1,886 matches
-
deplin. Cu adevărat liber. Răsfățat de femei. Susținut de prietenia unor oameni deosebiți, ca prințul Manuc, de pildă. Cu siguranță îi va simți lipsa. În fine, aici trăise departe de ceea ce detesta cel mai mult: țesătura invizibilă de intrigi, subteranele bârfelor, pârile mârșave, mierea și zâmbetele înșelătoare de la curtea Rusiei. Mai erau apoi și micile obiceiuri dobândite aici. Se obișnuise să-și ia micul dejun singur și gol, doar cu o manta aspră aruncată pe el. Perspectiva de a relua tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aventurier ca oricare altul care, profitând de revolta ienicerilor, ar fi fugit cu toată averea Bairaktarului. Acceptase să fie haznadarul lui Mustafa, într-adevăr, dar puțini știau cât de mică fusese, în realitate, averea acestuia. De aceea ignora toate acele bârfe. Se întâmplase, însă, ceva mai grav. O foaie, editată cândva în Rumelia de către agenții francezi din Balcani, în care era demascat ca „spion în serviciul Rusiei”, fusese retipărită, literă cu literă, în ziarul Frankfurter Zeitung și răspândită, de curând, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se răcea rapid, Fiona s-a ridicat în fund și s-a aplecat ca să mai dea drumu’ la puțină apă fierbinte. Când telefonul a început să sune, a sărit cât colo. Așteptându-se ca maică-sa s-o sune pentru bârfa lor săptămânală, Fiona pusese receptorul fără fir al telefonului pe marginea căzii. După ce și-a șters mâinile, a răspuns. —Alo? —Bună seara. Doamna Bartholomew? La telefon era o voce masculină, pe care Fiona n-o recunoștea. —Da-a, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mele deprimante. Iartă-mă că am fost așa de focalizată pe mine. Nici nu te-am întrebat ce-ai mai făcut! Fiona s-a strâmbat. —Stai liniștită. Chiar trebuie să fii focalizată pe tine atunci când vrei să rămâi gravidă. Vreo bârfă, ceva? Am nevoie de ceva care să mă înveselească. Fiona a tresărit. —Da, am vești, dar mă tem că sunt tot deprimante. Noaptea trecută am avut parte de un episod dramatic și-abia așteptam să spun cuiva. A! Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nici nu i-ar prisosi, din ce i-ar pica pe de lături, Mirelo, darul și pomana. Chiar îi lipsea, dar e tot atât de adevărat că nici de prietene nu s-ar fi lipsit, oricât ar fi scos-o din sărite bârfele lor, păi, curva aia de Mirela ar mânca-o pă pulă, și uită-te la ea că-i de Doamne ferește, și mai zice de altele, păi, n-ar fi avut decât să le dea dreptate în sinea ei, păi, lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Jos Câmpeanu, Noi nu ne vindem țara, și uite-i ajungându-i din urmă un cârd de femei, vreo zece, dintre care pe unele le știa, prietene de-ale Elenuței, vecine din blocurile din împrejurimi, mai dădeau cu nasul pe la bârfă și cafele, iar cele pe care le vedea pentru prima dată erau, desigur, prietene de-ale prietenelor, care se adunau în alte părți sau se nimereau la soră-sa în lipsa lui. Păreau grăbite, plutea în jur un nor de precipitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și că ce rău îmi pare domnu’ Ogrinjan că nu ne-am cunoscut mai demult; și-n timp ar fi vrut să se extindă, păstrând însă și-n intimitate același mod de adresare, care să-i pună la adăpost de bârfele sângeroase ale colegilor, care doar să fi mirosit ceva și și-ar fi aprins paie-n cap, domnu’ Ogrinjan, nu-mi spune mie de jigodiile astea, mă rog, se cunoșteau de șapte ani totuși, de când el venise în școală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Crenguța, pe Roșioara... Li se destăinuia fără nici o reținere, măcar că știa la ce s-ar fi putut aștepta. Să le ia dracu’ de tute, Mirelo, nu-i păsa. Până una alta, îi era prea bine ca să-și facă griji pentru bârfele lor. Ca și cu avortul, din nou amâna, lăsa pe mai târziu să-i ajungă la urechi cum o vorbeau prin cartier, cum că ce-i trebuie inconștientei copil cu ăla, om însurat, cu rostu’ lui, și că ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-a spus. Să știe și ea pe ce picior dansează: curvă cu legitimație, cu soț, carevasăzică, cu paravan după care să-și facă de cap și s-o țină lumea de femeie serioasă, care n-are nici o treabă cu bârfa lor și strâmbă din nas, da’ pe de altă parte îi place de nu mai poate... Elenei îi plăcea poate mai mult și decât lui madam Belciu, de vreme ce le strângea la ea în bucătărie, iar când și când, apărea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de un sfert de oră în mijlocul drumului. O știa de la vot, desigur, dar nu mai arăta atât de pusă pe rele cum i se păruse atunci. Prima impresie, deh, acum părea cumva aeriană și aproape neroadă și tare dornică de bârfă... De bună seamă că nu-i priau statul în casă, singurătatea, izolarea, supărarea pe lume. Era alt gen, și bucuroasă nevoie mare să dea peste Rafael s-o asculte, aparent dezinteresat. Până ar fi ajuns la băgatul la urnă, vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Până ar fi ajuns la băgatul la urnă, vorba Roșioarei, uite că-i pica bine preludiul schimbului de impresii despre cunoștințe comune, prietene ori foste prietene de-ale Mirelei, pe care se întâmpla să le știe și el - tovarășe de bârfă de-ale soră-sii, care bineînțeles că trebuiau și ele bârfite. Păi, Roșioara cu copiii ei crescuți vai de capul lor, care o șantajează de nu-ți vine să crezi. Păi, să-l vezi p-ăla mare cum o amenință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
puștoaica aia gureșă, care o întrecea și pe Roșioara în pasiunea ei pentru intrigăraie. N-ar fi vrut s-o jignească, dar nici să-i dea apă la moară. Replicile lui distrate, într-o doară, aveau menirea de a ocoli bârfele pe care le frecau la sânge musafirele soră-sii și din care se întâmplase, la un moment dat, să afle despre păcatele ei grele ca pământul, învârtoșate și întinse de prietene pe la ușile altor prietene și vecine, ca să știe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i plângă de milă, luând aminte cât de slabă de înger și slabă de minte și, totodată, simțind nevoia să se dezvinovățească: doar că se știau din vedere, se întâlneau din an în Paști, la colțul blocului, ca să schimbe trei bârfe... Pare căzut pe gânduri Rafael, dacă nu cumva o fi amuțit iarăși pentru un ceas sau mai mult. Ba uite-l dezmeticindu-se după două minute și că toți avem o cruce, prietene, pe care n-ar trebui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vreu să reîntorc conversația spre punctul interesant la care ajunsese mai devreme, dar, spre surprinderea mea, Fliss a părut fericită să se angajeze Într-o discuție pe care, dacă aș fi avut-o cu altcineva, aș fi catalogat-o drept bârfă. Poate că cele peste o sută de lire Încasate de curând o ajutaseră să se mai relaxeze. Asupra mea sigur ar fi avut efectul ăsta. — Mi-a părut rău de Linda, spuse ea pe neașteptate. Stătea cu mâinile Înfipte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
e precum rechinul Înfometat Să prindă-acordurile unui glas divin. Se vede că e din prima perioadă a creației sale. Nici măcar nu știu dacă rechinii au urechi. Oricum, Baby Îmi amintește mereu de un rechin. Doar că ea caută să prindă bârfa după care e atât de flămândă. Mi-am terminat punch-ul. Cel puțin, de data asta eram pregătită. — Mai târziu mergem la cină, În oraș, spuse Baby, fluturându-și mâna Într-unul dintre gesturile ei largi. Neapărat trebuie să vii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de ceva vreme. — Ce situație? am spus, nedumerită. Chestia cu privatizarea s-a Întâmplat nu mai târziu de săptămâna trecută. — Nu asta, replică Jeff, plin de importanță și cu pieptul umflat ca al unui porumbel care dă pe dinafară de bârfă. Linda se dădea la Andy. Nu știai? — Ei, haide, Jeff, am zis eu disprețuitor. Asta e ridicol. Jeff arăta grozav de jignit. — E adevărat! Încerca să-l facă gelos pe Derek. Întreab-o pe Rachel, ea știe. — Nu vorbești serios. — Crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe jumătate, Își Îndepărtează cu blândețe iubitul. — Trebuie să-ți Încredințez un secret, Îl știu de la soția cea mai vârstnică a hanului. Știi tu oare de ce se află el la Samarkand? Omar o oprește, crede că e vorba despre cine știe ce bârfă de harem. — Tainele cârmuitorilor nu mă interesează, ele ard urechile celor care le primesc. — Mai bine ascultă-mă, acest secret ne privește și pe noi, pentru că ne poate tulbura viața. Nasr Han a venit să inspecteze fortificațiile. La sfârșitul verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lor nu locuiesc Întotdeauna sub același acoperiș. Djahane devorează timpul, Omar Îl degustă. Ea vrea să domine lumea, e ascultată oricând de sultană, care e ascultată oricând de sultan. Ziua, uneltește În haremul regal, interceptează mesajele care pleacă și vin, bârfele de alcov, făgăduielile de giuvaeruri, mirosul de otravă. Se aprinde, se agită, se entuziasmează. Seara, se lasă În voia fericirii de a fi iubită. Pentru Omar, viața e altceva, este plăcerea științei, știința plăcerii. Se trezește târziu, bea pe nemâncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bazar și În cancelarii. Un zvon, de origine necunoscută, dar lesne de ghicit, Îl acuza pe Morgan Shuster de apartenență la o sectă persană. Chestiunea putea părea absurdă, dar cei care o răspândeau Își distilaseră bine veninul, spre a da bârfei o Înfățișare de verosimilitate. De azi pe mâine, americanii deveniră suspecți În ochii mulțimii. O dată mai mult, am fost Însărcinat să vorbesc despre asta cu trezorierul general. Raporturile noastre se Încălziseră de la prima Întâlnire. El mă numea Ben, eu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe mâine, americanii deveniră suspecți În ochii mulțimii. O dată mai mult, am fost Însărcinat să vorbesc despre asta cu trezorierul general. Raporturile noastre se Încălziseră de la prima Întâlnire. El mă numea Ben, eu Îi spuneam Morgan. I-am expus obiectul bârfelor: — Se spune că printre servitorii tăi există babi sau bahai notorii, ceea ce Fazel mi-a confirmat. Se mai spune că bahai-i tocmai au Întemeiat o ramură foarte activă În Statele Unite. De aici s-a tras concluzia că toți americanii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca pe niște copii care fuseseră lăsați de capul lor, fără nici un adult prin preajmă, mă apropii de ghișeu, scrutez pustietatea în care este cufundat, în camera vecină se sparge un sunet surd, sfârâitul cafelei proaspete și un zvon de bârfe, mă apropii de ușa aproape închisă, ca să nu se spună că nu-și îndeplinesc obligațiile au lăsat-o un pic crăpată și reușesc să arunc un ochi înăuntru, medicul acela tânăr înfulecă un croissant cu multă poftă, examinând din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru a vă aduce evoluția spirituală. Îl privesc sceptic, un Buddha slab și ostil cu o fustă dintr-un prosop roșu, un Buddha fără sclipire, încercând să se ascundă de privirile mele, altădată am fi schimbat între noi semne de bârfă, ne-am fi exprimat dezaprobarea prin zâmbete abia perceptibile, dar acum suntem străini unul altuia, parcă nu ne-am fi cunoscut niciodată, doi elevi care s-au întâlnit din greșeală la meditații în casa aceleiași profesoare și numai reproșurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o zi m-a vizitat o vecină cu care eram în relații destul de apropiate. Aveam aceeași vârstă, era fiica unei prietene de-a mamei și fetele noastre mergeau la aceeași grădiniță. De îndată ce a intrat, m-a întrebat dacă știam ce bârfe groaznice circulă pe seama mea. I-am spus că nu știam nimic și am întrebat-o despre ce era vorba. „Nici nu-ți pot spune, zise ea. E atât de îngrozitor!“ Am insistat și cu toate împotrivirile ei, până la urmă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Zău, crede-mă. De fapt, nici n-am vrut să plângem, pentru că așa suntem noi, chiar cu riscul de a fi judecate de vecini, care au bârfit, probabil, că suntem niște fiice nesimțitoare. Poate am fi putut plânge, ca să evităm bârfele, dar n-am făcut-o. Toată lumea se aștepta să plângem, dar noi n-am vrut să le dăm satisfacție. Din punctul \sta de vedere semănăm foarte bine, deși suntem firi diferite. Brățările lui Midori zdrăngăniră când ridică mâna să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de satin alb care pe mine mă face să arăt scundă și lată ca un dop. —Ai bârfit bine? mă întreabă Finn, venind la biroul meu. — Nu știu ce vrei să spui, mă fac eu mică. Niciodată n-aș pierde vremea cu bârfe în timpul serviciului. Șefu’! — Sigur că nu, zice Finn, așezându-se pe marginea biroului. Te rog să mă ierți. —Ai venit iar să iei bătaie? îl provoc eu. Nu, nu, se precipită el. Mi-a ajuns pentru azi. Nu, voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]