1,563 matches
-
plece într-o tabără, avea de altfel un rucsăcel mic în spate, iar în jurul nostru mișunau și alți copii. Veniserăm din vreme la gară, marea mea grijă era să o urc în tren și să o instalez bine pe o banchetă, la fereastră. trenul a sosit tot pe aceeași linie ca în secvența precedentă, dar în fața vagonului unde trebuia să urcăm s-a produs un fel de îmbulzeală și ușile s-au închis înainte de a putea să o urc pe fetița
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dexteritate de admirat, să conducă mașina. La un moment i-am sugerat că ar trebui să bea niște apă, ceea ce șoferul a și făcut ca și cum ar fi așteptat sugestia mea. spre uluirea mea, insul avea o sticlă cu apă pe bancheta din dreapta, din care a început să tragă cu nesaț cîte un gît, continuînd să conducă mașina cu mîna stîngă. Ceea ce avea el în gît sau în piept sau în plămîni părea însă imposibil de oprit sau de calmat, omul continuă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
una nouă, faptul că putea să-și deducă din impozite unele cheltuieli legate de mașină în cazul în care o folosea în scopuri profesionale... Dar cred că a pătruns și la voi sistemul, mai spuse Victor în timp ce mă instala pe bancheta din față și-mi așternea un fel de covor de hîrtie creponată sub picioare, probabil pentru a nu zgîria sau a nu murdări tapetul din piele albă al mașinii. Cînd Victor folosea sintagma „la voi” el se referea de fapt
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
păcate, partea detașată a creierului lui Victor nu fu în stare să oprească visul, ci doar să-l urmărească în continuare cu un ochi critic. Iar visul se acceleră din nou. scena următoare fu însă mult mai neplăcută : așezată pe bancheta din față nebuna mînca chips-uri Kellogg’s și încerca să prindă un post de radio. Ceva însă nu funcționa, fie că bateria mașinii era aproape epuizată, fie că în acel loc pierdut nu puteau fi captate corect undele radio
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cred, mormăi Victor, destul de indispus. — adică își petreceau timpul rugîndu-se ? în cazul acesta pot să-l înțeleg pe Kokopelli. Dacă nu făceau nimic altceva decît să se roage. Visul sări din nou peste o etapă și Victor se văzu pe bancheta din față a mașinii, cu nebuna lipită de el, sub cerul înstelat. se făcuse brusc noapte, iar mașina nu mai avea acoperiș. Probabil că am demontat-o integral, își spuse vocea de rezervă din creierul lui Victor. Cerul era extrem de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
l-a văzut pe Emil Jannings murind de trei ori În veneratele cópii imperfecte ale filmelor Înaltă trădare, Îngerul albastru și Ultima poruncă. Mariana propusese acea expediție la Clubul Pathé-Baby; la Întoarcere, ea și Mario Bonfanti s-au exilat pe bancheta din spate a mașinii Rolls-Royce. Au lăsat-o pe Pumita În față, cu Ricardo, să desăvârșească reconcilierea inițiată În bezna sălii de cinematograf, pe care o savuraseră Împreună. Bonfanti a deplâns lipsa lui Anglada: poligraful compunea În seara aceea Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Vladia de multă vreme și schimbarea de aer putea fi vinovată, s-a trezit în fața Gării de Nord cu un sentiment de singurătate și neajutorare foarte puternic și neplăcut. Practic n-avea nici un fir de care să se apuce. Cît moțăise pe bancheta compartimentului de clasa a III-a între doi țărani care miroseau a fum și a acreală ajunsese la concluzia că numai un om îl poate ajuta Leonard Bîlbîie. Leonard Bîlbiie care să-l ducă undeva sus, la cineva de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
proprietarului oricărui asemenea lăcaș, doar un pic. De fapt, nu era prea rea la gust. Dulceața și aroma ei subtilă de portocală erau o neașteptată alinare pentru gâtul ei. Vino și stai cu noi, Fran, îi făcu Stevie loc pe banchetă. Acești doi reporteri dedicați - arătă spre Mike Wooley și Keith Wilson cu paiul fistichiu pentru cocteil ce fusese adus împreună cu carafa de sangria - încercă să decidă care a fost cel mai prost articol pe care l-au scris vreodată. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din jurul ei, în timp ce Keith și Mike depănau povești despre nivelul la care fuseseră nevoiți să se coboare pentru a obține un subiect. Cu mult înainte să vină pastele, lui Fran începură să i se închidă ochii, capul îi alunecă pe bancheta moale și, după un minut sau două, adormi buștean. Jack, care o privise amuzat, se aplecă spre Stevie. — Cred că ar trebui să o ducă cineva acasă pe domnișoara redactor-șef. Stevie oftă și se întinse să-și ia haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o ținu dinainte. Fran, prea recunoscătoare pentru a mai observa altceva în afară de faptul că apăruse o soluție la problema ei, o folosi cum se cuvenea și apoi, imediat, își pierdu cunoștința Jack opri mașina lângă bordură și aruncă poșeta pe bancheta din spate. Apoi se uită lung la Fran, cu tandrețe și exasperare. — Așadar, preafrumoasă Francesca, ce naiba mă fac cu tine acum? Capitolul 8 O geană de lumină se strecură necruțătoare prin perdelele groase și licări pe peretele din spatele lui Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avut probleme de sănătate, înțelegețiă — Uite ce e, mamă, o întrerupse Fran, încă nu știm ce s-a întâmplat de fapt. Vă rog, domnule polițist, aș putea să stau de vorbă cu el? Doar o clipă. Fran se așeză pe bancheta din spate a mașinii. Chipul tatălui ei era nedumerit și foarte speriat. Ce se întâmplă, Franny? Ce e cu toată agitația asta? M-a trecut o nevoie, știi, așa că m-am dus în tufișurile de acolo. Fran îl luă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cea nesuferită. Va trebui să-i mulțumească mai târziu. Fran parcurse în viteză drumul spre casă, cu tatăl ei pe scaunul de lângă ea, purtând centura de siguranță și privind absent în gol, în timp ce maică-sa se ținea strâns de brațul banchetei din spate, cu aerul unei eroine de tragedie antică. — Cred că o să mă duc la culcare, anunță Ralph de îndată ce ajunseră. Phyllis nu spuse nimic. — Bună idee, tată, încuviință Fran. A fost un șoc teribil. Îți aduc imediat un ceai. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și efemeră, de viață nouă cine sunt eu să spun? Azi dimineață, când am deschis fereastra, înfloriseră în curte, peste noapte, primele ramuri ale bătrânului prun. Somnul Conștiința acel interval supărător dintre un somn și altul... Anonim În fața mea, pe bancheta opusă. Îngrijit, cu ovalul perfect încadrat de părul drept, lucios în întunecimea lui absolută, chipul ei nu pare viu. Nici un sentiment nu răzbate; ochii plutesc peste spații inventate, măturând vidul care se retrage umil spre genunchii ei. Acolo unde se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ea nu va mai rezista. Se va ridica și își va schimba locul. În vagon, nimic nu întrerupe liniștea în afara sforăitului grotesc al servietei diplomat. Mi se pare că toți urmăresc, ca și mine, lupta inegală ce se dă pe bancheta trenului tokyot, între stațiile Shinjuku și Ikebukuro. Ah, capul se rostogolește cu o viteză neașteptată, parcurgând fulgerător ultimii centimetri care îl despart de pielea dulce. Acum, se odihnește din plin pe umărul ei, ba chiar trunchiul pe jumătate răsucit i
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
acestui concediu, cu studii arheologice la Herculane, de documentare la Peștera Muierii, antropologice pe lângă țărăncile cu broboadă, vânzând porumb fiert, zmeură și faguri la marginea drumului, atunci când se face vad, pe înserat, și lumea iese la plimbare, hai-hui, hai-hui... Pe bancheta autobuzului, încovoiată de dureri de spate, simțind că-mi dau duhul la gândul că, mâine, va suna ceasul la patru, pentru deplasarea la Nara (o oră distanță cu trenul de Kyoto), reușesc să articulez: "Dar cum vă relaxați voi, japonezii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
eu nu m-am sinchisit să fac școala de șoferi, am trăit mereu cu impresia că mașina e o entitate cu voință proprie. În oraș merg pe jos și poate iau de două ori pe săptămână autobuzul. Mama stă pe bancheta din spate, eu în față. E același drum pe care l-am parcurs de sute de ori, după patru ani de navetă la liceu și apoi drumurile ocazionale de la facultate. Un pic peste zece kilometri, vreo cincisprezece minute de mers
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe vărul meu cam gras căruia i se zice - firește - Grasu’, și pornim cu o Dacie Supe r nova de culoare vișiniu-închis, până la singurul spital din oraș, adică șapte kilometri și jumătate. În mașină e frig și tăcere, iar de pe bancheta din spate privesc drumul luminat doar de farurile chioare. Întuneric. La o sută la oră, văd dungile intermitente de pe mijlocul drumului și le simt ca pe niște șerpi care-mi lasă pete prin suflet și-mi ridică părul de pe mâini
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
acolo, că sunt un tip care zboară business și conduce ultimul model de BMW. Îmi ridic brusc ochii spre un bărbat pe care-l simțeam cercetându-mă și-l fixez neîntrerupt cu privirea. Rușinat, își retrage picioarele în cruciș sub banchetă. Știu c-a făcut asta ca să-și ascundă pantofii demodați și un pic scâlciați. Sigur i-a observat pe-ai mei. Îmi intind picioarele ușor către culoar, în așa fel încât să-i vadă mai bine la următoarele ocheade: sunt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cariera ca să se alăture conducătorului comunist Mao Ze Dong. Lui Yang Îi plăcea să-și impresioneze pasagerul de unsprezece ani cu povești despre isprăvi din filme și trucaje de efect. Dar astăzi Yang Îl ignoră pe Jim, lăsîndu-l singur pe bancheta din spate. Apăsa pe claxonul puternic al Packard-ului, duelîndu-se cu toți conducătorii agresivi de ricșe care Încercau să scoată mașinile străine de pe Bubbling Well Road. Lăsînd jos geamul, Yang lovea cu biciușca lui de piele În pietonii neglijenți și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se Împrăștiară pe scaune. Jim zăcea pe podeaua din spate a cabinei pasagerilor, iar marginea ușii o lovise În cap pe mama sa. — Jamie, ieși din mașină... Jamie! Năucită, deschise ușa din partea ei și coborî pe stradă, luîndu-și geanta de pe bancheta care se clătina. În spatele lor, tancul japonez Își croia drum peste mașina Lincoln Zephyr, abandonată de dansatoarele chineze. Șenilele de metal sfărîmară aripa din spate a mașinii, apoi o Împinseră În spatele Packard-ului. — Ridică-te, Jamie... mergem acasă... Cu o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Doamna Reilly urcă de două ori pe trotuar, încercând să scoată mașina din locul unde era parcată și lăsă urma unei bare de protecție tip Plymouth 1946 pe capota Volkswagen-ului din spate. — Nervii mei! se plânse Ignatius. Era tolănit pe bancheta din spate astfel încât de afară nu se vedea decât vârful șepcii lui verzi de vânătoare, arătând ca o bucată promițătoare de harbuz. Din spate, unde stătea întotdeauna deoarece citise undeva că locul de lângă șofer era cel mai periculos, urmărea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
maică-mea! Le lua direct de la pescari. Nu știa aproape deloc englezește. Și mă punea pe mine, o puștoaică, să-i deschid scoicile. Nu mergeam la școală. Nici gând, fetițo. Stăteam to’ timpu’ acolo și loveam în scoici pe o banchetă. Din cân’ în cân’, mama începea să mă croiască și pe mine pentru câte ceva. Tot timpu’ era zarvă în juru’ tarabei noastre. — Mamii tale-i sărea iute muștaru’? — Biata fată! Stătea acolo-n ploaie și frig și fără să-nțeleagă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe A.?, șopti doamna Reilly către Santa. — A, da, Irene. Ai venit să mă iai cu mașina aia a ta. Ț-aduci aminte că bara de protecție s-a desprins ș-a căzut chiar în fața popicăriei? — Sigur. O am pe bancheta din spate. Ignatius e de vină că am stricat mașina, m-a enervat așa de tare stând acolo pe bancheta din spate. — O, nu, spuse domnul Robichaux. Dacă nu pot suferi ceva e un om care nu știe de glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ț-aduci aminte că bara de protecție s-a desprins ș-a căzut chiar în fața popicăriei? — Sigur. O am pe bancheta din spate. Ignatius e de vină că am stricat mașina, m-a enervat așa de tare stând acolo pe bancheta din spate. — O, nu, spuse domnul Robichaux. Dacă nu pot suferi ceva e un om care nu știe de glumă și nu știe să piardă. Dacă cineva mă-mproașcă cu noroi, continuă Santa, încerc să-i întind cel’lalt obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
într-adevăr. Acum trebuie să fugim. Te rog. Vom discuta mai târziu. Ignatius trecu pe lângă ea și ducându-se la micul ei Renault deschise portiera din spate și se urcă printre afișele și teancurile de manifeste cu care era acoperită bancheta. Mașina mirosea ca un chioșc de ziare. Grăbește-te! Nu avem timp să înscenăm un tableau-vivant aici, în fața casei. — Chiar ai de gând să stai acolo? întrebă Myrna, aruncând teancul de foi cu însemnări prin ușa din spate. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]