1,343 matches
-
să fie acordul vorbei cu fapta - dar acest acord are varianta franceză, și anume că se produce un dezacord, constant, chiar un dispreț al realității; ceea ce are uneori ca efect că repercusiunea nu întârzie și că realul „îți dă cu bâta-n cap“ dacă nu-l respecți. Și mai e ceva: e ușor să vorbești și să țeși discursuri când n-ai în față nici o împotrivire, când nu înfrunți nici o dificultate și când realul nu impune cuvintelor rezistența sa „specifică“. La
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
-i folosesc - el se topește înăuntru, devine ofilit, și abia atunci, ca formă rigidă și pietrificată, devine el însuși anexa „corporală“ a felului în care îl îmbrăcăm prost, pe dinăuntru. Am câteodată o tendință de nestăpânit de a da cu bâta-n baltă, de a spune ceva enorm, grosolan, chiar scârbos poate, tocmai în clipa în care simt că trebuie spus ceva serios; când simt clar nu că trebuie să spun ceva serios - ceva care se înfiripă și se gândește deja
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pietrișul de sub pașii lui În toate direcțiile, mă ia de umeri și mă privește lung și intens. Mi-e teamă de Întuneric. — Poftim ? spun pierită. — Mi-e teamă de Întuneric. Întotdeauna mi-a fost teamă. Motiv pentru care am o bîtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care se cîntă marșul cotidian pentru mulțimea de drept-credincioși. Dumnezeu stă într-un buton, pe firul unui telefon, sau în vîrful vreunei focos modern și rîde de cei ce-l imploră. Numai geniile și nebunii mai sfidează ordinea turmei, scapă bîtei păstorului și înfruntă cîinii asmuțiți asupră-le. Dar Mihai știe că nu e geniu, iar nebun nu se crede. Ros de gînduri, bate străzile fără odihnă, mînat de neliniște. Undeva, nu prea departe de centru, era o casă joasă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de un centru exclusiv universitar și administrativ. Tinerii ar trage cu toții într-acolo, iar pensionarii, care îndeobște încurcă, ar rămâne în București. Cutremurul a rupt coloana vertebrală a Bucureștiului. Uneori, iarna, cerbii se înfundă în zăpadă. Țăranii îi vânează cu bâta; le dau una peste șira spinării și apoi îi așteaptă să moară." În tren, la fumat pe culoar, în dezbatere volumul III din ediția Platon. Noica insistă să fac eu prefața la Euthydemos. "Mie, dialogul acesta nu-mi spune nimic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sediul central de la Hachette, ușa în nas. În ochii lui devenisem, prin extensie, miner. Nuanțele nu au ce căuta în asemenea situații. Nu avea nici o importanță că pe 13 iunie ratasem, cu câteva minute doar, ocazia de a lua cinci bâte în cap în biroul meu de la Humanitas.Văzuți de departe, eram scăldați cu toții în aceeași aură de barbarie. Același fenomen de identificare, la altă scară, l-am trăit în urmă cu câțiva ani la Târgul internațional al cărții de la Frankfurt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
minerilor pentru „Înaltă disciplină civică și muncitoreasca” de care au dat dovadă, adică pentru atrocitățile comise, atrocități În urma cărora el a reușit să se mențină la putere. Le-a mulțumit pentru că au Îngrozit o lumentreagă, pentru că au reinstaurat teroarea, domnia bâtei și a pumnului În gură, pentru că au facilitat restaurația comunistă, pentru că ne-au batjocorit, căsăpit, umilit, pentru că și-au bătut joc de jertfele celor căzuți În decembrie 1989 (de altfel, să nu uităm că președintele de trei mandate și-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ei, tocmai la tanc sediul ce urma să fie incendiat de colegii lor cu epoleți Înstelați?! Nu cumva tocmai pentru că primiseră ordin? Așa cum primiseră ordin să incendieze autobuzele! Trăim Într-o țară bolnavă. O țară În care „luceafărul huilei”, liderul bâtelor, lămpașelor și al fetelor negre este pus În libertate În chiar ziua În care se Împlineau 15 ani de la atrocitățile pe care le-a comis Împreună cu ortăcii săi „de bună credință”, ce au ieșit din suturile Văii Jiului, pentru a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care le fixează cu privirea-i alimentată de lassi, îl ajută să vadă cum se transformă în malul unui râu, într-un fagure de miere, o gaură din care se târăsc schelete mici și fragile, o grămadă de genunchere și bâte de crichet, un portret al regelui-împărat care se rotește, cu fața de un albastru pal și părul galben ca șofranul, un mușuroi de furnici, o piață, leitmotivul unui număr foarte mare de drame epice de dragoste, cu pierderi, războaie civile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
duritate. Rândurile mulțimii au început să se îngroașe. La întrunirile publice, babu-ii din congres au cerut să se organizeze greve. În timpul unui meci de crichet, o grămadă de oameni a invadat terenul de sport, distrugând turnicheții nelustruiți și agitând niște bâte în aer. Noaptea au început arestările, liderii naționaliști au fost duși în afara granițelor statului. Altă mulțime s-a adunat furioasă, fără un scop bine stabilit, în parcul Aitchison, mult prea aproape de obiectivele de interes, precum gara sau telegraful. În apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un zgomot amenințător la distanță. Ca o cavalerie motorizată, un convoi de mașini parentale își face apariția pe drum, din ele revărsându-se tați sobri, mame înlăcrimate îmbrăcate în blănuri, fiii lor, șoferi, servitoare și câini, într-un amestec de bâte de crichet și pachete. După o vreme, tații le conduc înapoi pe mame la mașini și pleacă. Apoi, lucrurile încep cu toată seriozitatea. Bagajele sunt urcate sau coborâte pe scări. Băieții mai mici sunt azvârliți și goniți din dormitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Riști să devii prea interiorizat. Leneș. Aceasta, după cum vei înțelege, este o problemă comună elevilor, pentru care sistemul public englez de învățământ a găsit o soluție de-a lungul secolelor. Crichetul este aceea, Bridgeman. Trebuie să-ți întorci atenția asupra bâtei și a mingii. Fiecare aspect legat de acest sport se dovedește a fi minunat: rigoarea formală, durata prelungită, paleta redusă de culori care ne introduce într-o lume doar în verde și alb desfășurată în jurul unui punct roșu marcant. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întâi strigătul sau îl anticipează Jonathan? Oricum ar fi, o rupe la fugă pe strada Broad, cu o detentă demnă de un atlet, înainte ca cei unsprezece să realizeze c-a dispărut. Fug după el cu strigăte incoerente agitându-și bâtele și genuncherele deasupra capetelor, ca pe culorile regimentului. Trecătorii se feresc din calea lor, recunoscând o ceată pusă pe harță. Jonathan se îndreaptă spre Turl, făcându-și loc printre cumpărătorii uluiți, împingând un bătrân și decrepit profesor de la universitate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decupleze de acest moment de regres. S-a ridicat odată deasupra tuturor lucrurilor de acest fel. Inelul din buzunarul său va pune pecetea pe toate acestea. De ce l-a adus Star într-un astfel de loc cu corcituri? Negrii cu bâtele și cămășile lor albe de mătase par de rău augur. Un taxi îi oprește în fața unui bar mic numit Le Grand Duc. Deasupra intrării un semn luminos, triunghiular, pe care scrie cu roșu Bricktop. Sunt foarte mândră de Duke, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
capitală că omul nostru a căzut recent victimă unui atac În Haggerston, Londra. Pe doi februarie, anul ăsta, ieșea dintr-un bar Împreună cu doi prieteni. A fost atacat de niște borfași care s-au dat jos din spatele unei mașini, având bâte de baseball. Au raportat la poliție, dar nu s-a făcut nici o arestare. — Crezi că poate una din bandele astea rasiste l-au dilit pe colorat? Întreabă Gus. Amanda Drummond tresare. Toal pare obosit. Asta n-o putem ști. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care au fost parcurși de-a lungul timpului de cei mai renumiți mafioți, fiecare cu zeci de capete de acuzare și cu sute de crime înfăptuite la comandă, de tineri inconștienți care nu făcuseră decât să se înarmeze cu o bâtă de baseball și să meargă după vreun nenorocit care se legase de sora sau de verișoara lor sau de drogați care omorâseră vreun turist pentru 50 de dolari doar pentru că „aveam nevoie de doză, omule, îmi trebuia bila, chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
comanda tirului.) Tun cu particule, își caută singur ținta. Nu-i mișto? Uap! Am putea prăji o jumătate de oraș cu asta. Mai avem și rachete cribloare tactice, puști cu impulsuri de plasmă fazată, apărători sonice electronice, mine nucleare, cuțite, bâte... Hicks întinse brațul pentru a-l apuca pe Hudson de ținuta de luptă și pentru a-l obliga să se așeze. I se adresă cu glas scăzut dar autoritar. ― Gura. ― De acord, Hicks. Hudson se conformă, cumințindu-se brusc. Ripley îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu numai la întârzieri și plictiseli în timp ce stai la coada imensă ce te face să înaintezi ca melcul între Universitate și Fundație, dar și la o atmosferă de lipsă de civilizație, căci nervii șoferilor duc la înjurături, la apariții cu bâte de baseball în mână șamd. Bucureștenii cunosc de mai multă vreme acest tip de manifestări, Iașul se află numai la începuturile lor. În timp ce stai și caști în mașină sau îți consumi nervii așteptând ca vehiculul din față să mai înainteze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
turcul. N-o fi ea Elena din Troia, iar când am întrebat-o dacă știe cine a fost Ahile, a holbat la mine niște ochi de mi-a părut rău pentru toată Grecia antică, de ce urmași are parte. însă așa bâtă cum e, în venele ei curge, orice s-ar spune, sângele lui Homer. — Copii aveți? - întrebă Metodiu. — Nu-mi dau seama - răspunse turcul. La prima vedere s-ar părea că am, deși eu am fost mai mult plecat. Seamănă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
altenume țânțărești: Goga, Goja, Goșe, Joja, Boga, Loga, Moga... - Țânțărești, dar mai ales ciobănești, zice tata. Se pare că noi am venit Încoace... - adică Încolo, acolo a rămas Basarabia, săraca... - nu călări, ci la coada oii; nu cu lănci - cu bâte... Drumul Oilor... - Dar Drumul Oilor nu trecea prin ținutul Orheiului, ci mult mai jos, prin Bugeac. - Mai treceau oile și pe-aici, după cum treceau și mai sus, pe la Soroca. După aceea coborau pe Bug, pe Nipru, până la marea cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
x 4 imens și, alături, o motocicletă imensă și ea, astfel încât toți trecătorii pietoni erau obligați să treacă prin această umilitoare canossa improvizată. Bănuiesc că dacă din revoltă, aș fi prăbușit motocicleta peste BMW s-ar fi lăsat fie cu bâta-n stomac (nu că ar fi pentru prima oară...), fie cu amendă din partea bravei Poliții Române, pentru distrugere de bunuri. Sunt un laș. Umilit, Mirel 18 mai 2006 Am urmărit telejurnalul France 2 și am descoperit că aproape 20 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și o privi pe Carmina cu toată seriozitatea, cu ochii lui duri-albaștri. O trecere profundă printr-o operă ca aceea a domnului X este nu numai necesară, ci și obligatorie, mă. Dar asta nu înseamnă că trebuie să dai cu bâta, să desființezi pe ceilalți din jur pentru simplul motiv că nu ai alt reper la fel de bine aprofundat. Nu, Nik, sări împăciuitoare Nina puțin alarmată de tonul lui Alexe, s-ar putea ca și la Carmina să fie vorba de același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi-am cumpărat un sandviș subțirel din gară. Cafeaua pe care mi-o luasem era apă chioară. Trenurile de duminică dimineața erau pline de cupluri și familii cu copii. La un moment dat au urcat în vagon niște băieți cu bâte de baseball, îmbrăcați în uniformă. Mai erau fete cu fuste scurte, dar nici una ca Midori. Trăgea ea de fustă ca să o lungească, dar câțiva bărbați se uitau insistent la coapsele ei. Eu mă simțeam oarecum stânjenit, însă ei nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mulțime de obiecte vechi, pe care nu le mai folosea nimeni, și m-a îndemnat să iau de acolo orice aveam nevoie. Magazia era într-adevăr înțesată cu tot felul de lucruri: o cadă veche, mare, una mică, pentru copii, bâte de baseball, o bicicletă, o măsuță cu două scaune, o oglindă, o chitară. — Aș vrea să mi le împrumutați pe acestea, dacă nu vă deranjează. — Te rog ia ce dorești, spuse el. Am pierdut o zi întreagă să pun bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
politicoși și cultivați, Înconjurați din toate părțile de fermieri și țărănoi. Au cucerit Întreg orașul. A aruncat o privire lungă și piezișă spre ferestre, ca și când i-ar fi fost temă că o mulțime de oameni i-ar putea zdrobi cu bâte și ghiulele. — Străzile le aparțin, piețele le aparțin, bacurile le aparțin. Toate spațiile deschise sunt ale lor. Poate că În câțiva ani această cafenea va fi ultimul lucru care ne va rămâne. Ultima noastră zonă liberă. Ne grăbim Într-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]