2,854 matches
-
Măgurele mai puțin timp, Doru a lăsat o impresie mai puternică în rândul vecinilor. Eu aveam o fire retrasă, stăteam mai mult în casă, îmi plăcea să citesc, purtam ochelari încă de la zece ani. Doru, în schimb ... Imaginați-vă un băiețel de patru-cinci ani cu fața rotundă, ochii mari, verzi, cu părul blond auriu căzând în inele până la umeri. Îmbrăcat premeditat cu rochiță, provoca instantaneu reacția: - Vai, ce fetiță frumoasă ! - Nu sunt fetiță, sunt băiat ! se răstea el. - Nu te cred
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
îndrăgit de autoare și pe care îl mai găsim, în alte ipostaze, și într-un roman anterior. O fetiță evreică, având un aspect mai exotic, încântată de apariția unei șatre în care este un urs pe care-l îngrijește un băiețel puțin mai în vârstă decât ea, are un impuls de moment și pleacă împreună cu șatra. Mâna nevăzută a destinului va șterge (este oare o pedeapsă?), în mod tragic dar numai pentru un timp, adevărata identitate a copilei și abia peste
FRANCISCA STOLERU, DINCOLO DE CUVINTELE SCRISE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349359_a_350688]
-
De ce era ciudată broscuța aceea? Ei bine, mai întâi fiindcă venea nu în salturi, ca orice broscuță, ci grav și grațios, călcând numai pe picioarele din spate. Da. Broscuța se îndrepta spre banca Octaviei mergând aidoma unui om, aidoma unui băiețel sau unei fetițe. Nu-i uimitor? Eu cred că da. Dar și mai uimitor este că broscuța avea grai omenesc. Într-adevăr, o dată ajunsă în apropierea Octaviei, se opri și zise: — Te miri? Ai și de ce! Recunosc. Nu ți se
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
am fost fericit să văd în adâncul meu că-i iertasem pe călăi și că mă rugam sincer. Am adormit gândindu-mă că Brânzaru va fi ajuns acasă, bucuros de ispravă, își mângâia nevasta sau poate își săruta pe frunte băiețelul sau fetița prin somn...” (Valeriu Anania, Memorii, Ed. Polirom, Iași, 2008, pp. 271 - 272.) Rugăciunea pentru sine, pentru ceilalți de aproape sau de departe, pentru vrăjmași, pentru neam, pentru întreaga lume a fost suportul rezistenței celor încarcerați indiferent de loc
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
trăia o familie săracă și numeroasă, pentru că avea opt copii, iar pe cel mic îl chema Nicolae. Și, cum familia trăia de pe o zi pe alta, părinții nu reușeau să le asigure cele necesare copiilor lor. La început de decembrie, băiețelul împlinea zece anișori și, văzând că părinții nu au posibilitatea să-i cumpere ghete și că nu mai poate umbla prin zăpadă cu cele rupte, îi vine o idee: să îi scrie o scrisoare lui Dumnezeu să îi trimită ghete
SFÂNT PENTRU O ZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344510_a_345839]
-
și de râsetele micuțului Adi.Intră în sufragerie și se așeză pe canapea, o canapea cu țesătura din catifea roșie. Pe masă era albumul cu fotografii de familie. După o mică ezitare, Carmen deschise albumul și privi prima poză.Un băiețel de aproape trei anișori,ținea în mână o minge. Era îmbrăcat într-un costum de marinar, șosete albe și pantofiori negri de lac. Părul blond cenușiu, cârlionțat cădea de sub bonetă.Îi râdea privirea.. Lacrimile parcă o ardeau. Șterse ochii și
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
bonetă.Îi râdea privirea.. Lacrimile parcă o ardeau. Șterse ochii și deschise albumul la ultima poză. Inima îi bubuia gata să-i iasă din piept. Tresări. Pe masă era un tort cu cinci lumânări.Stând în picioare pe un scaun, băiețelul cu steluțe în ochi, încerca să stingă lumânările. Ținut de mânuțe, Adi stătea între părinții lui. Erau atât de fericiți! ***** Era o vară toridă. Un cer albastru, fără nici o urmă de nor. Adrian stătea singur pe stânca ascunsă privirilor, privind
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
Lume multă în Cișmigiu. Veselă, chiar exuberantă prin zonele mai pline de verdeață și ferite de ochii lumii. Pe "aleea pensionarilor" s-au oprit de câteva ori. Copiii îl căutau pe tataie al lor... - Ce tataie mulți, aicea! a exclamat băiețelul în timp ce-i cerceta cu privire iscoditoare pe bătrânii de pe bănci și din jurul lor. Majoritatea aveau părul alb. - Da, tătăiță al meu nu e, a constat Monica scâncind, gata, gata, sa plângă. - Ei nu au copii acasă. De aia stau aici
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
mă înveți? - El știe mai bine ca mine. Este un joc de oameni mari... - Da' tu ești mică și el e male? - Da... este mai înalt ca mine... Și, uite, sunt numai bărbați cei care joacă! Vezi tu vreo femeie? Băiețelul s-a uitat atent. Au mai făcut câțiva pași și s-a oprit să vadă grupurile de la alte bănci, după care a exclamat: - Femeile nu știu! Sunt mai ploaste ca tăticul meu și... Gabi l-a tras repede de mână
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
și s-a oprit să vadă grupurile de la alte bănci, după care a exclamat: - Femeile nu știu! Sunt mai ploaste ca tăticul meu și... Gabi l-a tras repede de mână pe Dănuț în speranța că nu va continua, dar băiețelul era hotărât să spună cu voce tare ceea ce gândea. I-a pus repede mâna pe gură și i-a vorbit în șoaptă: - Te rog, nu-i frumos să vorbești cu voce tare. Și să știi că nu sunt proaste. Știu
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
era adânc preocupat de problemele personale. Își punea întrebări, căuta răspunsuri și se certa pe sine pentru toate prostiile pe care începuse să le inventarieze ca atare. A văzut grupul la circa 20 de pași, când ieșea din parc. Un băiețel în cămășuță albă cu gulerul răsfrânt larg pe piept și pantalonași grena-deschis de velură finuță, cu părul pieptănat atent, cu bretonaș și cu privire semeață și o ghindoacă de fetiță cu bluzică grena-închis, pantalonași gri-petrol și pantofiori asortați cu bluzica
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
Uite domnule, cam așa arată oamenii fericiți! Și ce bine le stă... Iar fetița aia are părul buclat exact ca Anca, decât că nu e atât de deschis la culoare, dar seamănă mai degrabă cu tatăl său, nu cu mama. Băiețelul seamănă cu ea. Oare dacă aveam copii, cu cine semănau? Acum... cred ca e prea târziu. Eu am dat alt sens vieții. Un sens pe care cred că l-am ales aiurea. Oare unde am greșit? Dar...de unde cunosc eu
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
fu luat asociat la o afacere cu cherestea de către prietenul său, șeful Poliției. Următorii doi ani, Istrate munci pe brânci, casa fu terminată, afacerile prosperau, iar Vergi mai născuse doi copii. Tăticul, fericit, constată că fetița seamănă cu Vergi, iar băiețelul cu un bunic al lui, mort în război. Într-una din zile, aflat cu treburi în București, Istrate trecu pe la fostul serviciu de unde, de fapt, nici nu demisionase și intră în biroul șefului fără să bată la ușă. Șeful ridică
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
vocifereze. Atras de gălăgie, se apropie șeful băncii, care se afla prin apropiere. - Ce se întâmplă aici!? Întreabă el sever și încruntat. Ce este? Dar fața i se luminează în momentul când vede fotografiile: - O clipă numai, să vă arăt băiețelul meu. Numai o clipă! Și voi, hmm, păstrați liniștea și nu vă agitați. Suntem doar oameni serioși, părinți și bunici, oameni cu familie, cu copii și nepoți... Este? Dorel SCHOR Tel Aviv 5 septembrie 2014 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE
SCHIŢE UMORISTICE (7) – FOTOGRAFII DE FAMILIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361980_a_363309]
-
pistă, Leni a coborât prima și mi-a întins mâna să mă ajute. În avion ai voie doar cu bagaje sub 8 kg. Unii profită de asta. Am văzut o familie cu 7-8 bagaje de mână, printre care și un băiețel care a urlat tot timpul. Cred că mai fusese cu avionul și urla preventiv, ca să nu îl doară urechile datorită diferențelor de presiune. După aterizarea pe aeroportul din Verona, s-a reunit grupul cu care urma să străbatem Italia în
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
buci, Hai, veniți și dezbrăcați-l că doar n-o s-o facă îmbrăcat. El a ridicat mâinile, ca semn de respingere a ofertei mele și mă privea. Turmentat, cu vorbele încâlcite, am continuat: Ooo, frățiorul meu vrea ceva nou. Un băiețel care să-l ... , nu am apucat să termin vorbele că o palmă mi-a zburat peste obraz, căzând peste cei care încolăciți începuseră să dea înapoi, să se strângă unul într-altul pe canapeaua neîncăpătoare acum pentru ei. Vocea lui
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
tine la liceu. Vreau să vorbesc cu dirigintele tău. M-a căutat. Când am auzit că vrea să vină cu mine la școală să-mi vină rău, nu alta. Ce să caute cu mine la liceu. Ce eram eu, un băiețel de școală generală adus la ore de fratele lui mai mare? Am căutat să ripostez: - Ce să cauți tu cu mine la școală? Vrei să mă faci de râs în fața colegilor? - Eu să te fac de râs sau tu, de
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
nu mai rămase. Era liniștită, doar gândurile i se perindau cu viteza fulgerului. „Este el, este iubitul meu, ochii îi sunt la fel, sunt plini de viață, sunt plini de speranță, vrea să lupte pentru noi, pentru familia lui, pentru băiețelul nostru... chiar dacă exteriorul a suferit schimbări... trebuie să fiu puternică pentru el... pentru noi...” Glasul lui se auzi înăbușit. - Acea noapte... mai știi? Se opri nedumerit. În ochii ei apăruse o luminiță. - Da! O port aici, cu mine. Îi luă
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
vă sunt de-atuncea Zi de zi și an de an ! DOMNUL S-a milit cu Haru ’ (Pentru copii din cl I-IV) A 19-a zi din Răpciune Într-unul dintre cătune Cu numele Câmpurel S-a născut un băiețel În casa unor mireni Dintr-o comună Dobreni DOMNUL S-a milit cu Haru’ Ca Vasile Militaru, În versuri să ÎL slăvească Și să-L propăvăduiască Săracilor de la sate Dar și celor din palate, Să-I știe Legea Divină Să
POEZII DE PAULIAN BUICESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365300_a_366629]
-
vorbească Mariana mai întâi. Să ne spună ce a aflat pe internet despre acel munte... - Cum se numește muntele acela și.. în ce țară este, că am înțeles că nu se află la noi, în România, îl întrerupse George, un băiețel mărunt, cel mai scund din clasă. - Muntele despre care doriți să aflați câte ceva se numește..., se numește... Sfântul Munte Athos, îndrăzni Mariana să vorbească, oarecum nesigură, roșie la obraji și cu privirea în pământ. - Cum? Sfântul? o întrerupse Sandu lungindu
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
curtea școlii; “ școala vagaboandelor”, care, în mod oficial, se numește școala de corecție. Pe Albert l-au trecut fiorii când a auzit voci jos, lângă tulpina copacului. Erau voci limpezi, tinerești, copilărești chiar, marcate de timbrul surprizei: - Ei !... Este un băiețel acolo sus în copac! - Vă rog, vă rog... Să nu-l speriem! Fetele, ținute dincolo de gardul de sârmă ghimpată, îl vedeau atât de liber încât poate că nici nu s-ar fi mirat dacă și-ar fi luat zborul, părăsindu
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
mamă și pe bunică. (Ligia Mitroi) Sunt și eu cineva, Peste toată dumbrava; Sunt o fată generoasă, Pe deasupra, și frumoasă. Sunt ca un boboc vestit Ce sămânță a rodit, Toată toamna am lăsat Roade cu adevărat. (Aurelia Moldovan) Sunt un băiețel Mic și drăguțel, Iute precum focul, De nu-mi găsesc locul. (Mihai Bălan) Sunt cam agitat, Ca râul din sat, Și mă liniștesc Iute, când citesc. (Robert Ferariu) Sunt de la țară, Și merg la moară Cu gând bun să fac
SUNT...(POEM REALIZAT DE COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364885_a_366214]
-
de la care nu se poate abate. Maria a încetinit pasul, rămânând un pic în urma lor, neîndurându-se să-i deranjeze cu amintiri triste. Vera avea burtică. Probabil era în luna a șasea de sarcină. Cred că va da naștere unui băiețel, fiindcă are burtica țuguiată”, își făcea Maria socoteala. Îmbrățișându-i din priviri, mergea cu pas domol în urma lor, pe bulevardul ce cobora de la Universitate, către Cișmigiu. Ei și-au văzut de drum, intrând pe aleea Cișmigiului, iar ea a rămas
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
gusturi, ce diferiri! / Precum ceriul de pământ, / Așa ei de cei mici sunt. / Toți trândavi, toți lenevoși, / Nestatornici, furtunoși, / N-au ei fapte bărbătești, / Toți au minți copilărești, / Toți de mititei iubesc / Lucruri care nu-i cinstesc. / Toți, de când sunt băieței, / Înclinează lângă ei / Oameni care-i lingușesc, / Care-i laud' și-i slăvesc. / Totdeauna cei mari vor / Să aibă-n casele lor / Prefăcuți ce le vorbesc / Tot cele ce ei voiesc. Vor de mulți fi-ncungiurați, / Să stea-ntre ei îngâmfați
,,POPASURI SCRIITORIEȘTI PE OLT ȘI OLTEȚ, II (2016) – O NOUĂ ANTOLOGIE ALCĂTUITĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366411_a_367740]
-
de a mă reîntoarce (cu gândul chiar am făcut-o!) la vârsta aceea în care lipsa dinților din față nu era, în nici un caz, o tragedie, sau pentru a revedea cum lumina soarelui se dizolvă în părul blond al unui băiețel care se joacă destul de indiferent la faptul că ochiul magic al fotografului îl face să semene cu un înger. Sau, cine știe, chiar ne relevă această ipostază pe care noi, prinși în cotidian, nu o mai putem observa. De multe
NATALIE SCHOR NE INVITĂ SĂ ARUNCĂM O PRIVIRE DINCOLO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366658_a_367987]