1,649 matches
-
indeterminatului ca în acest poem ungarettian: „Garoafe, / petalele cad ca niște silabe, / pe masă mai tremură / versul neterminat.” Adesea alunecă însă în aglomerări metaforice care sufocă sensul și barează calea emoției către cititor sau izbesc prin tiparul lor desuet: „pana azurului”, „nicovala adevărului”, „glia gândurilor”, „ironia clipelor”, „zăpada desăvârșirii”. În Ram de lumină (1990), una dintre cele mai bune cărți pe care le-a scris, alături de Arșița stelelor, expresia își păstrează constant simplitatea, întâlnindu-se chiar semnele aspirației spre clasicitatea prozodică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
într-un colț cu GB, ale cărui articole le-ai tradus tu; mai erau și Daisy Kern și Bubi G. În orice caz, sunt vreo sută de persoane oarecum cunoscute care profită de vremea asta superbă, făcută din sidef și azur sclipitor. Am stat pe plajă până la douăsprezece și jumătate, apoi toaletă prelungită; pe urmă la Delureanu, tot singură la masa mea, prima pe stânga după obișnuita masă mare; pe rând au sosit: Miracovici, care vrea să-ți dea adresa surorii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scrisorile pe care ți le-am scris mereu între orele 4 și 7! Înserările astea calme - vizitele intempestive survin mai ales dimineața și noaptea - singurătatea plăcută, liniștitoare, a acestor ceasuri... În fiecare zi, o altă lumină îmi scaldă ferestrele în azur; nu e literatură, e ceva ce face parte din viața mea actuală, ca și figura concentrată și ermetică pe care o am în tramvai, pe stradă; fosta mea personalitate - acoperită, pierdută, dispărută, uitată! [...] Modesta carte poștală joacă un rol de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și, deasupra piscurilor tale, adâncimile străvezii ale azurului, și glasul pururi înoit al furtunii, fie că mugește pe piscuri, fie că tună în prăpăstii, tunet deșteptând și chemând alt tunet ca glasul străjilor în puterea nopții... Sălbatice sunt semințiile acestor sălbatice prăpăstii. În luptă se nasc, pentru lupte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
culmi Cu-aripi ce fâlfâie-n înalt Născând fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cele iuți, pe cele înțepătoare, pe cele pietroase, pe cele cătrănite, pe cele reci, pe cele clocotitoare, pe cele mătăsoase, pe cele aspre, pe cele colorate, pe cele sumbre, pe cele cu miez bun, pe cele seci, pe cele cu azur, pe cele înnoroiate, pe cele suave, pe cele puturoase, pe cele năucitoare, pe cele întremătoare, pe cele jubilante, pe cele asasine, pe cele scăpărătoare, pe cele opace. Pe rînd, auzul a juisat și s-a întristat. De orice fel ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tocesc, impulsul de a le nota dispare. Sînt zile în care venele îți sînt pline de ură și dușmănie, cu un sînge (mi-l imaginez) negru, bolborositor, miasmatic și zile în care inima pompează în orice fibră numai lumină și azur. Ar fi păcat ca - din lene sau din prejudecată - acest grafic sufletesc să nu fie surprins în toată dinamica sa. Încercînd să justific astfel ținerea „jurnalului”, ignor, firește, faptul, constatat nu o dată, că frîna o constituie prejudecata asupra a ceea ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Considerațiile (sale) confortabile (I, Ed. Eminescu, 1970), rînduri la fel de frumoase ca ale americanului pe care, însă, unii fie că nu le-au citit, fie că le au uitat: „Ești - zice poetul - din aceeași substanță cu cosmosul, frate cu stelele și azurul. Frate prin materie, nu prin spirit, care nici nu știi bine ce este.” *Am urmărit, la TV, Casa noastră, piesa lui Genoiu. Diagnostic definitiv: tipul n-are intuiție artistică! Tot ce spune cade greu. Impresia a fost de lecție complicată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au lăsat, mai toți, urmași de valoare. Pe urma lui Titulescu nu a rămas nimeni. În vara anului 1938, fiind în Franța pentru o cură de ape minerale, am fost să-l vizitez la Cap d'Ail, pe Coasta de Azur, la vila sa "Primavera". Am stat o zi întreagă cu el. Era trist, descurajat, indignat și total singur. Vedea din cînd în cînd, mi-a spus, pe André Tardieu, fostul președinte de consiliu francez, care trăia și el, retras la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
antistressul), dar am reușit să facem față situației până la urmă. Dimineața de 14 iulie 1997 - luni, am început-o cu semi-voie bună, făcând eforturi amândoi să depășim momentul de insatisfacție și disconfort. În speranța de a pătrunde misterul Coastei de Azur am refuzat să mergem pe autostradă, parcurgând Nisa și Cannes-ul pe drumuri naționale, supraaglomerate, dar care nu ne-au satisfăcut curiozitatea. Putem doar spune că am trecut pe acolo pe unde lumea bună își joacă banii și viața la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
abia acum o sută și ceva de ani, când călătoriile, depășind sensul strict practic, au devenit o modă, instituționalizată În turism; nu pentru că ea ar fi Într’adevăr idealul, ci pentru că era acolo unde s’a născut moda: Coasta de Azur. Ca și șampania, care n’a fost creată pentru ceva anume, ci pentru că a existat, a devenit un etalon, În cadrul altei mode. Dar să revenim la povestea noastră. Avem deci la dispoziție, pentru zvântare, nisip ori prundiș, exact la limita
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a autorului se manifestă mai cu seamă în prelucrările după folclor, unde balada și blestemul sunt distilate până la a deveni incantații lirice pure: „Bată-ne ploile și ardă-ne rugul./ Aducerile aminte să-și are plugul./ Facă-se cerul tămâie, azurul sineală/ Și inima îndoială.” Volumul Vorbele vântului (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) construiește un univers imaginar dominat de arbori, ape, pietre și păsări, a căror contemplare simpatetică devine sursa unui vitalism molipsitor, a unei bucurii de a trăi născută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
ca Garda sau Como din nordul Italiei. În sfârșit, așa îmi imaginam eu Tiberiada. Orașul lui Maimonide și al Berenicei are, de fapt, aspectul cam tâmp pe care-l poți remarca la Saint-Raphaël și vulgar cam ca al Coastei de Azur. Un fel de Cannes mutat pe malurile lacului Bourget. O încălcare a statutului, o escrocherie atunci când porți așa un nume. Tiberiada, Herodiada, Olimpiada, diftongul presupune și niște obligații, nu? Mă îndrept atunci spre țărmul de nord al lacului, pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sau pentru că „ai pierdut drumul”, te oprești și „privești În jur”. Surprins și apoi Încântat, descoperind atâtea lucruri pe care În goana și concentrarea drumului nu le vedeai: un arbore, verdeața vie, răscolitoare a câmpului, o pasăre ce planează, În azur, „privindu-te” ca pe o posibilă pradă, un animal ce paște În depărtare, un vehicul sau o siluetă umană care se Îndepărtează și care probabil a trecut pe lângă tine fără să-ți fi acordat nici cea mai mică atenție... Acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Ceea ce-i preocupa pe ei și le ocupa tot timpul era cum să prindă cu scoci afișe cu eterna și fascinanta Românie (Castelul Bran, Marea Neagră etc.), ca să știe, la o adică, turistul de pe Croazetă ce ratează venind pe Coasta de Azur în loc de Mamaia sau Moeciu... Nu lipseau decât mileurile, canceurile și ștergarele artizanat. în orice caz, contrastul între această imagine a României (meșteșugită în birourile capitonate ale ministerelor) și filmul lui Mungiu (dur, direct, fără înflorituri) este imens. în același timp
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ca să urmăresc ceremonia decernării premiilor în sala LumiŁre. Dacă nu ești un snob irecuperabil care ține să fie văzut, Debussy (locul în care se strigă, în prima seară a competiției imediat după genericul festivalului cu treptele urcând din mare în azur , Raoul ! ; tot între paranteze : nimeni nu știe cine e Raoul) e sala ideală : nu sunt decât criticii și jurnaliștii acreditați, se stă lejer, cu picioarele pe scaunele din față, se poate râde în voie de toate caraghioslâcurile de pe scena Lumiere
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Nici cărți, nici filosofie, nici mistere! Numai iubirea nemurește”). Este un lirism în descendența romantismului calm, îmblânzit de solara armonie și de cantabilitatea clasică, al adorării lucrurilor și trăirilor simple. „Marile vicii” ale poetului sunt muntele și marea, soarele și azurul, dar și iarba și grâul, toate acestea exaltate cu sentimentul panic al contopirii, probabil catalizat de Lucian Blaga. Despre marele poet, a scris o carte situată, ca factură, între reconstituirea biografică pozitivistă, comentariul critic simpatetic și eseul „poematic-filosofic”, considerat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
al presei cotidiene, cine știe! Serile se succed, cu fracțiuni de secundă, fiind parcă mereu aceleași, noi - la o primă simțire (!) - egali cu noi înșine. Părelnic, timpul a rămas pe loc. același cer imaculat dintr-o vară caldă, de un azur ireproșabil, aceiași nori aducători de ploi dinspre pădure, zgomotele vecinilor ce trec pe uliță, cârâitul găinilor..., un câine pripășit în praful uliței (ah, parcă vorbesc din Rebreanu!), privirea tatii pe cer pentru a adulmeca apusul spre a vedea dacă mâine
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
s-o-ndure biata ta piele croită zgârcit - pentru că cerul și cu iarba s-au încurcat împreună. Să resimți frumusețea peisajului ca pe o amenințare, ca pe legănarea unei pendule devorându-și singură tic-tac-ul, suind cu tine deasupra ierbii până-n azurul buimac și lepădându-te acolo sus, sau coborând, strivindu-te în negrul bătucit al mormântului și lepădându-te. Această minoritate germană era privită de ceilalți ca insulă a friților naziști, dar ea se vedea pe sine ca insulă a celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
păzesc. Cântec marinăresc Eu și Lidia în 1954-1955 pe Scena Academiei militare: Prin furtuni și vânt Valuri înfruntând Marinarul trece lin Poate când și când îi apare-n gând Fata din pridvor și mălin. Ochi frumoși albaștri Ca cerul de azur, Oh, ce nopți au trăit marinarii Numai cerul și mare-mprejur. Sub un tei rotat, mândra și-a lăsat Mai frumoasă ca ea alta nu-i, Către ea acum, valu-și face drum Și-i șoptește-ncet dorului. Ochi frumoși albaștri
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
au trăit marinarii Numai cerul și mare-mprejur. Sub un tei rotat, mândra și-a lăsat Mai frumoasă ca ea alta nu-i, Către ea acum, valu-și face drum Și-i șoptește-ncet dorului. Ochi frumoși albaștri Ca cerul de azur, Oh, ce nopți au trăit marinarii Numai cerul și mare-mprejur. Zilele trec ca-n vis, fata nu i-a scris Toți s-au strâns în jurul lui Veste n-ai primit, dar nu fii mâhnit, Nu uita că ești marinar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Nu uita că ești marinar! Dar pe mal el stând, Fata-l poartă-n gând Și-l așteaptă cu-n mult dor, Și dacă-i iubit valul însorit Nu-l uita-așa de ușor. Ochi frumoși albaștri Ca cerul de azur, Oh, ce frumos au trăit marinarii Numai cerul și mare-mprejur. Prin 1974-1975, la TV, la un concurs de muzică, „Floarea din grădină”, moderat de marele profesor Mihai Florea, a concurat Oana Sârbu, iar invitatul ei era Cornel Constantiniu despre care
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Lui se cuvine floarea cu sufletul aleasă, Lui - fericirea noastră de-a fi stăpâni în casă, Lui Ceaușescu - omul, azi, sinceră urare: Să duceți România pe culmi nepieritoare!“ („Gând suprem“, Ramuri, 15 ianuarie 1978 ) „Laudă ție vestită fiică a neamului, Azur animând zorii câmpiei, Boare mângâind ape și spice, Lumină dragostei și omeniei, Fereastră binelui pentru toți, Fântână bucuriei de a zidi, Solie fericirii și păcii, Flamură vie împurpurând veșnicii.“ („Laudă“, România literară, 5 ianuarie 1989) HOBANA Ion „Scriitorii sunt ajutoare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ochii-n viitor.“ („Dedicație“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 423) POSTELNICU Ioana „Un glas se înalță deasupra lumii întregi și înconjoară globul. Un glas care se ridică din piepturile omenirii întregi ajungând până la bolta de azur ce învăluie Terra cu podoabele ei de stele și aștri. Cu deosebită putere s-a înălțat acest glas de pace din forul reprezentativ al patriei noastre, prin cuvântul de înaltă responsabilitate al tovarășului Nicolae Ceaușescu, prin Apelul adresat de Marea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
acum, sub geniala conducere a Partidului Comunist, a secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu.“ (Luceafărul, 22 august 1974) DUȚESCU Mihai „În amfiteatrele toamnei Tricolorul este o coloană de marmoră, de marmoră de Rușchița. Capitelul ei orbitor duce însemnele țării spre azur. Sus, în împărăția luminii, proiecția țării este o pasăre liberă, zburând. Sus, în împărăția luminii, proiecția fiecăruia dintre noi este o voință în mers. Ceasul istoriei bate egal și înalt. În jurul partidului suntem un cor de flacără și iubire.“ (Ramuri
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]