alte explicații. Așa cum remarcau
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
1984, IJ Bihor „[...] în vederea anihilării activității anarhice a numitului P.P. [...] [pastor baptist -n.a.], am acționat în direcția discreditării și ridiculizării lui față de colaboratorii săi mai apropiați și față de masa de credincioși. Astfel, cunoscând faptul că este un tip orgolios, avid după funcții de conducere în cult, precum și avantaje bănești, prin mijloace ale muncii am adus la cunoștința unor baptiști aspecte certe ale faptelor sale. Sesizându-se conducerea Comunității Baptiste, aceasta a luat atitudine împotriva lui P.P., în fața adunării credincioșilor de la
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]