1,522 matches
-
originare, este ceea ce Kant numește experiența posibilă. Timpul ca raport în conștiință (a priori) referitor la sintezele necesare cunoștinței, îndeosebi la unitatea sintetică aperceptivă ca temei al celor trei analogii ale experienței (în genere, al principiilor sintetice ale intelectului pur: axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice). Timpul se află peste tot, în proiectul critic, acolo unde este vorba despre constituirea cunoștinței. Această prezență este încununată prin "lucrarea" timpului în sistemul principiilor pure ale intelectului. Principiile respective sunt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de formă a priori a intuiției sensibile, relevanța obiectivă a categoriilor, aducând obiectul, schematizat prin imaginație, sub o anumită categorie. Și tot datorită timpului, aceste principii, deși sunt "generate" de intelect, pot fi trebuind să fie judecăți sintetice a priori. Axiomele intuiției și anticipațiile percepției, numite de Kant "principii matematice", proprii categoriilor cantității (unitate, multiplicitate, totalitate), respectiv celor ale calității (realitate, negație, limitație), posedă o "certitudine perfectă intuitivă", pentru că au o relație directă cu intuițiile pure de spațiu și timp. Analogiile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logică (categorie, concept) și un obiect corespunzător; mai mult, corespondența este adâncită formal- tehnic, de Kant, prin formularea unor reguli ale aplicației sintezei imaginative și unității apercepției, printr-un concept, la un anumit obiect: de fapt, toate principiile intelectului pur (axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice) au funcție de condiționare formal-tehnică a judecății sintetice a priori; 3) timporizarea este operația logică de bază, iar operatorul logic principal este "eu gândesc", ca unitate aperceptivă în act (în aplicație), care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a intelectului. Potrivit sistematicii kantiene, în chestiunea constituirii cunoștinței analogiile experienței stabilesc principii "dinamice", adică principii care își pot dovedi necesitatea numai "sub condiția gândirii empirice într-o experiență", asemenea postulatelor gândirii empirice în genere.135 Spre deosebire însă de axiomele intuiției și de anticipațiile percepției. Este clar, pe baza celor prezentate deja, că primele două categorii de principii în sistematica lui Kant, anume cele după cantitate (axiomele intuițeei) și cele după calitate (anticipațiile percepției), au un rol constitutiv direct, fiindcă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o experiență", asemenea postulatelor gândirii empirice în genere.135 Spre deosebire însă de axiomele intuiției și de anticipațiile percepției. Este clar, pe baza celor prezentate deja, că primele două categorii de principii în sistematica lui Kant, anume cele după cantitate (axiomele intuițeei) și cele după calitate (anticipațiile percepției), au un rol constitutiv direct, fiindcă ele fac posibilă orice cunoștință empirică, directă, pe baza (timporizării) timpului, ca formă a simțului intern. Problema constituirii cunoștinței care este, totodată, la Kant, problema constituirii fenomenale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoștință empirică, directă, pe baza (timporizării) timpului, ca formă a simțului intern. Problema constituirii cunoștinței care este, totodată, la Kant, problema constituirii fenomenale se concentrează, cred, în discuția despre analogiile experienței, din "Analitica transcendentală". Sunt și alte rațiuni pentru care axiomele intuiției și anticipațiile percepției, deși au un rol constitutiv necesar, își trimit sensurile către problematica tocmai amintită; unul dintre acestea se referă la faptul că "lucrurile" pe care le am în vedere, în această lucrare, sunt elementele dictaturii judicativului, iar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe care le am în vedere, în această lucrare, sunt elementele dictaturii judicativului, iar constituirea acestora și scoaterea lor în lumina înțelegerii țin de "principiile dinamice" (analogiile experienței și postulatele gândirii empirice), în mod direct, și indirect de "principiile matematice" (axiomele intuiției și anticipațiile percepției). Refacerea constituirii fenomenale kantiene trebuie să se bizuie pe un fapt evident, la Kant: principiile din toate cele patru categorii sunt, în întregul lor, constitutive; tocmai un asemenea rol au: să constituie fenomenul și, desigur, cunoștința
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atare. Faptul acesta indică un sens al constituirii fenomenale: analogiile experienței, fiind reguli ale intelectului, nu au de-a face cu constituirea "obiectului" ca atare, ci a experienței, spune Kant, care presupune "obiecte", nu doar un obiect. În vreme ce principiile "matematice" (axiomele intuiției și anticipațiile percepției) constituie ca atare obiectul, principiile "dinamice" (analogiile experienței și postulatele gândirii empirice în genere) constituie experiența. Precizarea aceasta este cu atât mai importantă cu cât este vorba, în ambele niveluri de constituire, despre timp: ca formă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timp în sensul constituirii intuiției sensibile ca parte a unei constituiri fenomenale); 2. deducția (deducția transcendentală a categoriilor, în sensul unei constituiri fenomenale integrale, considerată sinteză formal-intuitivă); 3. reconstrucția (constituirea fenomenală, prin schemele imaginației transcendentale și prin principiile inetelectului pur: axiome ale intuiției, anticipații ale percepției, analogii ale experienței și postulate ale gândirii empirice, a unității posibilității experienței); 4. reducția (reducția la timp a tuturor operațiilor de constituire, adică a "prezenței" timpului; reducția la condiția de "regulativ" ca "absență" a timpului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în funcția sa modelatoare, adică ar fi retras din operarea sa propriu-zis constitutivă). Păstrându-ne în aria analogiilor cu filosofia kantiană, am putea spune că cele două ipostaze ale judicativului au drept corespondent mai degrabă principiile intelectului. Cele constitutive, anume axiomele intuiției și anticipațiile percepției, constituie ca atare obiecte, ceea ce înseamnă, în registru kantian, operare prin deducția transcendentală, adică prin "aplicarea" categoriilor intelectului la un material empiric divers, prin mijlocirea schemelor temporale ale imaginației. Cele regulative, anume analogiile experienței și postulatele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ordinea și indicația categoriilor" (Critica rațiunii pure, (1994) p. 270), semnalând astfel o limitare a categorialului tocmai prin extinderea acestuia la un spațiu impropriu. 44 Hegel, Enciclopedia științelor filosofice. Logica, p. 85. 45 Principiile constitutive ale intelectului sunt, potrivit lui Kant: axiomele intuiției și anticipațiile percepției; iar cele regulative sunt: analogiile experienței și postulatele gândirii empirice. Cf. Critica rațiunii pure, (1994), "Analitica transcendentală". 46 Edmund Husserl, Cercetări logice I. Prolegomene la logica pură, p. 349. A se vedea, pentru această problemă, Capitolul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sentimentală sau de un precept moral. În perimetrul mai tuturor religiilor, inima e un instrument de cunoaștere, dacă nu chiar cel mai eficient dintre toate, când e vorba de cunoașterea supremă. „Sus să avem inimile!“ e, în acest caz, o axiomă a efortului cognitiv, o indicație „metodologică“. Nu poți pricepe nimic, dacă te situezi mereu la firul ierbii sau dacă scormonești, suspicios, „dedesubturi“. Trebuie, dimpotrivă, să privești lucrurile de la înălțime, să ai imaginea câmpului, perspectiva integratoare a zborului. Nu e aducătoare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
după ce principiile sunt fixate, începe efortul laborios al nuanțelor, al studiului de caz, al analizei contextuale. Principiile sunt bune câtă vreme „dau drumul“ judecății, câtă vreme nu afectează libertatea desfășurării ei. Ele sunt, dimpotrivă, dizolvante, de îndată ce înlocuiesc judecata printr-o axiomă neîndu plecată. O situație de viață este mai mult decât o ecuație. Legea morală nu seamănă cu legea gravitației, iar mântuirea sufletelor nu e o procedură chirur gicală. Ar fi prea simplu să putem sistematiza destinul fiecăruia dintre noi cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu un tratament aspru de superiorii săi, consideră tot ceea ce face și are și chiar viața sa proprietate străină. Otomanul, pe care clima caldă și îmbelșugată l-a dotat cu o sensibilitate foarte fină la aceeași formă de guvernare, are axiomele avansate ale spiritului cuceritor la fel de sfinte, însă el știe că are să riște viața de care se bucură, o proprietate la care poate să ajungă numai prin pierderea vieții sale, un pământ cum nu există în toată Rusia și o climă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Desigur, acel salt calitativ, Marea Explozie, a impus, pentru cât va dura această față a lumii, ceva nou pe lângă ceea ce moștenise de la vechea lume, adică un fel de substanță și un fel de energie; și-mi permit un fel de axiomă: mereu lumea se manifestă Într’o trinitate. Unii i au zis Tată, Fiu și Duh. Și atunci, În acel salt calitativ, s’a pierdut ceva, cel de-al treilea, care a trebuit Înlocuit, pentru lumea noastră nouă, cu... informația, puteți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noastră nouă, cu... informația, puteți să-i spuneți suflet, chiar dacă eu o voi numi și altfel. Suflet, care a schimbat fața acelui fel de energie și a acelui fel de substanță, făcându-le pe amândouă așa cum le știm. Ah! Altă axiomă: după viitorul colaps - În care nu vom pieri, ci doar vom deveni alții - nu va mai fi substanță, ci doar energie și informație, guvernate de ceva nou, pe care eu, acela care „văd albastru“, nu-l pot percepe. Dar va
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
substanțial 70. Mihai a descoperit că nu era singur, iar odată cu această descoperire valențele sufletești i s-au sensibilizat și mai mult: în perceperea universului ipoteștean a început o alchimie specială, până când elementele ei se vor înălța la rangul unei axiome universal-valabile de o gravitate fără de seamă: Luna pe cer trece-așa sfântă și clară,/ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină/ [...]/ Ne-om răzima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
singur, că din acel moment singurătatea lui dobândea alte adâncimi. Valențele sufletești, în care zăcea latentă melancolia, i s-au sensibilizat la maximum, iar percepția universului ipoteștean a început să dea la iveală o alchimie specială; ea va institui o axiomă existențială universal-valabilă, de o gravitate fără seamăn, fiindcă deasupra tuturor gloriilor efemere și deșărtăciunilor legate de patimile noastre omenești, un singur punct rămâne fix, neclătinat de nici o catastrofă istorică: geniul 161. Atâta timp cât vor exista versuri pe care fie și numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
eu. Fără eu nu esistă timp, nu esistă spațiu, nu esistă Dumnezeu, fără ochi nu e lumină, fără auz nu e cântec, ochiul e lumina, auzul e cântecul, eu e Dumnezeu 74. Trebuie însă precauție atunci când astfel de afirmații devin axiome, întrucât arheul, entitate spirituală, participă la esența divină, fără să-i fie însă acesteia coextensivă căci, lipsit de calitatea ubicuității, omul nu i se poate substitui divinului. Adevărată e doar substanțialitatea termenilor, nu însă și identitatea lor absolută; de aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Dorim să semnalăm totodată includerea în corpul acestui volum a unor diagnoze românești care operează cu toate reperele teoretice importante ale cărții, precum postulatele psihologiei sociale studiate intercultural sau paradigmele dimensiunilor culturale (propuse de modelele Hofstede, Schwartz sau cel al axiomelor sociale), analizate critic în context autohton. Examinîndu-le, cititorul avizat este invitat să aplice nemijlocit conceptele teoretice însușite pentru a adînci lectura realității românești contemporane, înțelegînd rolul jucat de influențele culturale într-o asemenea combustie identitară. Sperăm să putem promova prin
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
alte culturi naționale, care atestă practic o absență a schimbărilor semnificative în ultima decadă, precum și o persistență a mediei tradiționalismului din țara noastră pe un interval de timp de peste un deceniu, începînd din 1993 (Voicu, 2010, pp. 24-25). 7.9. Axiomele sociale ca model de cercetare a dimensiunilor culturale 7.9.1. Miza cercetării implicitului social Ultimii ani au generat o serie de studii asupra unui registru al dimensiunilor culturale de mare profunzime; ele investigau tiparele relaționale și valorice inerțiale asumate
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și cum vor să atingă acele țeluri? Răspunsul la "ce?" a fost cercetat pe larg în cadrul studiilor despre valori, care au încercat să identifice scopuri generale pe care oamenii le privesc ca importante (Leung, Bond, 2004, 2010; Bond, Leung, 2010). Axiomele sociale sau credințele oamenilor despre cum funcționează lumea aduc o nouă orientare generală care poate spori puterea predictivă a valorilor, axiomele fiind preocupate de operaționalizarea lui "cum". Credințele variază pe un continuum din punctul de vedere al gradului lor de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
încercat să identifice scopuri generale pe care oamenii le privesc ca importante (Leung, Bond, 2004, 2010; Bond, Leung, 2010). Axiomele sociale sau credințele oamenilor despre cum funcționează lumea aduc o nouă orientare generală care poate spori puterea predictivă a valorilor, axiomele fiind preocupate de operaționalizarea lui "cum". Credințele variază pe un continuum din punctul de vedere al gradului lor de specificitate (Hahn, 1973, apud Bond, Leung, Al, Tong, Chemonges-Nielson, 2004), însă unele credințe sînt generale și pot fi văzute ca "expectanțe
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
pe un continuum din punctul de vedere al gradului lor de specificitate (Hahn, 1973, apud Bond, Leung, Al, Tong, Chemonges-Nielson, 2004), însă unele credințe sînt generale și pot fi văzute ca "expectanțe generalizate". Aceste credințe generale despre lume sînt denumite axiome sociale, constituind imperative comportamentale implicite, dincolo de determinările contextuale sau particularismele acționale puse în mișcare de diverși actori sociali (Leung, 2002, apud Bond et al., 2004). Oamenii se regăsesc adeseori în situația în care aplică ceea ce "știu" despre lume în general
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
acționeze într-o situație specifică (Furnham, 1988, apud Bond et al., 2004). Aceste cunoștințe pot fi văzute ca reprezentări personale ale contextului social constrîngător, pe care individul și le construiește de-a lungul existenței sale, în urma experiențelor sale de viață. Axiomele sociale se articulează sub forma "A este în relație cu B", iar relația poate fi cauzală sau corelațională. în contrast, valorile se găsesc sub formă de "A e bun/dezirabil/important" (de exemplu "mersul la școală e important"). Uneori, o
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]