3,362 matches
-
Cuvintele nu fuseseră înțelese, dar refuzul a fost decriptat corect. Dar brusc, când Lucian Cenușe ajunsese la ușă, s-a ridicat și el grăbit, a împins hârtiile pe suprafața lucioasă direct în sertar și s-a repezit spre ieșire cu bărbia în piept, fără nicio vorbă. Avocatul trecuse pragul și Mișu a pus mâna pe clanță, răsucind-se cu iuțeală, ca să tragă și să-nchidă ușa după el. Contrariată de plecarea vijelioasă, neașteptată după refuzul anterior, Ramona ridicase capul și se
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
și m-am gîndit să o întreb un lucru care mă macină de ceva vreme. Aflasem că boala se poate instala de cele mai multe ori, în timp, din cauza traumelor la nivel cerebral (griji, stres, frica, nemulțumire etc.). Îi țineam capul sub bărbia mea și mâna dreaptă prin par când i-am șoptit: „Mama, spune-mi, așa-i că ți-am făcut numai necazuri și te-am supărat rău de tot?” Își ridică privirea spre mine, se luminează brusc, apoi zice cu vocea
ESTETICA DEZINTEGRĂRII de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360690_a_362019]
-
Autor: Liviu Gogu Publicat în: Ediția nr. 227 din 15 august 2011 Toate Articolele Autorului Mușcă cu pofta din micii zemoși și simți cum un firicel de grăsime i se prelinge de pe buza inferioară, în jos către scobitura de deasupra bărbiei. Se șterse cu dosul palmei, printr-o mișcare abilă și probabil îndelung exersată și continuă să molfăie combinația de mici, pâine și muștar, pe care și-o îndesa conștiincios în gură. Privirea-i izvorâtă din ochii mici înconjurați de cearcăne
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]
-
LA POMANA ELECTORALA, de Liviu Gogu , publicat în Ediția nr. 227 din 15 august 2011. Mușcă cu pofta din micii zemoși și simți cum un firicel de grăsime i se prelinge de pe buza inferioară, în jos către scobitura de deasupra bărbiei. Se șterse cu dosul palmei, printr-o mișcare abilă și probabil îndelung exersată și continuă să molfăie combinația de mici, pâine și muștar, pe care și-o îndesa conștiincios în gură. Privirea-i izvorâtă din ochii mici înconjurați de cearcăne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
vocea tunătoare a lui Petre Clăpăugea, vecinul lui din fundul grădinii, cu ... Citește mai mult Mușcă cu pofta din micii zemoși și simți cum un firicel de grăsime i se prelinge de pe buza inferioară, în jos către scobitura de deasupra bărbiei. Se șterse cu dosul palmei, printr-o mișcare abilă și probabil îndelung exersată și continuă să molfăie combinația de mici, pâine și muștar, pe care și-o îndesa conștiincios în gură. Privirea-i izvorâtă din ochii mici înconjurați de cearcăne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
atrase privirea o carte neagră cu un scris galben. -Karon!Mă asculți?spuse mătușa pe un ton mai restit,simțindu-se jicnita de indiferență fetei. -Da,desigur că te ascult.Spune în continuare.Si își întoarse capul cu mâinile în bărbie în semn că e interesată. -Cum spuneam,cu datoriile.Ei bine acum,nu știu dacă ai observat dar cheltuielile sunt din ce in ce mai numeroase și ,cum era de așteptat,alte datorii se acumulează. De data aceasta ,Karon chiar era atentă. -Ce vrei
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]
-
hârtia cu o forță nebună dar mai apoi se răzgândii și încerca să o facă la loc,ca un copil care stricase ceva.” O voi păstra ca amintire...își spuse” Se așeza din nou în fotoliu,cu o mână sub bărbie privind insistent luna mușcată care se arătă prin fereastră.Până la revărsatul zorilor nu se clintii.Fața bărbatului afișa acum o mulțumire deplină.Fu deranjat de venirea unei servitoare care îl întreba dacă are nevoie de ceva.Îi făcu semn să
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
creatură, a acceptat. Ochii lui întunecați o fixau plini de promisiuni tainice. Îi cuprinse mijlocul, lipind-o de trupul lui suplu si puternic. Se mișcau in ritmul unduitor al valsului, el se roti cu ea pană o ameți, îsi apropie bărbia de buclele rebele care încadrau diafan tâmpla femeii. Carisma si atracția lui hipnotică o împiedicară, sa observe că el, cu fiecare mișcare o îndepărtase de lume...când se dezmetici, erau pe terasa semi luminată. Se desprinse bulversată din îmbrătișarea lui
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
îi dea o limonadă cu miere. Se întoarce plin de entuziasm: - Bunicule, m-am energizat, să vezi ce-o ard ! Și Teo, care până atunci nu prea reușea să servească, pocnește fluturașul cu sete și mi-l înfige drept în bărbie. În timp ce eu îmi frec bărbia, doamnele sunt gata-gata să cadă de pe șezlonguri de atâta râs. Suntem anunțați că au venit barcagii. Ne îmbarcăm pe două bărci cu motor, pentru o plimbare ce avea să dureze peste patru ore. Pe tot
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
miere. Se întoarce plin de entuziasm: - Bunicule, m-am energizat, să vezi ce-o ard ! Și Teo, care până atunci nu prea reușea să servească, pocnește fluturașul cu sete și mi-l înfige drept în bărbie. În timp ce eu îmi frec bărbia, doamnele sunt gata-gata să cadă de pe șezlonguri de atâta râs. Suntem anunțați că au venit barcagii. Ne îmbarcăm pe două bărci cu motor, pentru o plimbare ce avea să dureze peste patru ore. Pe tot parcursul, Leni a filmat, Danflorea
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
se prinde diferit: a) într-o parte (dreapta, de obicei) sub colțul lăsat liber la fetițe; b) la spate, sub colțul mare lăsat liber la nevestele tinere; la spate, pește colțul mare (femeile mai în vârstă) d) în față, sub bărbie (bătrânele). Femeile mai ales cele din clasa privilegiată purtau capul acoperit cu o năframa legată peste părul strîns în coc, pe cînd cele din popor umblau cu capul descoperit. *** Costumele populare impresioneza prin originalitate, particularități stilistice, ce sunt reprezentative pentru
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
marmidele să ne împartă bruma aia de ceai cu biscuiți, poate ne mai încălzeam și noi...Pe la ora zece, aterizează un avion românesc și din el coboară un general. Era înfofolit într-o pătură și țurțurii gerului se lăsaseră pe bărbia lui în jos... De-abia mai putea să mai vorbească. <Camarazi, strigă el într-o pâlnie cu vocea lui scăzută, apropiați-vă, camarazi!> Noi ne-am strâns pe lângă el să ascultăm ce ne spune. Peste tot erau căruțe, cai, tunuri
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
nimeni... Și nu-mi bag privirea-n casa omului. Ce au ei cu viața mea? Îmi dau ei să mănânc? Mă îmbracă ei? Le este necaz, asta e!” A privit cu semeție în lungul străzii și a pornit hotărâtă. Înălțase bărbia mai mult ca până-n ziua aceea. Și-a ridicat privirea spre albastrul cerului, unde credea ea că locuiește acel Dumnezeu la care s-a rugat de atâtea ori, și s-a minunat de strălucirea lui. S-a înfiorat. I-a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de vilă, primită în dar de la Meccena), deținea vilă cu podea încălzită subteran și baie monumentală. Ce revoltător: într-o perioadă a echilibrului climateric, relațiile dintre popoare nu aveau
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339283_a_340612]
-
Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de vilă, primită în dar de la Meccena), deținea vilă cu podea încălzită subteran și baie monumentală. Ce revoltător: într-o perioadă a echilibrului climateric, relațiile dintre popoare nu aveau
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
de un căscat, de la care făcea eforturi evidente să se abțină. Acum acestea se îndesiseră, încât nu putea să-și mai continue discursul, în timp ce ochii i se închideau și capul îi cădea în față, la un moment dat rămânând cu bărbia sprijinită în pieptu-i slăbit. Doina l-a observat și l-a strigat, aproape țipând: -Tăticule, ce faci? El a tresărit: -Nu știu de ce, dar mă apucă o toropeală. O fi somnul morții... -Tocmai când voiam să spun și eu ceva
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
dor am drept obstacol Pândind din umbra zâmbetelor mele. Rodesc sămânța veacului ce vine, Sperând că voi renaște într-o zi Și las în urmă ce mi se cuvine, Trăind doar din dorința de-a clădi. Țin palmele lipite în bărbie Udându-le, uneori, fără spor, Visez o lume-n care n-o să fie Xenofobia, parte din decor. Zbor! Referință Bibliografică: Zbor / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 294, Anul I, 21 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ZBOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340768_a_342097]
-
cu strigăt ciung de cânt nibelung” (Lied 25, p.79). În țesătura de ritmuri liedice apare și simbolul Anei, femeia purtătoare de viață, menită să însuflețească opera de artă: „Îi ruginise lacrima la sân / și timpul ațipise / pe banca de sub bărbia inimii.// Parcă era Ana / atârnând sub cerul abia ivit,/ al Începutului” (Lied 22, p.76). Impresionat de „simfonia frunzei”, poetul trece de la lirismul meditativ la acțiune dramatică, atunci când natura devine neprietenoasă: „Ascult simfonia frunzei, / izbind cu genunchii / în portretul copacilor
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
oprit. Chipul lui Cristian a apărut printre rânduri. A remarcat și ea că este "frumușel foc", după expresia mamei sale. Îi făcea plăcere să-și amintească explicația întâlnirilor "întâmplătoare", pe care a încercat-o el, rușinat, privind-o stângaci de la bărbie în jos. În afară de asta, era un băiat galant, educat, cu mult bun simț. „Dar... și Sergiu era așa la început, nu? Oare Cristian ar fi capabil să se poarte la fel de urât? Numai timpul poate răspunde la asemenea întrebare. Uf! Tare
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
lungă „cât o zi de post”. Stăteam tolănit pe iarbă cu o carte de poezii scrise de prietenul meu, Eminescu, cel cu care copilărisem, mai ieri, la Ipotești. Când am început să citesc, iarbă din curtea casei îmi ajungea la bărbie. Stelele coborâseră în jurul meu și ziua era luminoasă, ca o scenă pe care se juca, în dramatizare proprie, poemul „Luceafărul”. Simțeam că devenisem altceva, un fel de trup cu multe pagini. O carte despre mine. - Chiar o carte ești. Mi-
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
temi de prezența mea aici. Mă poți considera o prietenă și dacă te pot ajută vreodată cu ceva, nu ezita să mă abordezi. - Nu am nevoie de nimic și dacă voi considera necesar, mă voi adresa tatălui meu! își înălță bărbia. - Dar eu am nevoie de sprijinul tău! Serata va găzdui mulți oaspeți și tatăl vostru se mândrește cu voi. Va dori să arate și prietenilor ce copii frumoși și talentați are. Știu, că nu vreți ca el să fie dezamăgit
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
probleme. Grăbește-te! Și rămâi în camera ta. Leon va avea o discuție cu lordul, au nevoie de puțină intimitate. Băiatul încuviință și se conformă. Alma privi prin deschizătura ușii. Leon stătea jos pe podea cu coatele pe genunchi și bărbia sprijinită în palme. Ochii fixau femeia splendidă, cu pielea creolă ce-l învăluia cu ochii calzi și părea că-i vorbește din tablou. Lacrimi înțepau ochii Almei. Cel mic purta o conversație imaginară cu mama lui. Simțea o greutate în
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
a anunțat că Leon este în camera mamei sale și nu puteam să îl las singur. Simte lipsa ei. Era încordată că un arc și indiferent ce se întămpla, era hotărâtă să-l înfrunte pe lord! M.Joseph îi cuprinse bărbia între degete și nervos o forță, să-l privească în ochi: - Îți depășești atribuțiile! Din nou! șoptei răspicat. Nu-și putea reține lacrima, ce se prelingea pe obraz. Era captivă între el și zid. Simțea că i se taie picioarele
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
înfipsese degetele și-i strânsese cu furie, căci sufletul îi era răscolit de comporetamentul omului pe care-l luase din dragoste, gest perceput de Năică ca o încercare „pripită” a dumneaei, numai ca să se răzbune pe conașu Pandelică. Îi atinse bărbia cu două degete, fixându-l cu privirea, și-i zise ușurată ca de o grea povară. - Așa cum mă vezi și m-auzi: lasă pe Coroina! știu ce am de făcut. Băiatule, ai să-mi mulțumești toată viața. Năică, țăran care
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
pe strada spre frumoasă vila a Mileștilor, în lodenul sau uzat, cu geantă de vinilin veșnic burdușita cu cărți, atât de grea, încât umărul mâinii care o purta era vizibil mai coborât decât celălalt. O particularitate a fizionomiei lui era bărbia mare, voluntară, încât unul din colegii mei îl poreclise domnul Forsyte, dar porecla nu a prins, monsieur G. trebuia să rămână ceea ce fusese până atunci, adică monsieur G., nici macar domnul G., cum mai auzeam zicându-i-se. Trăia din ore
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]