1,700 matches
-
există nu sâmbure de adevăr. Inginerul își coborî pleoapele: "În fiecare carte există un mâinile de adevăr..." O frază pe care o auzise în nenumărate rânduri. Numai că Mia spunea altfel: "În fiecare legendă"... Dispunea de o colecție întreagă de banalități, tot felul de învățăminte serbede, didactice, de un penibil care îți zgâria epiderma, emise totdeauna pe același ton pretențios de dăscăliță cu clătinări studiate ale gâtului lung și încovoiat... " În viață nu fizicul contează! Caracterul"..."Între un bărbat și o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu se simțea deloc bine. Mi-e teamă chiar să nu se fi îmbolnăvit. Întinse mâna maiorului, apoi lui Azimioară. Vă mulțumesc că sînteți alături de noi. Mai ales în asemenea împrejurări... Se îndreptară spre ieșire. Bătrâna continua să vorbească, înșirînd banalități convenționale. ― E atât de trist pentru noi toți! Ne obișnuiserăm împreună. Cred că ați trăit și dumneavoastră astfel de momente. Uiți tot ce-a fost neplăcut și rămân doar amintirile frumoase. ― Sânt convins... Matei dârdâia lângă Azimioară. I se auzea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sunt destul de competenți, managerii companiei DSC își tratează proprii angajați exclusiv în funcție de profitul final. Managementul de vârf se concentrează asupra cifrelor în primul rând și a angajaților și clienților în plan secundar. Deși DSC a emis uneori declarații pline de banalități cum ar fi faptul că asociații, furnizorii și clienții sunt considerați ca o „familie,” acțiunile pe care le întreprinde spun exact contrariul. Nu există nicio faptă care să evidențieze că această companie se preocupă de construirea de relații cu clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și de la Fiul, iar nu Fiul din Tatăl și din Duhul Sfânt. Era o formulă de doi bani făcută pentru Hylici? Și totuși, ăia, care aveau de-acum mântuirea la Îndemână - do it yourself - nimic. Asta-i toată revelația? Ce banalitate: și dă-i și colindă isterici cu corăbiile lor prin toată Mediterana În căutarea unei alte științe pierdute, pe lângă care dogmele acelea de treizeci de parale n-ar fi fost decât Învelișul superficial, parabola pentru cei săraci cu duhul, hieroglifa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
afirmă că, influențați de misticism, artiștii falsifică realitatea în operele lor, schimbă sensul lucrurilor dând semnificații pretențioase și absurde cu iz de profunzime unor lucruri sau fenomene anoste sau lipsite de importanță. Așadar se exagerează în mod eronat până la paroxism banalități ce nu merită considerare. Forma logicei mistico-artistice este determinată de gradul de cultură, de informația posedată de degenerat sau de isteric. Misticismul oferă posibilitatea unor diletanți să își reinterpreteze, într-o aură misterioasă, vocația socio-profesională matamorfozându-și astfel obiectul natural de
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ele. Scaunul și-l pune la vreo jumătate de metru de masa interviului. Când vrea să convingă se apleacă, se ține de masă. Îi vezi spinarea și umerii. Din Broscăuți, județul Botoșani. 2 cartușe țigări Viceroy. Se vorbește de o banalitate: pușcărie și divorț Sunt aici de o lună și câteva zile. Am avut afaceri judiciare la Botoșani și am venit înapoi. Acum am iar afaceri și plec înapoi. Nu știu când, dar m-am pus cu cursă și aștept. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
hârtiile Comisiei, descoperă că la una din întrebări a dat un răspuns corect Comisia îi dă dreptate. Dar Czampar devine vehement: „Comandantul hoț, să-l ia PNA-ul!“ Dobrovolsky îi face cor. Garda și mascații par a fi în fața unei banalități. Bun, avea șase puncte, cu un punct, șapte, oricum nu prindea barajul. Ceilalți scriu pe masa de tenis, obișnuiți cu atmosfera. Remus nu se mai termină: „De ce nu dați la gardă întrebările astea, să vedem câte răspunsuri dau ei!“ Garda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
prost superior”; „nu se mulțumește să fie dascăl, chiar universitar, prefect, deputat sau șef de siguranță. Îi trebuie o liră pe care să-și curețe unghiile, ca să placă cel puțin unei amice”; „marele Preot național al platitudinii, al clișeelor și banalităților” (Cronica, an II, nr. 63, 24 aprilie 1916). Predilecția pentru susținerea unor talente novatoare, marginale și nerecunoscute de critică transpare și într-un articol-necrolog despre poezia tînărului verlainian D. Iacobescu, „poetul necunoscut” mort de ftizie la 20 de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
9 august 1914), „Spovedania unui pompier“ (4 octombrie) și „Din amintirile unei telegrame“ (17 octombrie). „Era considerat, astfel, trio-ul de bază al Contimporanului”, notează Geo Șerban în postfața ediției 2002. Textele decupează cu umor sec și enigmatic scene de banalitate cotidiană neliniștitoare, „caragialisme” din culisele teatrului sau „absurdități” ale birocrației poștale. În timpul războiului și al refugiului de la Iași al guvernului român, „Jac” colaborează la Chemarea lui N.D. Cocea (devenită pentru o vreme Depeșa) cu articole politice. Student în Drept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din romane” etc., etc.). Procedeul confuziei dintre animat și inanimat, dintre uman și nonuman, personificările „actualiste” jucăușe, asocierile năstrușnice din regnuri și de pe niveluri de sens diferite trimit, desigur, la Urmuz, însă controlul inteligenței superior-amuzate face diferența, în pofida facilității sau banalității unor „sentințe”. Sub titlul Încercări pentru restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul și moralitatea - ambele „compromise” - din cîteva fabule clasice: „Greierele și Furnica“, „Lupul și Mielul“, „Corbul și Vulpea“, „Broasca și Boul“. În toate aceste cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de această dată o realizare în marmură a chinuitoarelor experiențe de simplificare pînă la gradul Artă. O statue a lui Smetana — Studii, eseuri, comentarii — Oglindă fidelă a reformei arhitecturale din Cehoslovacia, Horizont este o sfidare în plus adusă gustului pentru banalitatea înzorzonată, care mai stăpînește încă planșele inginerești”. Rubrica „Revistele“ din nr. 77 se deschide cu un chapeau semnat S.E. (Sandu Eliad), în care prezența „stilului modern” de viață în arhitectură și urbanism apare ca un numitor comun al revistelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
analizează devierile sistematice de la „normă”, văzînd în ele un pattern în a cărui oglindă putem „citi” atît literatura, cît și viața „obscurului grefier”: „E limpede pentru noi că Urmuz preferă accidentul lingvistic, nefiind în stare să ducă pînă la capăt banalitatea. În acest sens, „panica propriului loc comun ori numai oroarea față de al celorlalți (...) atestă scriitorul cu un paroxistic simț critic” (p. 318). În opinia lui Eugen Negrici, textele urmuziene ilustrează o „inadecvare a sintacticului la semantic”, o „ciocnire” între pedanteria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca să rămână singur cu nevestica ta. Spre a-și face și mai credibilă minciuna, l-a dus la o fereastră de unde se vedea cum Rodoald și Zubeta râdeau, așezați unul lângă altul pe o laviță. De fapt, își spuneau niște banalități oarecare, dar de la distanța aceea Eribert a văzut ceea ce mintea lui voia să vadă. Orbit iremediabil de gelozie, a năvălit mânios în grădină și l-a ucis pe Rodoald cu o lovitură de pumnal în inimă. La proces au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dimineață Își nota cu o atenție deosebită visele de peste noapte, Într-un caiet special pe care Îl ținea În sertarul lenjeriei: Cartea Viselor, scria pe copertă. O dată, pe ascuns, Îl citise. Visele Majei, foarte rar erotice și oricum de o banalitate uimitoare, Îl plictisiseră. Însă Maja susținea că avusese darul de a interpreta visele - când era copilă, Înainte de a fi cu el -, iar Elio o credea, de ce nu? Femeile se pricep la lumea cealaltă, la viitor și la moarte. Era ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu e a noastră? Zdrobi acest gând cu ciudă. Trebuie să te mulțumești cu atât, astăzi e zi de sărbătoare. Deschise bilețelul. Iubitul Îi scrisese, cu grafia lui măruntă și calculată: Mii de astfel de zile. Fraza era de o banalitate aproape jignitoare. Sasha Își atinse fără să vrea obrazul. Degetul său se albi de spumă. Întârzia la școală. Lalelele emanau un miros grețos. Poate nu erau proaspete. Iubitul avea să-l strângă de gât pe florar dacă pusese În loc de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fără să izbutească s-o Împiedice să tremure... Preț de o fracțiune de secundă, Ryan se crezu pradă unei iluzii, dar se scutură ca să alunge fragila fantezie și Își Încheie fraza : „Îmi pare rău“. Rostită de el, expresia Își pierdea banalitatea, desigur pentru că pusese În cuvinte o reală sinceritate. ZÎmbetul palid schițat de Marie Îi merse drept la inimă. Se Înclină scurt și se duse să dea o mînă de ajutor pompierilor care, după ce legaseră strîns trupul lui Gildas culcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pește prăjit și a atmosferă sentimentală. Lands’en devenise o stațiune balneară ca atîtea altele. Marie suporta cu greu să-și vadă insula În mod trivial domesticită, denaturată, aservită banilor din turism. Dacă ar fi luat cineva În considerare vesela banalitate Înconjurătoare, s-ar fi putut crede că evenimentele oribile ale acelor ultime săptămîni nu existaseră decît Într-un coșmar. Cele ale Mariei dispăruseră, definitiv dizolvate de revelația originii lor. Zilele se scurgeau cu Întocmirea dosarului afacerii În cele mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i voteze pe comuniști, refuza să meargă la liturghia de Crăciun și de fiecare dată se lăsa cu tărăboi. Bându-și lichiorul de gențiană, Michel Îl asculta pe bătrân vorbind despre emanciparea muncitorilor; din când În când, urla câte-o banalitate În chip de răspuns. Apoi soseau ceilalți, venea și verișoara Brigitte. Ținea mult la Brigitte, ar fi vrut să fie fericită; dar cu un soț atât de cretin, era greu, evident. Insul era asistent medical la Bayer și o Înșela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și Își amintește numai orori despre soțiile anterioare, mai ales despre penultima („Vela”), precum și despre cvasitotalitatea persoanelor Întâlnite Într‑o viață aparent interminabilă. Această retrospectivă otrăvită pare să‑i consume lui „Chick” energia vitală remanentă, relegând Într‑un domeniu al banalității expeditive orice altă trăire sau amintire, până și experiența sa În apropierea morții, situație‑limită din care oamenii de rând, ca și geniile, derivă În al doisprezecelea ceas o filozofie de viață mai profundă, de obicei mai curând religioasă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui Eliade, iar trecerea timpului nu făcea decât să crească exigențele justiției retroactive: după 1960, În special după geniala Hannah Arendt și cartea ei de răsunet, Eichmann in Jerusalem, conceptualizarea metafizică (Holocaustul ca rău radical sau ca expresie ultimă a banalității desăvârșite a răului tehnologico-birocratic, inevitabil În logica „proiectului Luminilor”, deci a modernității occidentale) și teologico-mistică (Shoah ca fenomen unic, singular, incomparabil) a tragediei evreilor europeni nu mai lăsa loc mărturisirilor tardive, sincere sau tactice. Trecerea timpului agrava chestiunea, fiindcă Holocaustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
când mă interesau poeții și făceam încercări lirice, care mă descumpăneau de cum le vedeam așternute pe hârtie sau pe ecranul computerului, adică în mintea mea vedeam eleganța și frumusețea unor imagini, dar când le amestecam în porcăria cuvintelor ieșeau niște banalități sau niște chestii mult prea căutate, care n-ar fi prostit pe nimeni. Pe de altă parte, unii scriau poezii bune, și mă tot întrebam cum fac ei, de unde scot conceptele, din ce adâncimi mocirloase, cum le șlefuiesc, cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-l pun să facă și lista. Iată dovada faptului că sexul poate să-ți dea peste cap prioritățile. Sally se simțea foarte jignit. Știam că preferă grupurile formate din negrese delicioase, frumuseți trase la indigo, cu buzele conturate impecabil, cântând banalități cu o armonie a cărei măreție te face să uiți, pe moment, că versurile sunt compuse din trei afirmații scurte și stupide, repetate ad infinitum („Don’t walk away. While I’m Crying. Be’ Cos’ I Love You Baby“1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dictoane voi rămîne fidel acestui stil și voi rosti „Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipentis in errare perseverare”. („Orice om poate greși, numai prostul stăruie În greșeală”). Mi se face rău cînd mă gândesc că eu nu-ți debitam banalități, ci cele mai frumoase și mai importante adevăruri despre menirea noastră pe pământ și despre Mama noastră -Țară ai cărei fii aleși, destoinici și devotați pretindem neîncetat că-i suntem. Cinstit vorbind, e tare curios, chiar ciudat, că tu nici
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
clipă; subclipă; timp cu semn invers, inexistent, În afara vremii, nu avea denumire. Un consum care Îl epuiza, de aceea, imediat, uita tot. Dacă o singură zi ar fi trăit așa de intens, aceea ar fi fost ultima din viața sa. Banalitatea celorlalte probabil l-ar fi salvat. De fapt, nu fusese În pericol real, din pricina aceasta, niciodată. Pentru că Dumnezeu nu dădea nimănui mai multă minte decît putea un om să ducă. Iar cînd unii erau dăruiți peste măsură, acestora, de cele mai multe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
categorie energetică. Există scriitori cărora le sunt stimulate energiile creative în urma unui postulat identitar. Un exemplu ar fi Melville. Știți cum își începe el această capodoperă creatoare de mit modern, romanul moby Dick ? Printr-o formulă de prezentare de o banalitate aș spune descurajantă : „Mă numesc Ismael”. Cînd i-am furnizat noi această frază știam că Melville avea nevoie de acest tip de înfățișare în fața cititorului, o frază sim plă, dar cu efectul unui cuțit care taie un cordon ombilical. E
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]