2,242 matches
-
Edgar Wallace, Ușa cu șapte broaște, București, 1932; Karl May, Pământul misterelor, București, 1934, De pe tron la eșafod, București, f.a.; Henry Warren, Aventurile submarinului Dox, fasc. 1-170, București, 1934-1936; José Moselli, Regele boxeurilor, I-II, București, f.a.; Charles de Richter, Balaurul din Monte Carlo, București, f.a. Repere bibliografice: M.D. [Mihail Dragomirescu], „Povești” adunate de Frații Grimm, traduse de Lia Hârsu, CVC, 1909, 9; D.C. Z. [D. C. Zavalide], „Un vis” de d-na Lia Hârsu, „Revista idealistă”, 1911, 5; N.I. Russu
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
anglistică în România, o personalitate deopotrivă ca traducător, profesor și lexicolog. SCRIERI: Îndrumar pentru traducătorii din limba engleză în limba română, București, 1975; Studii shakespeariene, Cluj-Napoca, 1976; O istorie a literaturii engleze și americane, I, Cluj-Napoca, 1985. Traduceri: Upton Sinclair, Balaurul, I-II, București, 1946 (în colaborare cu Dan Duțescu); Povestiri din America, București, [1951]; Theodore Dreiser, O tragedie americană, I-II, pref. Radu Lupan, București, 1954 (în colaborare cu Pericle Martinescu); Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver, București, 1956, Călătoriile lui
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
Sandburg, Ț. S. Eliot, Edgar Lee Masters (traducători fiind Al. Ț. Stamatiad, Margareta Sterian, Mihnea Gheorghiu, Ion Caraion), proza de Ernest Hemingway (povestirea Zăpezile de pe Kilimanjaro, în versiunea Ruxandrei Oteteleșeanu), Upton Sinclair (fragmentul intitulat Portretul lui Adolf Hitler, din românul Balaurul, transpus de Dan Duțescu și Leon Levițchi, care semna aici L. Leu), teatru de Eugene O’Neill (piesă Acolo unde este crucea, în versiunea lui Alf Adania). De menționat că în numărul 2-3/1946 i se dedică mai multe pagini
REVISTA ROMANO-AMERICANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289258_a_290587]
-
tot cuprinsul acestui pământ, [...] să ne facem de-a lungul satelor și orașelor vestitorii cântecului de biruință”. Pus sub interdicție de guvernul Alexandru Marghiloman, R. își reia apariția după încetarea războiului. Cu articole colaborează în primii doi ani Ion Agârbiceanu (Balaurul cu nouă capete, În suferința de azi, O țară și un popor), B. Delavrancea (Anglia nu minte, Rușii), Ion Minulescu (Aroganță și lașitate), E. Lovinescu, Corneliu Moldovanu (În cetatea profetului, My Country), Carol Ardeleanu ș.a. Mihail Sadoveanu contribuie aproape număr
ROMANIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289343_a_290672]
-
Mormolocul, București, 1933; ed. pref. Const. Ciopraga, București, 1972; Naufragiații de la Auckland, București, 1937; Domniile lor domnii și doamnele..., București, 1937; Ploi și ninsori, București, 1940; ed. București, 1975; Umilinți, București, 1944; Scrisori din Sihăstrie, București, 1945; Cozonacii, București, [1950]; Balaurul alb, cu ilustrații de Demian, București, 1955; O zi cu Sadoveanu, București, 1955; Viața lui Mihail Sadoveanu. Copilăria și adolescența, București, 1957; ed. (Ostrovul Zimbrului. Copilăria și adolescența lui Mihail Sadoveanu), București, 1966; Vânătoare domnească, pref. Demostene Botez, București, 1963
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
îi taie capul”. Natură și oameni sunt chemați să jelească moartea eroului: „O, pietre, acum crăpați! Copaci, dezrădăcinați-vă! Iar voi, munți, bociți! Și voi, câmpii, întristați-vă! Căci au rămas toți voinici, fără acela de care se speriau și balaurii și leii; acela care se ostenea pentru ortodoxie și era sigur că o să i se facă liturghie în Sfânta Sofia, deoarece mult se ostenea ca să unească Biserica Romei și a Constantinopolei, să o facă una singură; care nu-și prețuia
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
cea a lui Beliar. Această tradiție mitică orală s‑ar fi transmis ezoteric, elementele sale putând fi reluate atât de Sfinții Părinți, cât și de unele texte apocrife. În opinia cercetătorului german, modelul direct al „legendei Anticristului” ar fi mitul balaurului, lipsit de orice conotație politică. Mai târziu, în a doua jumătate a secolului I d.Cr., se va adăuga și componenta politică, odată cu apariția unei noi legende, și anume, cea a lui Nero rediuiuus. În consecință, confruntarea eshatologică dintre Cristos și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
noi legende, și anume, cea a lui Nero rediuiuus. În consecință, confruntarea eshatologică dintre Cristos și Anticrist este o reluare, în contextul noilor religii, a vechii confruntări prezente în mitologia mesopotamiană, în speță, cea dintre Marduk, zeul luminii, și Tiamat, balaurul, simbol al haosului. La jumătatea distanței dintre Tiamatul mesopotamian și Anticristul creștin se află iudaicul Beliar, personaj bine reprezentat în literatura apocaliptică intertestamentară. Meritul principal al lui Bousset este a cela de a fi identificat în mitul balaurului, una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și Tiamat, balaurul, simbol al haosului. La jumătatea distanței dintre Tiamatul mesopotamian și Anticristul creștin se află iudaicul Beliar, personaj bine reprezentat în literatura apocaliptică intertestamentară. Meritul principal al lui Bousset este a cela de a fi identificat în mitul balaurului, una dintre principalele tradiții precreștine care au contribuit la formarea mitului creștin al Anticristului. De asemenea, cercetătorul german remarcă existența a două versiuni distincte: una apocaliptică (metafizică) și alta politică (tiranul de la sfârșitul istoriei). După cum am văzut mai devreme, abia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în toate cazurile, fără discriminare. La rândul lui, W.A. Meeks îi reproșează cercetătorului german ignorarea tradiției „pseudoprofeților”, tradiție autonomă, care va avea un rol esențial în constituirea anticristologiei. În opinia lui Bousset, pseudoprofeția reprezintă o caracteristică marginală a mitului balaurului primordial. Într‑un articol de mai târziu despre Anticrist, publicat în Encyclopaedia of Religion and Ethics, Bousset, abandonând, se pare, teoria transmiterii ezoterice, distinge trei etape principale în formarea mitului. Prima etapă este reconstituibilă în epoca preiudaică: „Este mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apocalipsa lui Ioan este textul cel mai frecvent invocat sau comentat de Părinții Bisericii, în legătură cu evenimentele sau personajele eshatologice. Ne vom opri în lucrarea de față asupra următoarelor capitole, analizate și de Lietaert Peerbolte: 11, „cei doi martori eshatologici”; 12-13, „balaurul, cele două fiare”; 17, „judecarea cetății Babilonului”; 19,11‑20 (este curios faptul că Fausto Sbaffoni reproduce și comentează succint doar capitolul 13). Din punct de vedere formal, Apocalipsa lui Ioan se prezintă ca o epistolă adresată câtorva Biserici din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Această figură mitologică apare aici cu scopul unic de a ucide cei doi martori. Ea nu constituie o noutate pentru destinatarii Apocalipsei lui Ioan, familiarizați deja cu Cartea lui Daniel. Capitolul 12 Capitolul 12 relatează lupta dintre Femeia supranaturală și balaur. Femeia apare într‑un cadru ceresc, „înveșmântată cu soarele”, „[având] sub picioarele ei, luna” și „purtând pe cap o cunună din douăsprezece stele”. În spatele ei se arată un „Balaur mare” de foc, cu șapte capete încununate și zece coarne. Balaurul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Daniel. Capitolul 12 Capitolul 12 relatează lupta dintre Femeia supranaturală și balaur. Femeia apare într‑un cadru ceresc, „înveșmântată cu soarele”, „[având] sub picioarele ei, luna” și „purtând pe cap o cunună din douăsprezece stele”. În spatele ei se arată un „Balaur mare” de foc, cu șapte capete încununate și zece coarne. Balaurul lovește cu coada sa stelele, aruncând pe pământ o treime dintre ele. Femeia urmează să nască, iar balaurul pândește să‑i înghită pruncul. Acest lucru nu se întâmplă însă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
balaur. Femeia apare într‑un cadru ceresc, „înveșmântată cu soarele”, „[având] sub picioarele ei, luna” și „purtând pe cap o cunună din douăsprezece stele”. În spatele ei se arată un „Balaur mare” de foc, cu șapte capete încununate și zece coarne. Balaurul lovește cu coada sa stelele, aruncând pe pământ o treime dintre ele. Femeia urmează să nască, iar balaurul pândește să‑i înghită pruncul. Acest lucru nu se întâmplă însă, deoarece, după naștere, copilul este ridicat lângă tronul lui Dumnezeu. Înfricoșată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cap o cunună din douăsprezece stele”. În spatele ei se arată un „Balaur mare” de foc, cu șapte capete încununate și zece coarne. Balaurul lovește cu coada sa stelele, aruncând pe pământ o treime dintre ele. Femeia urmează să nască, iar balaurul pândește să‑i înghită pruncul. Acest lucru nu se întâmplă însă, deoarece, după naștere, copilul este ridicat lângă tronul lui Dumnezeu. Înfricoșată, femeia fuge și se ascunde în deșert, unde „are loc pregătit de Dumnezeu pentru ca acolo s‑o hrănească
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în deșert, unde „are loc pregătit de Dumnezeu pentru ca acolo s‑o hrănească [timp de] o mie două sute și șaizeci de zile” (12,6), cifră întâlnită deja în capitolul 11. În acest timp, în cer, are loc lupta dintre oastea balaurului și oastea arhanghelului Mihail. Balaurul - numit de asemenea „șarpele cel de demult”, diavol și Satan - este învins, temporar, și exilat pe pământ împreună cu ceilalți îngeri (ai întunericului) din jurul său. Versetele 10‑12 alcătuiesc un imn de slavă înălțat de îngerii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pregătit de Dumnezeu pentru ca acolo s‑o hrănească [timp de] o mie două sute și șaizeci de zile” (12,6), cifră întâlnită deja în capitolul 11. În acest timp, în cer, are loc lupta dintre oastea balaurului și oastea arhanghelului Mihail. Balaurul - numit de asemenea „șarpele cel de demult”, diavol și Satan - este învins, temporar, și exilat pe pământ împreună cu ceilalți îngeri (ai întunericului) din jurul său. Versetele 10‑12 alcătuiesc un imn de slavă înălțat de îngerii din cer. Acesta poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceasta pentru că interesul său nu este orientat către prima venire, petrecută deja, ci către cea de‑a doua, mai exact, către evenimentele care se petrec între cele două veniri, și anume, în intervalul de trei ani și jumătate. Pentru descrierea balaurului se face încă o dată apel la Cartea lui Daniel. Balaurul are zece coarne (Dan. 7,7) iar atunci când își mișcă coada aruncă pe pământ o parte din stelele cerului (Dan. 8,10). Fiecare dintre cele șapte capete poartă o coroană
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
petrecută deja, ci către cea de‑a doua, mai exact, către evenimentele care se petrec între cele două veniri, și anume, în intervalul de trei ani și jumătate. Pentru descrierea balaurului se face încă o dată apel la Cartea lui Daniel. Balaurul are zece coarne (Dan. 7,7) iar atunci când își mișcă coada aruncă pe pământ o parte din stelele cerului (Dan. 8,10). Fiecare dintre cele șapte capete poartă o coroană. Autorul ține să adauge astfel o nuanță politică valorii metafizice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ΔΠ∀℘≅Η, ® 6∀8≅β:γ<≅Η )4ς∃≅8≅Η 6∀ℜ ® Ε∀ϑ∀<Η, ® Β8∀<™< ϑ←< ≅∅6≅Λ:Ξ<0< ©80< ƒ∃8Ζ20 γ∅Η ϑ←< (↑<, 6∀ℜ ≅⊇ ((γ8≅4 ∀⇔ϑ≅¬ :γϑζ∀⇔ϑ≅¬ ƒ∃8Ζ20Φ∀<. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și Satana, cel ce pe toată lumea înșală - aruncat a fost pe pământ și îngerii săi aruncați au fost cu el. Importanța versetului rezidă în sinteza unei părți însemnate a tradițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
El lucrează în lume prin doi intermediari, reprezentați simbolic prin cele două fiare apocaliptice: una care se ridică din mare, cealaltă din pământ. Înainte de a începe analiza fragmentului, am dori să remarcăm următorul aspect. Capitolul 12 adusese în scenă figura balaurului, monstru divin, al cărui sălaș originar se afla în ceruri. Capitolul 13 evocă cele două fiare, una țâșnind din apele mării, cealaltă crescând ca o plantă hidoasă din pământ. Autorul viziunii poartă în subconștient imaginea arhetipală a întregului cosmos, care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se va afla la sfârșitul veacurilor în stăpânirea răului. Într‑adevăr, fiecare dintre cele trei zone ale cosmosului - potrivit imaginarului anticilor - se află sub stăpânirea temporară a unei ființe malefice. Răul se află răspândit pretutindeni; el infestează toate nivelurile cosmice. Balaurul, fiara din mare și fiara din pământ alcătuiesc un fel de „treime a răului” care se opune deopotrivă Tatălui, Fiului și creștinilor. Nu trebuie uitat însă faptul că ne aflăm în cel de‑al doilea moment al dramei cristo‑cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Φν0:∴∀ Η). 2Și fiara pe care‑am văzut‑o era asemenea leopardului (©:≅4≅< Β∀Δ∗ς8γ4), și picioarele ei erau ca ale ursului (〉Η Δ6≅Λ), iar gura ei ca o gură de leu (〉Η Φϑ:∀ 8Ξ≅<ϑ≅Η). Și Balaurul i‑a dat ei puterea lui și scaunul lui și stăpânire mare [cf. Dan. 7,4‑6]. 3 Și unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte a fost vindecată și tot pământul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
stăpânire mare [cf. Dan. 7,4‑6]. 3 Și unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte a fost vindecată și tot pământul s‑a minunat mergând după fiară. 4Și s‑au închinat Balaurului, fiindcă i‑a dat fiarei stăpânirea; și s‑au închinat fiarei, zicând: „Cine‑i asemenea fiarei și cine poate să se lupte cu ea?” 5Și i s‑a dat ei gură, ca să spună enormități și hule (:γ (ς8∀ 6∀ℜ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului celui înjunghiat. [...] 11Și‑am văzut o altă fiară (88≅ 20Δ∴≅<), ridicându‑se din pământ; și avea două coarne, asemenea mielului, dar vorbea ca un balaur (γ⊃Πγ< 6ΞΔ∀ϑ∀ ∗β≅ ©:≅4∀ Δ<∴∑, 6∀ℜ ƒ8ς8γ4 〉Η ∗Δς6Τ<). 12Și toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în fața ei. Și face pământul și pe locuitorii de pe el să se închine (ΒΔ≅Φ6Λ<ΖΦ≅ΛΦ4
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]