KorAP: Find »[drukola/base=băiată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...71 >

1,758 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280

să pariezi? — O, căcat! S-a făcut. Buzz zise: — Te mai sun eu. Închise. Mal stătea lângă el și clătina din cap. — A aflat Mickey? — Mda, a aflat. Ai o canapea acasă? Mal îl lovi blând cu pumnul în braț. — Băiete, cred că lumea începe să se prindă ce hram porți. Ce zici? — Azi mi-am dat seama de ceva. — Ce? — Tu l-ai omorât pe Gene Niles. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI ȘAPTE Părerea lui Mal despre Johnny Stompanato: două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
de mână exact când era gata să apuce plicul cu droguri. Îi îndoi degetele. Negroteiul țipă: — Da, domnu’, da, domnu’! Buzz întrebă: — Un alb către treizeci de ani, poate cu barbă. Jazzist. Ia heroină de la Navarette? — Nu, domnu’, nu domnu’! — Băiete, spune adevărul sau îți rup mâna cu care ți-o tragi în venă și te arunc în arestul celor de la Șapte-Șapte.! — Da, domnu’, da, domnu’! Buzz îi dădu drumul și puse plicul pe birou. Recepționerul își masă degetele. — Bărbat alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890

o închipuisem eu, dar voiam să știu de la care librărie anume? Ei, știi că-mi place băiatul?! Bravo, mă! Domnul cu lista înghiți un nod, schimbă fără nici un sens hârtia dintr-o mână în cealaltă și răspunse: ― În primul rând, băiete dragă (vorbă să fie că-i era drag!), să te obișnuiești să nu mai vorbești așa de obraznic, că eu sânt "domnul petagog Pavelescu"... și înțelegi... așa că... asta e!... Dar Ciufulitul îi plesni cu întrebarea stăruitoare: ― Iar cărțile, vă rog

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
vă spun că un rol foarte important în câștigarea unui meci, indiferent de ce e, îl joacă galeria... Echipa, dom'le, trebuie încurajată, chiar dacă a făcut vreo figură greșită, că figura oață vine în repriza a doua... cu surpriza! Așa că, Griguță băiete, ai grijă de ai tăi, că de-ai mei văd eu! ― Nea Ghiță, i-am răspuns eu cu emfază; de parcă aveam să iau parte efectivă la joc, nu e ăsta primul meci pe care l-am cîștigat! ― Oho, stai, nu

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
încoace și lasă sofisticăriile pentru ora de Logică. ― Vă rog, domnule profesor!... ― Nu mă mai ruga, și dă-mi caietul! Și cum eu ezitam, mi-l smulse din mână, îl deschise și: Hă, hă... trebuie să fii aiurit rău, mă băiete, mă, dumneata...! Ești la ora de Psihologie și te crezi la Algebră! Asta e bună! Ia ascultați, băieți! Și-ncepu să citească lipsit de cursivitate și fără intonație, stîlcindu-mi versurile, care și așa lăsau destul de dorit! Dar băieții nu reacționară

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
dilemă, te cocoșez...! și Ionescu Cornel se repezi la mine cu pumnii strînși! Dar Dinulescu, unul dintre cei mai puternici băieți din clasă, îi puse mîna-n piept și-l dete la o parte ca p-un fulg. ― Stai binișor, Cornelică băiete, ce te voinicești așa? Ia spune-mi și mie ce s-a întîmplat, că poate mă interesează. Ai? ce crezi? ― Ce te bagi unde nu-ți fierbe oala? îi ripostă enervat la culme Cornel Ionescu. Între timp, așa cum se întîmplă

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
în sus, "domnule pedagog" în jos! El se umfla în pene, își da aere, și, la un moment dat, poate chiar se și crezu pedagog, căci, uitând de colegialitatatea ce ne lega, se apucă să ne apostrofeze în fața cameristei: ― Ehei, băiete, mai lasă plimbările pe culoar și treci în cameră! Toată lumea în camere, mai repede, vă rog! Și, văzîndu-l pe Chiorul, care-i era bun prieten dealtfel, că nici nu se gândește să-i execute ordinul, veni în fața lui și, simțind

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

oarecum împiedicați din cauza sariului. Abia în ultimul moment își pierde siguranța de sine, când aude cheia răsucindu-se în ușa încuiată de două ori. Flowers pătrunde în încăpere, însoțit de maiorul Privett-Clampe. Maiorul are un aer de fericire desăvârșită. — O, băiete, rostește maiorul gutural. O, dragul meu băiat. Cum să-ți mulțumesc? i se adresează lui Flowers cu o voce groasă. Este evident că amândoi sunt foarte beți. Să lăsăm asta... Maiorul pare contrariat pe moment. — Nu vei spune nimic, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
acțiune. Fiind o persoană educată, după ce străbate jumătate din distanța spre ușă, hotărăște că ar trebui să-i adreseze partenerului său măcar un cuvânt, să facă un gest oarecare. Nu i se pare potrivit să dea mâna cu el. — Bravo, băiete! zice el morocănos. Nu te lăsa! Când se închide ușa, o străfulgerare orbitoare iluminează deschizătura din perete ca pe o tranșee sub un bombardament nocturn. O imagine momentană a fotografului care încearcă să-și scoată hainele ce ard, este estompată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
îi șovăie. Whisky-ul se varsă pe marochinul zgâriat al biroului. — Ai ceva sânge de alb în tine, continuă el, ridicând paharul în direcția lui Pran. Poate chiar destul de mult, după cum arăți. Cu puțină educație, ai putea înțelege. Adevărul este, băiete, că ar trebui să asculți ce-ți spun. Fac apel la tine să fii mai ferm. Dacă te vei lăsa condus de partea albă a sângelui tău, n-ai cum să dai dai greș. Maiorului îi vine o idee. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
începe să citească cu voce tare: „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dăspăruseră toți.“ Privett-Clampe pufnește dezgustat: — De unde, dispăruseră, nu dăspăruseră, găgăuță! Încearcă din nou! „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dispăruseră toți, în afară de el.“ — Nu! Stai drept, băiete. Și rostește versurile cu convingere. Despre asta îți vorbesc. Va trebui să mă asculți. Ascultă ce-ți spune sângele! „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dispăruseră toți Iar flacăra care aprinsese epava Se strângea încet, încet, ca un cerc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-se ritmice în sus și-n jos pe scaunul turnant. Când Pran ajunge la ultima strofă, acesta cade înapoi în scaun cu o expresie incoerentă, pe figura vârstată de dungi verzui. — Poți să pleci acum, orăcăie maiorul. A fost bine, băiete! Ține-o tot așa! — Poezie? sare diwan-ul. Ce vrea să spună copilul ăsta jegos? Pran începe să exemplifice: Băiatul stătea... Diwan-ul lovește cu pumnul în masă. În spatele lui, oglinzile încăperii decorate în stil baroc strălucesc malițios. — E vina ta! se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
nu vor fi probleme cu adopția. Este vital pentru el să-l poată aduce pe micul său văr în scaunul de moștenitor, pentru ca imperiul să nu devină mașină de făcut bani pentru Firoz. Până în acest moment, nu este prea sigur. —Băiete, zice Khwaja-sara, a venit momentul să-ți demonstrezi îndemânarea. Miza este foarte mare. De fapt, este chiar onoarea regatului, dar și siguranța ta e în joc. Mi s-a trasmis că maiorul Privett-Clampe este cu prințul Firoz. A venit momentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
lor. Cu toate că e transpirat și murdar după cele cinci zile pe care le-a petrecut în aceleași haine, după felul în care își ține capul și mâinile, după expresia terifiată de pe chip, îl cred de-al lor. — Ți-e bine, băiete? Unde-ți sunt părinții? Pran nu poate vorbi. Imediat ce va deschide gura, ei își vor da seama. Îl vor trimite la locul de pedeapsă, unde va fi biciuit. Cum de nu-și dau seama ce se întâmplă cu el? Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
vorbi. Imediat ce va deschide gura, ei își vor da seama. Îl vor trimite la locul de pedeapsă, unde va fi biciuit. Cum de nu-și dau seama ce se întâmplă cu el? Cum de nu realizează? — Uită-te la mine, băiete, zice sergentul, iar blândețea din glasul său contrastează ciudat cu omul murdar de la picioarele sale. Ești bine? Poți să-mi spui cum te cheamă? Pran scutură din cap, fără o vorbă. Totuși, trebuie să zică ceva. Simte cum sângele îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
se topesc. — Nimic, zice Bobby, care continuă același scenariu. Nu urmăresc nimic. Imediat, chipul ei parcă se închide, ca o ușă trântită. Când vorbește este din nou Lily Parry, cu aceeași voce perfectă, cea mai adulată tânără din Bombay. — Pleacă băiete, zice. Acum. Dă-i drumul și nu te mai întoarce. Dacă te mai văd aici sau aiurea le spun de tine. Te vor închide. Nimănui nu-i place corciturile care se vor a fi albi. Pe moment el ezită, încercând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
de-aici! le strigă. Plecați! Adunătură fără de Dumnezeu! — Domnule pastor, îl imploră Bobby. Doamna Macfarlane a fost arestată. — Da, am văzut. Plecați de aici! Plecați de aici până nu scot cureaua la voi! Ce putem face? — Ce să facem? Nimic, băiete. Culege roadele a ceea ce a semănat înhăitându-se cu bolșevicii și sataniștii ei. Tu unde-ai fost? Te-am așteptat toată după-amiaza, să mă ajuți la un experiment. Unul dintre tineri aruncă o piatră în ușa bisericii. — Imperialiștilor! le strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Indică pe document locurile în care trebuie să semneze Jonathan și urmărește indulgent cum băiatul își scrie numele. Parcă ezită, formând încet literele cu un scop anume, fără îndoială conștient, ca și ocrotitorul său, de importanța specială a momentului. — Aici, băiete. Gata. Așa cum și-a dorit răposatul tău tată. Bridgeman încuviințează. Este un individ destul de arătos, ceea ce este un miracol în sine. Spavin își amintește ziua în care bunicul acestui Bridgeman, care se numea tot Jonathan, l-a adus în birou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
prea zelos, care i l-a făcut cadou, uitând să-i spună că aparținuse altui pasager, domnul Carson, care a depus plângerea. Intervenția lui Spavin a rezolvat problema și Carson a acceptat scuzele. — Ce te-ai fi făcut fără mine, băiete? — Sincer, nu știu, domnule. Pagină separată La Londra, străzile sunt pavate cu aur - lumina electrică reflectată pe dalele ude. Trecătorii lasă urme puternice în urmă, aminitirea fulgurantă a impermeabilelor și picioare stropite care se grăbesc. În piața Piccadilly se încrucișează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
pune o monedă în palmă, apoi pornește pe hol. Ridicate în spatele holului principal, serele par un palat de cristal în miniatură, strălucind în soare. Vrăjit, Jonathan se apropie călcând peste gazon, când o voce îl face să se oprească brusc. — Băiete! Băiete! Se întoarce și vede un om roșu la față, aplecat pe o fereastră. — Ce crezi că faci aici? Mă duceam... — Poftim? — Mă duceam... — Ce-ai spus? Nu te duci nicăieri călcând pe iarbă! Fii atent! Uite ce-ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
o monedă în palmă, apoi pornește pe hol. Ridicate în spatele holului principal, serele par un palat de cristal în miniatură, strălucind în soare. Vrăjit, Jonathan se apropie călcând peste gazon, când o voce îl face să se oprească brusc. — Băiete! Băiete! Se întoarce și vede un om roșu la față, aplecat pe o fereastră. — Ce crezi că faci aici? Mă duceam... — Poftim? — Mă duceam... — Ce-ai spus? Nu te duci nicăieri călcând pe iarbă! Fii atent! Uite ce-ai făcut! Jonathan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
de tine. Profesorul râde. Jonathan râde și el să acopere neliniștea provocată de ceea ce începe să înțeleagă. Fotseland? Își amintește de bărbații cu ochii roșii, aflați la expoziția Imperiului. Dintr-odată, încăperea i se pare umedă și rece. — Ei bine, băiete, ce ai de spus? Ce poate spune? Nu se poate gândi la nimic. — Vă mulțumesc, domnule. — Ei bine, rămâne stabilit. Acum te poți întorce la ceea ce făceai. Sigur nu aveați de gând să ieșiți cu barca, nu? Nu acum, vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

tehnic și care, pe un scaun cocoțat pe catedră, punea câte o piesă ca s-o trecem pe caietele cu hârtie milimetrică a fost prima care și-a exprimat adânca exasperare pe care i-o provoca sărăcia mea de minte: „Băiete, cât poți să fii de prost? Ți-am explicat de trei ori cum să reprezinți filetul! Ce nu Înțelegi? Ce e așa de greu de Înțeles?”. Domnule, nu-mi intra În cap și gata! Pesemne că aveam și o foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082

genunchi pe uliți alergând. Ducea ades pachetul greu la poștă flămândă, dar să prindă rând, plecat departe la școli înalte băiatul ei să nu steie flămând. Mă mângâia dăunăzi bătrânica cu mâna tremurândă pe obraz; « Ce te apasă ? Spune, măi băiete, să‐ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă, nici n‐ am suflat pe tine să‐ ți dăruiesc trăire, din

Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
Almanahul copiilor/1983, p.37) COANA OTILICA șl BÂRLADUL 86 Cu vreo treizeci de ani în urmă, student fiind, mai treceam pe la conuʹ Mihai, pe la casa cu căței, de pe strada Eminescu din Iași, pe la marele nostru sonetist Mihai Codreanu. ‐ Măi băiete, îmi zicea, fără să mă vadă, cunoscându‐mă de multe ori numai după călcat. « șe‐ ai zâși dacî te‐aș trimete până la Coana Otilica șâ‐ i șitești seva? ‐ Cum să nu, maestre?! Acu mă duc, că tot am ole acă

Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]