11,781 matches
-
tu cumva. Te distrezi și-mi faci și mie-un serviciu. Duci plicul acesta și-l dai prefectului. Aha! Asta era! Își dădu capul pe spate și-o privi jignit, furios și-nveselit totodată: Va să zică... ăsta-i secretul! De asta... Mama bănuia, dânsa ceva, săraca, dar nu știa... Du-te dracului! Măgarule! izbucni Cerboaica și-i întoarse spatele rupând-o la fugă îndărăt. "Bine. Prea bine" își spuse Miluță și păși, hotărât, înainte. CAPITOLUL 4 Se strecură pe la bisericuță, prin spatele haznalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu capu-n jos, înțepenit pe scaun, cu proteza rezemată de tejghea, și când nu servea și mai mult nu servea citea ziarele. Invalidul, un om ciudat cum nu se mai pomenise în orice caz, ea, bătrâna, nu mai pomenise. Bănuia că e scrântit. Altfel, de ce-ar ajuta-o pe ea și pe noră-sa atât de mult, sau i-o fi plăcând de noră-sa! Dar era prea bătrân pentru asta, și, pe urmă, prea tăcea. Nu spunea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
erau a doua zi dimineața, când venea bătrâna să măture, dar Invalidul, cu nasul ciolănos ca un corn băgat în ziare, părea că nici nu observă. Sau nu-i păsa. Putea preferata nemților de sus să năruie și casa. Bătrâna bănuia ceva ascuns în viața lui și se-ntreba de ce n-a ieșit o dată din crâșmă, să lase ziarele, dracului, și să se uite în sus, să-și vadă firma. Ei nu-i păsa la urma urmelor dacă asta atrăgea clientela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și, fără să i se precizeze impresiile, se prinse cu mâinile de stinghia patului cu intenția să se salte. Mușcătura violentă, până la os, din umăr, îl făcu să renunțe. Ridică numai capul. Zări atunci ca prin sită, și mai mult bănui după răsuflare, chipul maică-si aplecându-se spre el, un alt chip necunoscut, figură severă și aspră, cu două tăieturi adânci în obraz, probabil medicul, și încă pe cineva, o siluetă cunoscută, familiară, dar neprecizată ca identitate, care rămase după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
păcate, cea mai instruită moral și înzestrată material armată a secolului, se duce de râpă. Odată cu intrarea aliaților în război, șansele unei victorii, chiar și prin intermediul misterioasei arme secrete de care atât s-a vorbit în ultima vreme și care bănuiesc c-ar putea fi o armă bazată pe dezagregarea atomică, s-au redus la zero. La acest punct zero mă aflu și eu. Ținta mea nu e să ajung în Germania, ci să cantonez în Occident, cât mai departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ionescu a aflat în paginile acestei cărți și câteva lucruri noi. Împrumutul se limitează la opt exemple și trei idei preluate creativ. Două dintre aceste idei sunt recunoscute ca fiind mai vechi. În cazul celei de-a treia se poate bănui: 1Ă fie că Nae Ionescu n-a considerat necesar să menționeze împrumutul unei tipologii deja împrumutate de Underhill de la Eliphas Lévi, mai ales că acesta nu era un autor academic; 2Ă fie că a făcut-o, dar cele câteva cuvinte
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
zgomot - și că a găsit-o înaintea acestuia. Autorul francez ține însă cheia în buzunar și o arată doar de departe, fără să o dea nimănui, în timp ce profesorul român se angajează să o prezinte în detaliu. Spiritele neîncrezătoare ar putea bănui un truc ieftin, dar compararea cursului cu respectivul articol îi dă dreptate lui Nae Ionescu. Pentru el, atunci când trec dintr-o gândire în alta, ideile își schimbă valoarea și sensul. În același an universitar, în cursul de istorie a logicii
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
acestor amănunte. Acesta a fost începutul sfârșitului. Convorbirile noastre au devenit tot mai reci, adesea pline de vorbe și insinuări murdare, din partea lui. Îi descopeream, treptat, o altă față, pe care nici în cele mai negre gânduri nu aș fi bănuit-o. Am încercat să-l conving că iubirea mea pentru el nu avea nimic de-a face cu problemele grele în care mă zbăteam. Încă nu puteam alege între el și liniștea copilului meu. - N-aș fi crezut că ți-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
O carte este disponibilitatea de a liniști sufletul și mintea, de a rămâne doar cu tine însuți. Și avem atâta nevoie! Îl ascult fascinată și îi dau, categoric, dreptate. - Totuși, nu ați vrea să - mi spuneți un preț? Măcar simbolic. Bănuiesc, sunt sigură, că la rândul dvs., ați investit niște sume, de-a lungul timpului, pentru această colecție impresionantă. - Permiteți-mi să vă contrazic. În cărți nu am investit decât suflet. Doar suflet. Nimic altceva. Ce este banul? - Foarte rar am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și-au lăsat seara papucașii lângă pat și dimineața picioarele, monstruos de mari, nu mai încap în aceștia. Nu e povestea lui Gulliver, ci a unui "eu" inadaptat la dimensiunile lumii înconjurătoare, stupefiante și abnorme. Această stupoare, pe care o bănuim terifiantă, acest disconfort, fie și al organelor de simț, sunt în căutarea unui sens care se află în trecut, în amintire. Amintirea devine oglinda în care poetul, narcisiac, se autocontemplă: Lașitățile mele vor fi transpuse prin oglinzi, motivate amabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pielea goală, legându-l de stâlpii de lemn de la podul de peste gârla ce se afla în apropiere. După ce l-au legat, l-au scrijelit cu cuțitul. În timp ce bandiții îl tâlhăreau pe Ion Burdun, Pleșu a reușit să se dezlege. Se bănuiește că unul dintre bandiți, pe nume Lazăr Ilie, i-ar fi dat drumul la o mână fără să-l vadă ceilalți bandiți. Așa a putut Pleșu să se dezlege și să fugă prin grădini, gol pușcă, până la marginea satului, adăpostindu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
în fond prea mult, m-au făcut să-l expediez pe Țuțea — cu suficiența prostească a celui care avea un drum și „știa ce vrea“ — la capitolul limbuției superioare în care se scaldă, fără rest, geniile de cafenea. N-am bănuit atunci că, evitându-l, mă îndreptam spre o altă întâlnire cu el, una care a avut loc mult mai târziu și oarecum în absența lui. Publicarea paginilor care urmează este rodul târziu al unei raportări care a început sub auspiciile
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Întrebări de felul acesta: Oare de ce mama sa nu se recăsătorise? Te Înșeli...m-au cerut dar nu am vrut eu...spusese mama cu seriozitate. De ce nu ai vrut? Era normal să ai viața ta personală...ce dacă... Chiar nu bănuiești de ce am refuzat? Întrebase mama. Din cauza mea nu-i așa? Bănuiam eu...te-ai sacrificat exagerat de mult, sunt mare... Aproximativ...da, dar am avut și alte motive... Care? Eu cum de nu le știu? Știi că nu-mi place
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Te Înșeli...m-au cerut dar nu am vrut eu...spusese mama cu seriozitate. De ce nu ai vrut? Era normal să ai viața ta personală...ce dacă... Chiar nu bănuiești de ce am refuzat? Întrebase mama. Din cauza mea nu-i așa? Bănuiam eu...te-ai sacrificat exagerat de mult, sunt mare... Aproximativ...da, dar am avut și alte motive... Care? Eu cum de nu le știu? Știi că nu-mi place să mă spovedesc și de altfel...intrăm În Constanța. Oh, salvată
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
dar și o „Siberie” a iubirii,„răcirea” simțirii lui de bărbat mândru, aflat în deplinătatea puterilor intelectuale și fizice. Era o perioadă când nu se vedea meditând prea mult asupra eternei teme, a iubirii. Pe atunci, nici cântăreața franceză nu bănuia că se va stinge de un cancer necruțător (mi-amintesc bine?), încă destul de tănără, după o viață trăită intens, la temperatura de ardere proprie muzicii, inimii. (De căutat biografia artistei!) Așa se întâmplă în lume: un potențial unic, de iubire
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ușor, deși se știe privit, studiat, cântărit, fie și numai de Teodora. 24 mai 2006 În Lățești, la stropit via nobilă, îmbătrânită și rărită de seceta din ultimii ani. Fac o pauză și reiau opusculul lui P.H.L. Nici nu a bănuit doamna Elise Bacinski ce delicii îmi oferă împrumutându-mi caietul lui P.H.L. Mi-a mărturisit foarte direct că nu a fostinteresată de destinul și „aventurile” politice (cu atât mai puțin sentimentale) ale bătrânului scriitor. Mă întreb dacă doamna Bacinski a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tinerețe consumată în acțiuni politice și intelectuale, după care au urmat războiul și „sejurul” în „Gulagul” siberian. Prin urmare, presupun, în „aventura” eroului său toarnă neîmplinirile și insatisfacțiile unei vieți risipite în prea multe direcții, nu totdeauna fertile. De aceea, bănuiesc, își contemplă eroul în tot felul de episoade amoroase cu Teodora, uitând de vechile timidități ale romanticului de odinioară. Îl și văd zâmbind la gândul că acum, la o vârstă târzie, scrie o literatură „neconvențională”, în răspăr cu pudibonderia oficială
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o dă în primul rând înțelegerea și asumarea deplină a „misiei” sale de mamă, ei bine! tânăra femeie cu care i-a fost dat să se întâlnească (într-un tren accelerat...) a început să i se insinueze în suflet (oare bănuiește ceva?), să îl captiveze tot mai mult cu vorba ei calmă, cu felul cum îl privește drept în ochi, deschis, oferindu-i cu generozitate și încredere gândurile și trăirile ei imediate. Domnul R. se surprinde admirându-i mâinile frumoase, părul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
asume, cum se zice, „răspunderea de tată”. Poate că tocmai un anume sentiment de frustrare îl face să fie și mai mult atras de Teodora. În fapt, a cunoscut-o mai întâi „în calitate de mamă”, cum subliniază P.H.L. La început nu bănuia că ar putea să aibă și „farmece de amantă”. Iar acum, dacă i-o și mărturisește, o face să sufere, ca orice femeie căreia nu i se apreciază exact ce îi definește ființa: feminitatea în totalitatea ei. Cred și eu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
despre sarcina Teodorei „ca un bărbat adevărat”. Așa îl admonestează P.H.L. Ce fel de erou mai este dacă la început l-a ispitit gândul evitării acestei „complicații”, ba chiar nu a ezitat să-i spună și iubitei sale, fără a bănui ce proporții poate lua în sufletul ei o astfel de „propunere”. Cum îndrăznește să-i sugereze uciderea unei ființe care crește din carnea ei și îi umple întreaga ființă? Nu-și dă seama că o îndeamnă spre un act ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care era „angajat trup și suflet”? Trăind-o, se simțea tânăr ca odinioară, savurând totodată avantajul dat de „experiența și știința sexagenarului”. El înțelege și simte altfel, cotropit de beția amorului trăit și „târziu”, și „ilegal”. Rudele și prietenii nu bănuiesc nimic. Care dintre ei l-ar aproba? „Nu vor ști nimic, niciodată!” - conchide Profesorul. Teodora îl aproba, aruncându-i însă o privire neîncrezătoare. Intuiția feminină îi spunea altceva: pînă la urmă, orice lucru ascuns se dezvăluie. Orice dragoste secretă capătă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de odinioară, cu zâmbete și vorbe „respirând” senzualitate și așteptare. La gesturi ce până mai ieri îi dădeau fiori, acum răspunde cu o tandrețe calmă. Mai mult, Profesorul are impresia că întreaga ei ființă emană „un aer de superioritate”, conferit, bănuiește el, de „taina” pe care o poartă în pântec. „Este ceva firesc!” - admite Domnul R. Le place amândurora să continue discuțiile pe teme religioase. Ea pare să-l provoace, iar el se lansează în „demonstrații” erudite, făcând, ca de obicei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
agresiunilor mărunte ce vin pe neașteptate (și tot așa trebuie să plece!). 23 aprilie 2007 Am parcurs o bună parte din caietul lui P.H.L. Deși l-a adus pe Domnul R. în situația dificilă de a accepta ceea ce nici nu bănuia, de a explica ceea ce tocmai a început să înțeleagă și de a retrăi ceea ce aproape uitase, povestea „eroului” său încă nu dă semne că se apropie de capăt. Teodora l-a făcut „să iasă din timp” și tot ea l-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lasă loc unui Început. („Profesorul, tot profesor!” - exclamă P.H.L., comentând terminologia Domnului R.: este dispus să caute peste tot teme, idei, teorii, ipoteze etc.) „Și ce nu mai știam, înainte de a o întâlni pe Teodora?” - se întreabă Profesorul R. Nu bănuia că, pînă la urmă, va dori să pătrundă în sfera religiei, deși se pretinde doar creștin botezat, nu și practicant. A citit și recitit epistola Sf. Pavel despre credință, iubire și speranță, dar nu a făcut efortul de a căuta
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
minte ora la care a adormit, dar e sigur că nici într-un caz nu era înainte de miezul nopții, a avut cel mai frumos vis din viața lui... Se făcea că, săpînd într-un loc pe care de mult îl bănuia ca ascunziș al comorii, a dat peste o lespede mare de piatră, de care era prins un belciug de aramă. În clipa aceea Ilinca l-a strîns în brațe (trebuie să vă spun că în vis nu participau la săpături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]