2,211 matches
-
apropiau, vrând să-l ucidă, să-i înfigă capul într-un par și să-l ducă în triumf - cea mai mare rușine. Aveau să celebreze trufia prostească a unui tribun roman care își închipuise că poate înfrunta singur douăzeci de barbari. Îi vedea pe quazi apropiindu-se. Strigau, dar Antonius nu auzea nimic, fiind cufundat într-o liniște ireală. Strânse cu putere sica și ridică scutul. O mânie cum nu mai simțise niciodată îi încețoșă privirile. Mișcându-se ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
neașteptate în pădurea în care Valerius și gladiatorul intraseră, în încercarea de a ajunge la Antonius. Din înaltul colinei asistaseră la victoria soldaților romani și îi văzuseră pe quazi fugind. Îl văzuseră pe Antonius luând scutul și gladius-ul, alergând după barbarii ce scăpaseră de masacru și dispăruseră printre copaci. Timp de câteva minute, care li se părură nesfârșite, Valerius și gladiatorul alergaseră prin pădure. Nici urmă de Antonius, de quazi sau de soldații și centurionul care îl urmaseră. Neobosiți, continuaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lângă el. — Uite, gâfâi Valerius. E singur. În luminiș, câțiva quazi zăceau prăbușiți la pământ, răniți sau morți. Pe ceilalți, Antonius îi înfrunta unul câte unul, într-o cursă disperată de-a lungul unui arc de cerc. Erau vreo cincisprezece barbari împotriva unui roman care se dezlănțuia asemenea unui uragan, îi atrăgea, îi ataca și îi dobora, reușind să evite loviturile lor, alergând din nou pe un semicerc, cu chipul transfigurat. — Uită-te la el... A înnebunit. Valerius gâfâia și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Uite că-l înconjoară, îngăimă Valerius. — Mă duc! strigă Titus. Își aruncă mantia și o luă la fugă. Străbătu luminișul, încetinindu-și fuga numai ca să ia o secure și un scut, căzute lângă un quad muribund. Se năpusti urlând asupra barbarilor, care se aflau cu spatele la el. Unii dintre ei se întoarseră, dar nu văzură un dușman în bărbatul înalt care venea strigând, cu securea ridicată deasupra capului. Armele lui erau barbare... Așa că nu-i mai dădură atenție și se îndreptară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
capul. — Antonius Primus, zis Plisc de Găină. I-ai învins pe quazi la ieslea găinilor - Valerius se așeză. Ordinul era să te duci la miazăzi de castru. Și asta nu-i tot... Ți-ai părăsit soldații ca să-i urmărești pe barbarii care fugeau. I-ai îndemnat pe soldați să te urmeze, nesocotind rolul signifer-ului. Mă supun pedepsei tale. — Mi s-a spus că ai ucis patru și ai rănit trei, iar tu ai fost rănit ușor. Când Errius Sartorius a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
el, Julius Civilis? — Regele meu comandă o armată puternică, formată din bărbați curajoși, și a hotărât să se alieze cu dușmanii tăi, cu legiunile de Pannonia și Illiria. După cum știi, nutrește o ură adâncă împotriva ta. — Pentru mine, ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul de iepure de pe care rosese toată carnea. 19 Se crăpa de ziuă. În satul batavilor, câțiva preoți măturau în rariștea de pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
început să-i insulte pe othonieni. Știind că vin de la Roma, le-au zis că sunt ramoliți, inepți, îndobitociți de circ și de teatru. Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte dezordonat. Oamenii lui Caecina erau beți, înaintau descoperiți, ne loveau cu plumbi în formă de ghindă, aruncau sulițe aprinse... Imediat, amfiteatrul de lemn din afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
adversarul, iar gladiatorii știau asta. Flamma privi mulțimea și se ridică încet, arătându-și corpul superb, aproape gol, lipsit de echipamentul greoi al secutor-ului. Ridică brațele, îndreptând armele spre cer și scoțând un strigăt asemenea celor pe care le scoteau barbarii înainte să pornească la atac. În partea dinspre apus a arenei, deasupra porții libitinaria, pe unde erau scoase trupurile gladiatorilor uciși, se auzi un cor, slab la început, apoi tot mai puternic. — Flamma! Flamma! Rețiarul se năpusti hotărât spre Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scuturi și săbii. Valerius se trezi prins între doi adversari. Îl desfigură pe primul, tăindu-i fața de la o ureche la alta, cu același gest - pe care nu-l uitase - cu care, într-o zi de decembrie din același an, barbarul acela tăiase fața unui soldat roman, sub privirile lui Valerius, ascuns după un stejar. Mirosul sângelui îl ameți. Cu ochii injectați de furie, se întoarse spre al doilea atacator și îi tăie brațul pe care acesta îl ridicase, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și Cornelius Fuscus rămaseră impasibili. Sunt mesagerul împăratului, se grăbi să precizeze trimisul lui Vitellius. Nu-ți vărsa mânia asupra mea. — Nu eu îi ucid pe ambasadori, ci împăratul tău. Nu eu uit că ambasadorii sunt sacri chiar și pentru barbari... Glasul lui Antonius era gâtuit de mânie, iar în priviri i se citeau furia și durerea. — În zori am aflat că a ars Capitolium-ul, iar Flavius Sabinus, prefectul Romei, fratele împăratului și dragului meu prieten, a fost ucis. În timpul sărbătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
străzi: spații goale între gropile acoperite. O singură stradă, numai una, era mai de Doamne-ajută. Un bulevard cu piatră cubică, ce bifurca vârtejurile de praf, străbătea orașul nopții dintr-un capăt în celălalt, proclamându-și întâietatea ca un roman printre barbari. Un bărbat prăpădit ca și hainele sale, pătat ca și casele, prăfuit ca și străzile, se târa în patru labe de-a lungul maiestuoasei ulițe de târg - un pelerin pe drumul către Roma, prins, după câte se părea, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Habar nu am nici mâna să-ți sărut . N-am pic de stil, nici Mercedes la scară, Nu folosesc parfumuri din Paris, Apar neras și neglijent în public, Sălbatic sunt - o recunosc deschis . Da, doamnă, ce să fac, sunt un barbar, Dar gândul meu e drept și fără pată, Nu pot să neg nimic, ăsta sunt eu, Sunt derbedeu, dar mintea mi-e curată . Și judecata voastră nu contează, Căci sufletul mi-e singura măsură, De sunt eu vagabond, el este
Răspuns. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_837]
-
ortodocși. Ce fel de creștini sunt acei ortodocși și ce fel de păstori îi conduc, care au lăsat să se smulgă din sufletele lor credința și au subscris „fatalității” destinul lor. Ei au uitat de înfricoșătoarele mineriade când acei inconștienți barbari, valuri, valuri, s-au năpustit asupra bucureștenilor; băteau și ucideau la întâmplare pe tot românul după ce schilodiseră studențimea eroică din Piața Universității. Mineriadele lui Iliescu, patriarhul roșu al comunismului în România, sunt unice în istoria crimelor politice, asemenea celor de la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
O explozie de râs, de răsunară pereții, izbucni în clasă. Băieții hohoteau în frunte cu profesorul care, în cele din urmă, fu nevoit să-și șteargă lacrimile! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Altă dată, tot la Istorie, și tot Chiorul, pe când profesoral explica despre "Năvălirea barbarilor', ne-a făcut să ne tăvălim de râs prin răspunsul pe care l-a dat. Profesorul, examinând sumar lecția precedentă, înainte de a o începe pe cea de zi, a întrebat clasa: ― Ostrogoții au năvălit singuri, sau au mai fost însoțiți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de slabe ar fi performanțele sale de elev, sunt oricum mai bune decât ale lui Gertler. Deși are probleme cu uniforma, cu atitudinea, cu obligațiile, cu spiritul de echipă și alte calități care ajută Școala în bătălia cu hoardele de barbari care-i asediază citadela, Gertler este cel care facilitează accesul barbarilor. Îl citește pe Marx în timpul lecțiilor, refuză să se antreneze cu corpul cadeților și cu toate că are permisiunea să nu vină la capelă, tot se pronunță cu voce tare, destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bune decât ale lui Gertler. Deși are probleme cu uniforma, cu atitudinea, cu obligațiile, cu spiritul de echipă și alte calități care ajută Școala în bătălia cu hoardele de barbari care-i asediază citadela, Gertler este cel care facilitează accesul barbarilor. Îl citește pe Marx în timpul lecțiilor, refuză să se antreneze cu corpul cadeților și cu toate că are permisiunea să nu vină la capelă, tot se pronunță cu voce tare, destul de des în privința morții lui Dumnezeu și a spectrului care bântuie Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oferite de regi și prinți străini împăraților chinezi din dinastiile anterioare. În modelele lor se simte dragostea de viață a celor care le-au făcut, ceea ce mă face să mă întreb dacă toate poveștile care mi s-au spus despre barbarii sălbatici sunt adevărate. Entuziasmul meu pentru ceasuri se stinge repede. Încep să mă irite limbile lor ca niște ace. Felul atât de în care se târăsc molcom mă face să vreau să le împing înainte. Îi spun lui An-te-hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sa se simte întotdeauna mai bine pe drumul înapoi spre palat. Are credința că rugăciunile sale vor fi auzite și că în curând va avea vești bune. Însă strămoșii săi nu reușesc să-l ajute - i se raportează că navele barbarilor se apropie de porturile Chinei cu arme capabile să șteargă armata noastră de pe suprafața pământului în timpul necesar pentru a lua o masă. Temându-se pentru sănătatea lui Hsien Feng, Marea Împărăteasă îi ordonă să se liniștească: — Părăsește-ți biroul, fiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fiu, vreau ca tu să-i transmiți vorbele mele. — Da, așa voi face. Apuc picioarele Majestății Sale și i le sărut. Dacă vom avea un fiu. — Să-i spui asta. Se chinuie să rostească următoarele cuvinte: După acțiunea împuternicitului Lin, barbarii au declarat război Chinei. Au trecut oceanele cu șaisprezece nave de război, care aveau la bord patru mii de soldați. Nu vreau să-l las să continue, așa că îi spun că știu toate astea. Cum nu mă crede, decid să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mi aminte ce mi-a povestit tata. Majestatea Sa privește în gol, pupilele sale fixând capul de dragon sculptat care atârnă din tavan. — 27 iulie... cea mai tristă zi din viața tatălui meu, articulează el. A fost ziua în care... barbarii au distrus forțele noastre navale și au cucerit Kowloon. Împăratul își trage umerii și tușește fără să se poată stăpâni. Odihniți-vă, vă rog, Majestatea Voastră! — Lasă-mă să termin, Orhideea. Copilul nostru trebuie să știe asta... În următoarele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
distrus forțele noastre navale și au cucerit Kowloon. Împăratul își trage umerii și tușește fără să se poată stăpâni. Odihniți-vă, vă rog, Majestatea Voastră! — Lasă-mă să termin, Orhideea. Copilul nostru trebuie să știe asta... În următoarele câteva luni, barbarii au cucerit porturile Amoy, Chou Shan, Ningpo și Tinghai... Fără să se oprească... Sfârșesc eu fraza în locul lui: — Fără să se oprească, barbarii s-au îndreptat spre nord către Tientsin și au cucerit orașul. Împăratul Hsien Feng dă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestatea Voastră! — Lasă-mă să termin, Orhideea. Copilul nostru trebuie să știe asta... În următoarele câteva luni, barbarii au cucerit porturile Amoy, Chou Shan, Ningpo și Tinghai... Fără să se oprească... Sfârșesc eu fraza în locul lui: — Fără să se oprească, barbarii s-au îndreptat spre nord către Tientsin și au cucerit orașul. Împăratul Hsien Feng dă din cap: — Ai redat foarte bine faptele, Orhideea, însă vreau să-ți mai povestesc un pic despre tatăl meu. Avea vreo șaizeci și ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
saca găurită - încrederea lui în sine dispare pe dată. Împăratul a ajuns într-o stare deplorabilă. Când adevărul și înțelegerea îi sunt de nepătruns, dispoziția lui se schimbă cu și mai multă violență. Acum e hotărât să-i înfrângă pe barbari și poruncește deportarea unui ambasador străin, în clipa următoare disperarea pune stăpânire pe el și consimte să semneze un tratat care nu face decât să adâncească dezastrul economic din China. În public, fac tot posibilul să păstrez iluzia puterii soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și femeile de toate vârstele, cea mai frecventă întrebare fiind: „Unde este camera de toaletă?“. Din nefericire, toată veselia asta nu împiedică să apară veștile proaste. Indiferent de câte simboluri de noroc și victorie purtăm, la masa tratativelor pierdem în fața barbarilor. Ministrul Chi Ying și Marele Secretar Kuei Liang, socrul prințului Kung, sunt trimiși să reprezinte China. Ei se întorc cu un alt tratat umilitor: treisprezece națiuni, incluzând Anglia, Franța, Japonia și Rusia, au format o alianță împotriva Chinei: ele cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
declarat că recentele evenimente au făcut ca acordurile precedente să fie declarate nule, și deci lipsite de efect. Marele Consilier Su Shun, care este îmbrăcat într-o robă roșie de Curte, avertizează că acesta este pretextul pentru următoarea mișcare a barbarilor, și anume să pună o armă la tâmpla împăratului Hsien Feng. Am înșelat așteptările mele, ale țării și ale strămoșilor mei, plânge Hsien Feng. Din cauza caracterului meu necorespunzător, barbarii ne-au umilit... China a fost cotropită și vina trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]