32,586 matches
-
grijuliu. Nici vorbă. Ca sa vedeti, cît orgoliu păcătos să pun ipoteza unei confuzii cu scrisul genialului nostru critic. Este, nu este al meu textul, eu îmi iau inima-n dinți și-l semnez. Mai ales că doi sau trei din bătrînii și fidelii mei cititori mi-au spus că l-au "mirosit". Unul ar fi zis chiar: "E Toiu, dom^le, e Toiu curat!". E cum s-ar fi recurs la proba cea mai concludenta și imbatabila, olfactica, potrivită aprigilor cîini
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
unei formule de român gotic: întorcîndu-se în plin viscol dintr-o stațiune montană cei doi se avînta imprudent, bineînțeles la insistențele ei, pe un drum înzăpezit, unde se și afunda și sînt prinși de întuneric. Apare din senin salvatorul, un bătrîn misterios și înspăimîntător care întîmplător locuiește la o mică vilă-castel din apropiere. Dar bătrînul se va dovedi a fi un don Juan frustrat, care nemaiputîndu-si procura pradă, pentru că arsenalul seducției e prea istovitor pentru resursele lui fizice împuținate, o nimicește
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
doi se avînta imprudent, bineînțeles la insistențele ei, pe un drum înzăpezit, unde se și afunda și sînt prinși de întuneric. Apare din senin salvatorul, un bătrîn misterios și înspăimîntător care întîmplător locuiește la o mică vilă-castel din apropiere. Dar bătrînul se va dovedi a fi un don Juan frustrat, care nemaiputîndu-si procura pradă, pentru că arsenalul seducției e prea istovitor pentru resursele lui fizice împuținate, o nimicește pur și simplu. Ajutat de un servitor demonic, un fel de pitic monstruos, si
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
pentru că arsenalul seducției e prea istovitor pentru resursele lui fizice împuținate, o nimicește pur și simplu. Ajutat de un servitor demonic, un fel de pitic monstruos, si o femeie care e un fel de fanatica a erosului și castității totodată, bătrînul capturează fete tinere și frumoase, pe care le ține închise, supunîndu-le unei torturi psihice și fizice (prin înfometare) pînă cînd sărmanele creaturi devin dezolante amintiri ale frumuseții de odinioară. Izolate în castelul din munți, aceste femei tinere și frumoase sînt
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
este cel văzut, la propriu, cel șpionat, urmărit și în cele din urmă descoperit de către Hélène. La rîndul ei aceasta este captivă în castelul caznelor, dar totodată călăul propriilor ei temniceri, pe care ii seduce. Fascinați de chipul ei, atît bătrînul don Juan neputincios cît și partenera lui, o Messalină reformata, devin pacienții unui transfer de identitate, așa cum i se întîmplase și lui Benjamin: figură lor preia, imită inconștient, din pură obsesie, ticurile și expresiile Hélènei. Rolurile sînt inversate: din captivitate
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
al copilăriei în care personajele sînt firești dar totodată înduioșătoare. Herman este copilul confruntat cu o problemă care de obicei nu există decît pentru adulți: identitate de sine, cu corolarele ei, diferența și identificare. El suferă de o boală a bătrînilor: chelește. Schimbarea lui fizică este în primul rînd percepută de lumea matură din jurul lui, părinții, ca o nenorocire, ceea ce într-un fel declanșează criză de identitate a copilului: în ochii plini de milă a celor mari el își citește transformarea
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
remușcări; el trece de la preocuparea de a supraviețui, oricum, numai să trăiască, la ispita morții, gîndul sinuciderii. Cybula reprezintă tot ce e mai bun și mai uman în lumea construită de Sînger în acest român. Deși el e căpetenia celorlați, bătrînul crai e temător și chiar oripilat de lumea în care trăiește. Cora e contraponderea lui: pătimașa, aprigă, capabilă să-și omoare semenii fără a clipi, sau dimpotrivă, să îi divinizeze, să îi idolatrizeze, așa cum o face cu Cybula, bărbatul la
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
El era personajul principal. Uneori ne plăcea, alteori nu. Ne îngăduiam să fim foarte pretențioși: aveam o adevarată cultură. Văzusem sute, mai mult, de morti în cosciug. Comentam ca niște specialiști. Eram de păreri deosebite, pînă la încăierare. Un mort bătrîn, cu gura strîmba, ne-a făcut să rîdem la unison o oră. O fetiță blondă, zîmbitoare că și noi, ne-a înlăcrimat pentru o zi. Am fugit din clasa și, în hohote de plîns, am urmat puțin convoiul. Dar de
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
sub asemenea premise nu ar putea fi parodie: între narator și personaje se țese urzeala unei afecțiuni constitutive care nu poate lăsa loc pentru ironii destabilizatoare. Cine sînt cele trei personaje importante, dintre care două mor odată cu plecarea povestitorului? Doi bătrîni dons ai Oxfordului, Cromer-Blake și Tom Rylands, care vor juca fiecare, deși de la distanță, un rol important în experiența oxfordiana a naratorului. Mai greu mi se pare însă să răspund la cealaltă întrebare, cea implicită: cine este supraviețuitorul? Nici nu
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
1962, în care i-a murit soția, mîine poate fi dimineață de dupa bombardamentele din 1940, iar ieri a fost o după-amiază din 1930, sumbră și plină de îngrijorările sărăciei. La fel cum își reciclează propria viață, retrăind-o la infinit, bătrînul Will reciclează oameni: nimănui nu i se adresează după numele său adevărat, ci după unul pe care și-l amintește, si care a aparținut cuiva din trecutul său. Într-o bună zi, speră naratorul, pe care Will îl salută în
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
Saint-Cloud, au strîns într-o carte tipărită impecabil cele șaisprezece comunicări ale unor universitari belgieni, canadieni, francezi și români. Cărțile lor de vizita sînt prezentate în final, împreună cu un set de reproduceri - iarăși, foarte reușite - ale unor tablouri (Brueghel cel Bătrîn, René Magritte cu Turnul Babel și, respectiv - Demonul perversiunii și Arta conversației) și ale unor lucrări de arhitectură aparținînd lui Eliel Saarinen. Ele au făcut obiectul cîtorva analize din cadrul sesiunii. După cum o arată și denumirea colocviului, scopul acestui dialog a
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
și alte urechi care să-i audă. Sau - mult mai rău - că nu se simt în situația de a-și face glasul auzit cu putere. Ce fac însă cei de vîrste mijlocii, oamenii de care, în fond, depind copiii și bătrînii? Din nefericire nici glasurile acestora nu se aud, fiindcă nu prea au de ce să se audă. Șoaptele celor veniți la slujba în noaptea Învierii mi se par un serios avertisment asupra tot mai marii neîncrederi în celălalt. Sau, poate mai
Slujba de Înviere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17977_a_19302]
-
carotida soțului decrepit. Degradarea ființei antrenează degradarea relațiilor interumane și intensitatea expresionista a Strigatului polonezei Barbara Sass prezintă diagramă existenței unei astfel de femei: o fată băietoasă crescută în promiscuitate, la ieșirea din închisoare, ajunge infirmieră la un azil de bătrîni, încearcă să-și păstreze puritatea și bunătatea, dar e împinsă la exasperare, la crimă. Reciprocă putînd sună ca-n Numele tău îmi otrăvește nopțile de Pilar Miro. Castrarea la propriu (și nu în termeni psihanalitici) poate fi considerată o crimă
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
Clamorile ei pătimașe, amintindu-l pe alocuri, pe Federico García Lorca, își au caligrafia lor aeriană, singura care contează, în acest plan al mărturisirii estete, care, cu aceeași premisa afectiva, ar putea fi de o platitudine dezarmanta, în absența artei: "Bătrîn poetul se trage/ Fetus în melc/ Și rostogolește lumea/ Pînă la prăpastie./ La cel mai mărunt uruit al afundului/ Urlă în el fierea măiastra/ Și de pînzele păianjenilor își atîrnă capul./ Pînă la ceruri își vede sfîrșire./ Pînă la Dumnezeu
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
a mai întrebat dacă știam că Fidel era prieten cu Hemingway, și i-am spus că știu, cum să nu, si ca, in Cuba, în apele ei teritoriale avusese loc experiență marină care-l făcuse pe Hemingway să scrie nuvelă Bătrînul și marea. Juan mă atacă dur pe chestia că veneam dintr-o țară comunistă și că trăiam în ea, si, culmea, țara aia mă și trimisese să văd America! Peter, milionarul și ceilalți ai săi, nu ma atacau, dar mă
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
din cizma un... bocanc, captura de război de la un pilot american, căzut la Ploiești în spatele livezii tatălui său; militarul, care păzește ambasada își face gimnastică mintală troznindu-si, "plăcut", oasele cefei; tentativă securistului Luca de a-l trage de limbă pe bătrânul Matei eșuează lamentabil: ("- Burghezia a săpat aici adânc, a fost bulevardul ei: anii ^30, ce să ne mai dăm noi cu presupusu^...?! Nu-i așa, nea Matei?! Nu-i așa, bătrâne domn care ai apucat și alte vremuri, nu doar
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
securistului Luca de a-l trage de limbă pe bătrânul Matei eșuează lamentabil: ("- Burghezia a săpat aici adânc, a fost bulevardul ei: anii ^30, ce să ne mai dăm noi cu presupusu^...?! Nu-i așa, nea Matei?! Nu-i așa, bătrâne domn care ai apucat și alte vremuri, nu doar cele de astăzi... ?! ...Privindu-l atent, bătrânul domn dădu să-i răspundă. Nu reuși: - mormăi totuși în sine"), până la descrierea ciorapilor groși, "împletiți" ai Mariei, semn al bunăstării unor vremuri în
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
colectate din universul matrimonial, trebuie sa fi fost, repet, de mare impact pentru lumea studențeasca și se recomandă, și astăzi, ca atare. Evident, autorul își începe cartea cu o incursiune în timpii revoluți. E judicioasa observația că niciodată Mircea cel Bătrîn sau Ștefan cel Mare n-au întreprins acțiuni de unire politică cu românii din afara Moldovei sau a Țarii Românești, niciodată nu s-au gîndit la o națiune română cuprinsă între frontierele istorice ale statului daco-roman distrus. Și, de asemenea, ca
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
și de bancuri. * O curte cu grilaj, o poartă înaltă de fier forjat prevăzută cu un lacăt gros și cu trei găini albe la distanțe destul de mari una de alta, ciugulind și cu o cișmea ce picura în mijlocul curții puștii. * * * Bătrînii care treceau pe lînga cinematograful Patria, unde rula filmul Golgota. - Asta e alta Golgotă, nu aia pe care o știm noi, spusese încet unul către ceilalți doi, care nu ziseră nimic, privindu-l cu nepăsare. * * * 1 ianuarie 1967. Bon départ
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
unor persoane publice importante, cărora li se fac la moarte funeralii naționale. Melodia nostalgica a unui nerostit "Ubi sunt qui ante nos?" acompaniază întreaga istorisire. Într-un film al lui Ingmar Bergman, Fragii sălbatici, există o secvență a întoarcerii unui bătrân în lumea copilăriei lui. Fără să fie văzut, dar putând să vadă, personajul contemplă cu lacrimi de duioșie în ochi viața de fiecare zi a unor oameni pe care i-a iubit și care în realitate au dispărut de multă
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
cadre din peliculele cu Judy Garland și Mickey Rooney - a fost prezentat, ulterior, si la Festivalul de la Clermont-Ferrand; voi reveni asupra lui în cronică viitoare.) Deloc cuminți, tinerii regizori elvețieni au pornit și ei la demolarea clișeelor vehiculate de "cinematograful bătrînilor". De la Zuppa Tartaruga de Karen Gemperle (30 de ani) - film de animație/pastișa la "Zece negri mititei", cu zece țestoase a caror decimare, dublată de comentarii "cu cheie", stîrnea invariabil hohotele elvețienilor - și pînă la The Pig^s Family de
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
de animație/pastișa la "Zece negri mititei", cu zece țestoase a caror decimare, dublată de comentarii "cu cheie", stîrnea invariabil hohotele elvețienilor - și pînă la The Pig^s Family de Martin Guggisberg (proaspăt absolvent) - parodie grotesca - savuroasa la dramoletele cu bătrîni, cu ceva din verva coloristica a lui Toto le Héros -, filmele tinerilor văzute anul acesta la Solothurn au demonstrat o prospețime și-o pofta de ludic de care, mărturisesc, nu-i credeam în stare. Campionul absolut al acestei tendințe a
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
potcovaru'!), deci pe vremea lui Ceașcăîmpușcat, un vătaf al său, Titi-Par, (primsecretar, funcție nu glumă!), primește în audiență un pârlit, și el slugă tot la împărat: - To'arășul, știți, eu, cinci copii, că avorturi nu se mai fac, socru, soacra, bătrâni săraci, unul din ei, paralizat, îți dai și dumneata seama că pute a rahat cât timp, de câteva luni, ea e tot în pat, șoareci, șobolani, mâța, și asta a dracu, a mâncat mai știu eu ce, că parcă a
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
îndreaptă spre Benares, o cetate feerica, neverosimila și nostalgica. Aici e și Gangele. "Pentru hinduși, apele fluviului sfînt au la Benares inimaginabile vîrtuți purificatoare. În preziua sărbătorilor, trenurile și șoselele sînt tixite de convoiuri fantastice de muribunzi, de leproși, de bătrîni și cerșetori - venind să-și încheie ceasul din urmă pe treptele de marmură ale ghet-ului. Valurile fluviului spală neodihnit treptele albe ce coboară de pe mal pînă în adînc. Întîlnești aci cea mai multicolora mulțime a Orientului". Evident - se putea? - în
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
Șoseaua Kiseleff. L-am găsit acolo, imobilizat într-un fotoliu, si a fost atît de emoționat că își mai adusese cineva aminte de el... - Era tare bătrîn? - La cei 20 de ani ai mei, sigur că mi s-a părut bătrîn, avea vreo 67-68 de ani. acum cred că nu era chiar bătrîn. Fusese însă uitat de toată lumea. Și noi i-am consacrat pagina a doua întreaga, l-am adus din nou în circuit, iar urmărea a fost că în același
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]