16,324 matches
-
tânjesc vești mai bune s-aud! TRUDA Bătrânul toiag se ia la harță cu drumul. E prea lung și-s prea multe pietre-nainte. Nici supărarea-i nu-i șterge nădejdea fierbinte, Dar nici zefirul spulberă cderii cenușă ori fumul. Bătrânul cal se ia la harță cu hamul. E prea strâns și prea grea-i povară din spate. Nici mângâieri pe coama-i, nici suavele șoapte Nu-i sunt îndeajuns, chiar dacă își schimbă stăpânul. Mai se-ntoarce o dată adierea pe urmele
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
Îmi simțeam picioarele grele. Mi se părea că eu însumi am crescut în greutate. I-am spus-o și lui - Sunt anii. Anii care-i porți pe umeri. Te apasă. - Atât de grei sunt anii? - Depinde, dacă sunt tineri, sau bătrâni. Când sunt tineri, anii te poartă ei pe tine, n-ai cum să-i simți. Dar pe urmă... îi porți tu. De aceea, ți-e greu - Mai e mult până la Stea? l-am întrebat din nou. Și, fiindcă n-am
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
Crețu, publicat în Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017. Venise la noi, aruncase cheia casei sale pe masă și a zis: - Eu, de-aicea, nu mai plec! O chema Rada, era mătușa tatălui meu și nașa sa de cununie, bătrână, văduvă și fără copii. Tata s-a dus apoi la toate rudele din sat și le-a spus: - Dacă voi n-o luați, o iau eu, vă las pământul, dar îi dărâm casa și iau materialele. Mama îi purta amintiri
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Au intrat: nașii și, în urmă, tata. Citește mai mult Venise la noi, aruncase cheia casei sale pe masă și a zis:- Eu, de-aicea, nu mai plec!O chema Rada, era mătușa tatălui meu și nașa sa de cununie, bătrână, văduvă și fără copii. Tata s-a dus apoi la toate rudele din sat și le-a spus:- Dacă voi n-o luați, o iau eu, vă las pământul, dar îi dărâm casa și iau materialele.Mama îi purta amintiri
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Neliniștită, s-a scurs în apus.Ridică-ți capul greu de atâta plâns,Nu mai mă vezi,Cu ea, și eu m-am dus...... XV. MARE BĂTRÂNĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. Mare bătrână Plajă dogorită, în vânt și în soare umerii tăi putrezi se lasă tot mai mult, povara singurătății, a sacului cu sare, te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Crețu, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. Mare bătrână Plajă dogorită, în vânt și în soare umerii tăi putrezi se lasă tot mai mult, povara singurătății, a sacului cu sare, te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
lasă tot mai mult, povara singurătății, a sacului cu sare, te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca pe-un mort bătrân.Morții îi dai darul,lacrimile tale,plânse în
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca pe-un mort bătrân.Morții îi dai darul,lacrimile tale,plânse în milenii,spre ceruri curgând,apă zbuciumatăde dor, cu amarulde-a fi prea bătrână,moartea implorând.... XVI. SĂ POT PRIVI CERUL, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. Într-
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca pe-un mort bătrân.Morții îi dai darul,lacrimile tale,plânse în milenii,spre ceruri curgând,apă zbuciumatăde dor, cu amarulde-a fi prea bătrână,moartea implorând.... XVI. SĂ POT PRIVI CERUL, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. Într-o cădere, aș vrea cât mai târzie, pe care-o aștept cu spaimă, momentul de singurătate care o să se întâmple
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016. Și tot mai palizi, tot mai stinși, Pășim pe drumuri înserate Și ne lăsăm nedrept cuprinși De somnul lent, cu iz de moarte, Din tineri, ieri, tot mai bătrâni Pășim în toamnă ca-n genune Și-n inimă trecuți tăciuni Sperăm s-aprindă o minune, Un foc temeinic de iubire Să ne-nsoțească până sus, Când toate fi-vor amintire Și viața - un soare ce-a apus. Citește mai mult
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
FERICIREA MEA S-A DUS, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016. Și fericirea mea s-a dus, De parcă a fost din zăpadă, Un soare rece în apus, Pete de sânge pe o spadă. Nucul bătrân, doar el, o știe, În vremurile când stăteam la masă, Sub frunza lui de patimi vie, Eram cu toții, eram acasă. Și fericirea mea a fost frunză De nuc ce a cântat în vânt Un cânt amar cu amară buză, Făptura
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
plină S-a rupt din lume, e-n lumină Și doarme frumos în pământ. Citește mai mult Și fericirea mea s-a dus,De parcă a fost din zăpadă,Un soare rece în apus,Pete de sânge pe o spadă.Nucul bătrân, doar el, o știe,În vremurile când stăteam la masă,Sub frunza lui de patimi vie,Eram cu toții, eram acasă.Și fericirea mea a fost frunzăDe nuc ce a cântat în vântUn cânt amar cu amară buză,Făptura ei de
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
dezamăgită, pe drumul ce-i pustiu Precum pustiu îi este-n suflet, pustiu și prea târziu. În mână ține un posmag și se gândește ”oare Să mușc din el și eu nițel?”, căci leneș, la picioare Se gudură un mâț bătrân și schelăie un câine Privind cu jind la bucățica minusculă de pâine. Îl amiroase și-l împarte, frățește, la cei doi Cercând să își înece foamea și gândul la nevoi, Că-i sărbătoare, e frumos, și amintiri plăcute O năpădesc
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
nunți evreiești sub hupă. Dar pentru oficialități, se oficiau nunți civile și creștine în biserici. Scriitorul Elie Wiesel, distins cu Premiul Nobel, a onorat acest Muzeu precum și Sinagoga care se află la mică distanță. Am întâlnit în acest cartier oameni bătrâni care se plângeau de secetă care-i bântuie de vreo 4 luni. Și cu toate astea totul era verde iar tufele cu hortensii uriașe împânzeau zona! Pe peretele din față a muzeului când intri, apar liste detailate cu evreii uciși
BELMONTE de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381697_a_383026]
-
de rândunică. Pe cât de frumos era la chip și la trup, pe atât de trufaș era acest flăcău. Multe fete se străduiau să îi iasă în cale dar nici una nu reușea să îi intre în voie. - Săndruțu tatii, îi zicea bătrânul miner care numai sănătos nu era după o viață întreagă de scormonit muntele, ar fi vremea să te așezi și tu la casa ta, ... Citește mai mult Trăia odată într-un sătuc culcușit în brațele munților, un fecior de miner
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
de rândunică. Pe cât de frumos era la chip și la trup, pe atât de trufaș era acest flăcău. Multe fete se străduiau să îi iasă în cale dar nici una nu reușea să îi intre în voie.- Săndruțu tatii, îi zicea bătrânul miner care numai sănătos nu era după o viață întreagă de scormonit muntele, ar fi vremea să te așezi și tu la casa ta, ... XVIII. TURBARE, de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. Îmi
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. Cu mult timp în urmă, într-o pădure ca toate pădurile, aflată lângă un lac ca toate lacurile, locuia, într-o casă ca toate casele, o vrăjitoare atât de bătrână încât nici nu-și mai aducea aminte câți ani avea. Pentru că abia se mai putea ține pe picioare, nu mai vedea și nu mai auzea bine, vrăjitoarea se hotărî să își părăsească casa, pădurea și lacul, pentru a merge să
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
lacului înainte de a le părăsi pentru totdeauna. Tocmai ... Citește mai mult Cu mult timp în urmă, într-o pădure ca toate pădurile, aflată lângă un lac ca toate lacurile, locuia, într-o casă ca toate casele, o vrăjitoare atât de bătrână încât nici nu-și mai aducea aminte câți ani avea. Pentru că abia se mai putea ține pe picioare, nu mai vedea și nu mai auzea bine, vrăjitoarea se hotărî să își părăsească casa, pădurea și lacul, pentru a merge să
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
aflat lângă panoul descris. Mira cântă alături de ceilalți. Cântă din ce în ce mai tare. Parcă își dorește să acopere gândurile negre, nemulțumirea, și să readucă amintirea nopților din Schitu Măgureanu. Preotul nu aduce nici pe departe cu acel preot, pe care îl îndrăgea, bătrân și cu vocea tunătoare, dar atât de caldă, atât de generoasă, părintele care a botezat-o pe ea și pe fratele său. Se îndreaptă ușor spre casă. Noaptea e plină de stele, vântul s-a oprit. Lumânările au fost înlocuite
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
deșarte vedenii, E însuși poporul cel pe care-l trage la rost. Priviri pierdute, speriate, ori goale, Bieții soldați și-aruncă mirați. „Ce-i veni azi bunicii să vorbească agale?” Își tot ziceau printre ghionturi de frați. „Îmi veni”, răspunse bătrână, așa, într-o doară, „Să vă pun la încercare pe toți. Nu vedeți cum gloanțele zboară? Ce vreți, să cerșiți schilozi pe la porți?” „Dar vorbește, odată, limpede, mama!” O ruga olteanul cu glas repezit. „Pe nepusă-masă ne cheamași să dăm
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
deșarte vedenii,E însuși poporul cel pe care-l trage la rost.Priviri pierdute, speriate, ori goale,Bieții soldați și-aruncă mirați.„ Ce-i veni azi bunicii să vorbească agale?” Își tot ziceau printre ghionturi de frați.„ Îmi veni”, răspunse bătrână, așa, într-o doară,„Să vă pun la încercare pe toți.Nu vedeți cum gloanțele zboară? Ce vreți, să cerșiți schilozi pe la porți?”„ Dar vorbește, odată, limpede, mama!”O ruga olteanul cu glas repezit.„ Pe nepusă-masă ne cheamași să dăm
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
fete să-și facă de Rusalii cunună! Hătișul Pădurii Nebune spre sate pătrunde Și peștii își pierd, apre amonte, de urma. Dorm apele-n matcă, înghețul adoarme la mal. La ceasul-răscruce doar cocsul mai cânta. Din pod, pește vatra, cade bătrânul caval. Piere stafia, născând o zână din sluta. Citește mai mult ÎNTRE ANOTIMPURIAscut fierul de plug fără recolta în zareîmpletesc funii pentru țărușii din brazda,Chiar dacă-i furtună de țurțuri peste ogoareși ochii-n zadar așteaptă ploaie să cadă.Opritu-s-a-nghețul
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
s fete să-și facă de Rusalii cunună! Hătișul Pădurii Nebune spre sate pătrundeși peștii își pierd, apre amonte, de urmă.Dorm apele-n matcă, înghețul adoarme la mal. La ceasul-răscruce doar cocsul mai cântă.Din pod, pește vatra, cade bătrânul caval.Piere stafia, născând o zână din sluta.... V. POEM INSOMNIAC, de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016. Zorii Se dezbrăca noaptea de stele, Luna-și duce geana altui orizont. Cântă frunză în arbori uvertura
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
Toate Articolele Autorului Acum mă-ntorc mai rar la Tătărăști, Ajung la poarta dragă și strig: Iubitul meu tată, acum unde ești? Simt cum mă trece un fior de frig. Travesez lăcrimând curtea copilăriei Și merg direct la nucul meu bătrân Trezind în amintire anii bucuriei, Povestea despre Harap Alb și spân. Ajung la vie, la pruni și vișinu-nflorit Mâine e Sfânta Inviere a Domnului Și tu ești viu prin tot ce-n viață ai sădit Tatăl meu iubit, veghetor destinului
TATA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381758_a_383087]
-
a fost rea, sadică și cruntă plină de ură. Nu ști cum va fi, nu ști ce te-așteaptă. Poți fi alungat cu aspre cuvinte. E greu de iertat asemenea faptă chiar de-un părinte. Aproape-ai ajuns. Vezi casa bătrână, dar îți iese-n drum propriul tău frate. Cu ochi injectați te-apucă de mână, cuțitu-îl scoate. Sângele-a țâșnit... Ai văzut vițelul ce te aștepta rumenit pe masă. Zâmbeai fericit. Ți-atinsesei țelul. Erai acasă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Undeva
UNDEVA, CÂNDVA... ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381780_a_383109]