1,419 matches
-
în parte. Trebuia să iubești Adevărul și să nu te lași amăgit de măruntele "adevăruri"' care-ți ies în cale. Poate era cam patetic, cam exagerat în felul cum se gîndea, însă știa că gîndește bine. Dintre toți doar Leonard Bîlbîie avea această capacitate de a se detașa, de a vedea printre ochiurile plasei care îl cuprinde pe orice detectiv cînd scociorăște cu amănunțime în realitate, căutînd un anume fir, anume dovezi care să folosească deducției sale. Leonard Bîlbîie și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar Leonard Bîlbîie avea această capacitate de a se detașa, de a vedea printre ochiurile plasei care îl cuprinde pe orice detectiv cînd scociorăște cu amănunțime în realitate, căutînd un anume fir, anume dovezi care să folosească deducției sale. Leonard Bîlbîie și el însuși. Doar ei doi. A simțit un început de durere în vîrful degetelor, era aidoma celei pe care o avusese de fiecare dată cînd s-a înhămat la vreo misiune riscantă, o presimțire a primejdiei. "Hai, hai, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pielea la tăbăceală", a mormăit și apoi a tresărit auzindu-și propria voce răsunînd în încăpere. "Frumos, ai început să vorbești de unul singur." I-ar fi plăcut ca măcar acum, la sfîrșit, să intervină direct, să-l scoată pe Bîlbîie din "priză" și să treacă la acțiune. I-ar fi pus cu botul pe labe înainte ca să intervină oamenii lui Parizianu, ca-n filmele cu Tom Mix. Singur împotriva tuturor, calm, cu privirea paralizantă. De fapt, toți sînt niște puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
intervine în inima complotului și dejoacă planurile conspiratorilor!" Cam așa ar trebui să arate pagina întîi din Universul. Știa prea bine că niciodată nu va arăta așa, că nicăieri nu va fi pomenit numele său și nici măcar al lui Leonard Bîlbîie. Serviciul va sta mai departe ascuns în tihna străduței cu castani, nimeni nu va bănui că Mihai Mihail și oamenii săi poartă în vîrful degetelor soarta Țării. Așa trebuia să fie, așa era și bine. Îi va da mînâ liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va sta mai departe ascuns în tihna străduței cu castani, nimeni nu va bănui că Mihai Mihail și oamenii săi poartă în vîrful degetelor soarta Țării. Așa trebuia să fie, așa era și bine. Îi va da mînâ liberă lui Bîlbîie să culeagă probele directe, doveditoare ale acțiunii de conspirație, ca să împingă de la spate pe domnii judecători, altfel, cine știe, o să trebuiască să-și ceară și scuze. Pentru că în spatele lor, și în spatele Comitetului care s-a instalat la Vladia, trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era democrația. Era clar că își va face datoria înștiințînd guvernul, dar nu era deloc clar că guvernul va și reacționa cum. se cuvine. Numele prea mari, prea sonore, prea importante pe care le găsise risipite în rapoartele lui Leonard Bîlbîie, ușurința cu care se juca opereta aceasta, cu uniforme, întruniri, tipărituri, insigne, fără ca să nu existe nici o sesizare din partea celorlalte organe ale Poliției ori Siguranței, și nu putea spune că acolo sînt niște nătărăi, anarhiștii nu făceau o mișcare, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stat va intra pe mîna unui Vasiliescu ori Corvino, ori Stoicescu! Era foarte probabil ca acțiunea militară care se punea la cale să se termine prin instalarea la putere a unora care se găseau acum abia pomeniți printre rîndurile lui Bîlbîie. Un general onorabil, un prinț indiferent la luptele politice, dar obsedat de măreția neamului, de ordine și disciplină, un politician marginalizat în disputele parlamentare, dar oricînd dispus să fie o "mînă de fier" ...Iar de departe, de foarte departe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adevărat inițiatorul acțiunilor fasciei "Vulturul Alb". Că era amestecat, nu încăpea îndoială. Dar cîți nu erau amestecați, mai precis, cîți oameni foarte importanți, generali, înalți funcționari, bărbați politici, nu puteau fi considerați măcar în legătură cu "Vulturul Alb"?! Din rapoartele primite de la Bîlbîie se putea înțelege că fascia acționa la lumina zilei, că nimeni nu se mirase de apariția ei și nici nu se făcuse nimic să se sufle cu atenție în penele lighioanei, să se vadă ce solzi și ce hram poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Putea fi un simptom serios pentru a-l liniști, "Vulturul Alb" nu este decît o paiață, o pasăre împăiată bună de arătat la bîlci unora și altora. Dacă te așezai bine în fotoliu și îți plimbai ochii pe hîrtiile lui Bîlbîie, cu un aer ușor plictisit ori dimpotrivă, ușor amuzat, aveai toate motivele să zici un complot de caraghioși, o mascaradă de bîlci. Se joacă de-a subversiunea, s-au supărat pe stat pentru că n-au răbdare să crească în grad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care singur și-l închipuia, un răspuns la îndemîna oricărui general ori înalt demnitar, un răspuns pe care nu voia să-li audă și de aceea nici nu pusese o întrebare potrivită nimănui dintre cei aflați pe lista lui Leonard Bîlbîie. Basarab Cantacuzino era altfel și el știa de ce este altfel decît toți oamenii importanți pe care i-a găsit în dosarul "Vulturul Alb". În primul rînd, pentru că nicăieri, în nici un raport de al inspectorului Bîlbîie numele prințului nu era pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aflați pe lista lui Leonard Bîlbîie. Basarab Cantacuzino era altfel și el știa de ce este altfel decît toți oamenii importanți pe care i-a găsit în dosarul "Vulturul Alb". În primul rînd, pentru că nicăieri, în nici un raport de al inspectorului Bîlbîie numele prințului nu era pomenit. Asta însemna că în hîrtiile lor Bîlbîie ajunsese destul de departe fie datorită talentului său, fie din cauza neglijenței acestor amatori, în actele pe care le întocmeau cu aplicație de furieri nu era pomenit. Nu le fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știa de ce este altfel decît toți oamenii importanți pe care i-a găsit în dosarul "Vulturul Alb". În primul rînd, pentru că nicăieri, în nici un raport de al inspectorului Bîlbîie numele prințului nu era pomenit. Asta însemna că în hîrtiile lor Bîlbîie ajunsese destul de departe fie datorită talentului său, fie din cauza neglijenței acestor amatori, în actele pe care le întocmeau cu aplicație de furieri nu era pomenit. Nu le fusese peste mînă să scrie numele generalului Broșteanu ori chiar al șefului Marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el știe dincotro trebuie să bată vîntul, nu e o chiar fosilă, un boier cu ișlic și caftan. În capul junilor, ei îi făcuseră o favoare prințului cu toate că transpiraseră de emoție și le tremurase glasul de timiditate, după cum îi relatase Bîlbîie. Oricum, mișcarea fusese inteligentă, Basarab Cantacuzino nu mai era un necunoscut pentru tineri și cînd va veni vremea nu trebuiau decît să-l recunoască. E mult mai ușor să recunoști decît să cunoști! Îl vor recunoaște și îi vor purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vardiștii în parcul de la Șosea, colonelul Stoicescu și adjunctul său, un ins sinistru, se pare Artur Stavri, se dovediseră oameni de acțiune, dornici să pună în practică repede și eficient, convingător chiar, partea lor de plan. Din documentația oferită de Bîlbîie, găsise o sursă extraordinară, provenită chiar din cătunul, așezarea aia de la capătul lumii, se vedea clar că experimentul reușise. Era pregătit aerodromul pentru aterizarea lui Caraiman, locuitorii încazarmați, puși să bată pasul de defilare fără nici o comandă, își strigau singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
comedie ori comic în nepăsarea generală. Se strecură cu pași repezi și mai dorind un singur lucru, să ajungă cît mai repede în stradă, viu, Odată ce va fi ajuns acolo hotărîrea sa va fi luată. VII Vestea morții lui Leonard Bîlbîie, cel mai bun inspector al Serviciului, fără îndoială, în afacerea Vulturul Alb el se dovedise a fi cel mai potrivit, i-o adusese Șerban Pangratty. Se anunțase pe neașteptate cu un telefon la numărul direct, nu oricine îl putea folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dușmănesc de moarte. Pînă acum nu pățise nimeni nimic și, uite, acum venise Șerban Pangratty personal să-i comunice îngrozitoarea știre, poate singura știre cu adevărat importantă de cînd lucra Serviciul și în acest domeniu al politicii interne, că "Leonard Bîlbîie a murit". "Nici n-a avut vreme să sufere, știți, domnule Mihail, eu cred că este stupid să mori fără să suferi cît de cît, suferința dă valoare vieții pe care o părăsești, nu-i așa?" Mai stătuse de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai sus Mihail mergea singur, era mai sănătos, mai folositor și pentru el și pentru Serviciu. Nu era bine ca șefii să-ți cotrobăie cu privirea prin ogradă. "Înțeleg, prințe, că dețineți informații de primă mînă în ceea ce privește, hm, soarta domnului Bîlbîie... Sper să nu fiu greșit interpretat, dar nu văd..." Șerban Pangratty zîmbi cu un aer de îngăduință, făcu im gest evaziv cu mîna, de parcă ar fi vrut să dea la o parte un voal subțire ce îi stătea în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Pangratty zîmbi cu un aer de îngăduință, făcu im gest evaziv cu mîna, de parcă ar fi vrut să dea la o parte un voal subțire ce îi stătea în cale, "desigur, soarta, așa a fost să fie, îl cunosc pe Bîlbîie de cîțiva ani, am petrecut o toamnă și o iarnă încîntătoare la Vladia, am o casă acolo, în tovărășia lui și a prietenului său, adjutantul Popianu. A fost o întîmplare, nimic premeditat nici măcar nu făcea parte din soarta noastră comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Cristescu Plăpumaru și acum, să nu crezi, dar pe deplin adevărat, vine și-i povestește despre moartea la datorie a unui om din Serviciu și nu din alte motive, ci din acela că era cumva prieten cu nenorocitul de Bîlbîie. Desigur, nu de la Pangratty se aștepta să afle că Leonard Bîlbîie, inspector principal al Serviciului, trecuse în mod violent din viață în moarte, dar n-avea încotro, mai ales că voia să știe cum s-a întîmplat acest dizgrațios accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adevărat, vine și-i povestește despre moartea la datorie a unui om din Serviciu și nu din alte motive, ci din acela că era cumva prieten cu nenorocitul de Bîlbîie. Desigur, nu de la Pangratty se aștepta să afle că Leonard Bîlbîie, inspector principal al Serviciului, trecuse în mod violent din viață în moarte, dar n-avea încotro, mai ales că voia să știe cum s-a întîmplat acest dizgrațios accident. Că era vina lui Bîlbîie nu încăpea îndoială. Exista o regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se aștepta să afle că Leonard Bîlbîie, inspector principal al Serviciului, trecuse în mod violent din viață în moarte, dar n-avea încotro, mai ales că voia să știe cum s-a întîmplat acest dizgrațios accident. Că era vina lui Bîlbîie nu încăpea îndoială. Exista o regulă în statutul nescris al Serviciului, "nimeni nu moare din vina altuia, ci numai din pricina sa". Regula era nedreaptă pentru cei ce dispăreau, dar era ultimul serviciu pe care îl mai puteau face celor rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl mai puteau face celor rămași în continuare în slujbă. "Dă vina pe mort" era un principiu străvechi și sănătos care salvase din multe impasuri instituții cum era și Serviciul. Voia să pară cît mai nepăsător, sfîrșitul neprevăzut al inspectorului Bîlbîie era într-adevăr un semn de slăbiciune a Serviciului, exact ceea ce-și dorea mai puțin, exact ceea ce-l făcea cu adevărat să se teamă. Nu era deloc un fricos, a reușit să creeze Serviciul, să-i convingă pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acestea îți trebuie puțină nebunie, puțină spaimă. Spaimă, deoarece nebunia este una din înfățișările fricii. Acest gînd, că Serviciul este în primejdie din cauza sa, i-a fost întărit în momentul în care Șerban Pangratty i-a spus aproape nepăsător: "Leonard Bîlbîie a murit, domnule Mihail, pentru că nu a fost cel mai potrivit om în afacerea asta cu Vulturul Alb. Vreau să spun că a fost omorît din prostie. Aproape dintr-o eroare a inșilor ăștia cam zănateci, aproape o eroare am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
singurul merit al provinciei ăleia nenorocite era că oamenii de acolo din lipsă de ocupație aveau o imaginație teribilă. O imaginație ca o mlaștină, te putea înghiți cu totul, puteai dispare în adâncurile ei. În garsoniera mea de pe Calea Victoriei Leonard Bîlbîie mi-a spus prima dată că lucrează la un caz de imaginație. Mihai Mihail l-a oprit făcîndu-i un semn scurt cu degetele noduroase, plimbîndu-și prin fața ochilor unghiile îngălbenite. "Cum ați spus de imaginație? Un caz de imaginație?" Directorul Serviciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcîndu-i un semn scurt cu degetele noduroase, plimbîndu-și prin fața ochilor unghiile îngălbenite. "Cum ați spus de imaginație? Un caz de imaginație?" Directorul Serviciului era fie nedumerit, fie neîncrezător. Șerban Pangratty reluă pe un ton înțepat : "Nu eu am spus, ci Bîlbîie a spus. Exact așa s-a exprimat excelență, sînt vîrît pînă peste cap într-un caz de imaginație. Este ceva neclar în asta?" Mihail mormăi ceva numai pentru el. La așa ceva nu se așteptase. "Sigur, Leonard Bîlbîie a acționat strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]