1,298 matches
-
și să ajungem până aici, în Mexico. Starețul zâmbi mângâietor: — Cunoști Japonia mai bine decât noi. Dacă tu spui că așa stau lucrurile... atunci te credem. Starețul acesta cumsecade își făcea griji pentru mine ca nu cumva să ajung de batjocura și de râsul tuturor. Chipul lui sfielnic îmi amintea de confratele meu, părintele Diego, cu ochii săi roșii și lăcrimoși. Oare mai era și acum în Edo? Am ieșit din chilia starețului și m-am dus în odaia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jucăm doar după cum ne spune senior Velasco? La întrebarea lui Nishi, atât Matsuki, cât și Tanaka, rămaseră tăcuți. Nici unul nu se putea hotărî cum era mai bine să facă. O să rămânem în Mexico până atunci? Nishi repetă întrebarea parcă în batjocură sau ca să se răzbune pe Tanaka pentru că acesta îl mustra mereu. Senior Velasco spunea că se va duce singur în Spania. Velasco n-are deloc de gând să plece singur în Spania! clătină Matsuki din cap. În adâncul inimii speră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dată, numele Domnului, va deveni în cele din urmă robul lui Său. Velasco auzea în urechi un glas: „Încerci acum să-i faci pe niște necredincioși să se boteze pentru propriul tău câștig. Nu cumva e o blasfemie și o batjocură? Prin taina botezului Îl împovărezi pe Domnul cu păcatele unor necredincioși. Nu cumva e o faptă trufașă?” Velasco încercă să strivească vocea pe care o auzea în urechi. Își făcu scut din niște cuvinte ale lui Iisus scrise în Biblie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vorba: La Cluj se întâmplase o ciocnire între studenții români și studenții unguri. Studenții unguri, în majoritate, bătură pe români și-i izgoniră din Universitate; o parte dintre români fură eliminați, iar cealaltă parte împiedicată de a frecventa cursurile. Injuriile, batjocurile, loviturile așteptau pe fiecare student român care se arăta. Studenții și publiciștii ardeleni Secășanu, Ocășanu, Droc-Bănciulescu și alții se puseră în capul agitațiunii. Studenții de la toate facultățile se mișcară de astă dată. O întrunire publică, ațâțată, firește, de la Clubul conservator
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
care îl parodiază, cu mai mult sau mai puțin umor, prezentând în stilul lui Adrian Tudor („Dar vai, incredibil, această mașină este chiar a mea!“) diverse obiecte, de la pantofi ponosiți la laptopuri. Filmul i-a atras naivului producător nu numai batjocura utilizatorilor de Internet și a telespectatorilor, ci și alte pro bleme. Pentru că în clip apar acte de identitate ale protagonistului, unii s-au folosit de datele sale, susține Adrian Tudor, ca să încheie abonamente telefonice prin intermediul cărora au vorbit de sute
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Isus se retrage cu apostolii, dar Iuda, camuflat într-o tunică asemănătoare cu a lor, îi urmărește, îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi Îl prinde pe Isus și-L duce în fața Sinedriului. Isus e lapidat, apoi răstignit în batjocură de un cotor imens de varză (sic!). Bănuind că leșul va fi furat de ucenici cu intenția de a-L proclama „înviat”, Iuda Îl ia pe ascuns și-L îngroapă la loc sigur, în propria grădină. Când apostolii, descoperind mormântul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
zări un cuib de vrăbiuțe în frunzișul dafinului și prinse a jeli de una singură, zicând: „Vai mie, nefericita, cine m-a născut? Din ce pântece am ieșit la lumină? Blestem am devenit în ochii fiilor lui Israel și cu batjocură m-au alungat ei din Templul Domnului. Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca păsările cerului, fiindcă și păsările cerului aduc pe lume pui, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
33 MARIN NU ÎȘI MAI DĂDEA SEAMA DE TRECEREA TIMPULUI. ORI DE CÂTE ORI DUREREA DEVENEA DE NESUPORTAT, URA ȘI FURIA LUI AJUNGEAU LA PAROXISM, FĂCÂNDU-L SĂ URLE CA O FIARĂ. ERA VAG CONȘTIENT DE CEEA CE SPUNEA; ÎN GENERAL ERAU CUVINTE DE BATJOCURĂ LA ADRESA CĂLĂILOR SĂI, CUVINTE NEINTELIGIBILE SAU FRAZE LIPSITE DE SENS. ELE NU AVEAU IMPORTANȚĂ. CONTA DOAR FEBRA SA INTERIOARĂ ȘI DORINȚA DE A O MENȚINE. AVEA UN MOTIV PRIMORDIAL PENTRU CARE NU VOIA SĂ VORBEASCĂ; NU PUTEA, NU TREBUIA, NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
previzibilă și plicticoasă ca morala povestirilor tatălui său. Brusc Îi dădu dreptate În sinea lui bătrânului, nu În privința identității indienilor, ci a zilelor care treceau fără bucurie și fără scop. Nătângul și prietenul său erau demni de milă, nu de batjocură. Dar ce legătură avea el cu ei? Doar el, Fima, era plin de puteri incomensurabile și numai din cauza oboselii nu le putea valorifica. Parcă aștepta momentul oportun. Sau o lovitură care să spargă crusta aceea interioară. Putea, de exemplu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dacă până la urmă se va dovedi că și-a dat Întâlnire numai cu una din ele? Și când va Înceta să se zbată În minciuni la telefon se va Încurca Încă și mai rău și va trezi numai dispreț și batjocură? Și dacă chiar În clipa asta amândouă stăteau și-l așteptau la intrarea În cinematograf, fără să se cunoască una pe cealaltă, fără să le treacă prin minte că pe amândouă le dezamăgise același idiot? La naiba cu minciunile. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
biserică. Am văzut din mașină Biserica Lui Hristos, care era doar la câteva minute depărtare de casa noastră, dar nu am oprit. Am parcat în fața bisericii Sf. Mihail, dar statuia lui Isus pe cruce, unde, așa cum îmi strigau băieții în batjocură în copilărie, îl pusesem chiar eu, m-a făcut să mă îndepărtez. Când am observat în oglinda retrovizoare o mașină de poliție apropiindu-se - pe când stăteam în fața bisericii All Souls -, am răsucit cheia în contact, am băgat schimbătorul în viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la un loc și ea să-i răspundă că crede la fel. Era nerăbdătoare să vie momentul când va putea pronunța cuvântul ,,divorț", la care nu s-ar fi gândit niciodată. Vrea să desfacă căsnicia de omul care surâsese în batjocură. Nu-1 iubise, nici nu era ge-loas J., dar acum îl ura. Ideea că Rim știuse secretul, care pe ea o chinuise toată viața, i-1 făcea odios. Ani întregi se ferise de el ca o vinovată și îi suferise despotismul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pînă după miezul nopții și se jucau la o mașinărie pe care o făceau să se nvîrtă și care se uita la om cu un ochi roșu și cu unul negru, din nou unul roșu și altul negru. Puneau o batjocură de ban, nu rotuțe de dolari adevărați, pe una din holbăturile alea. Cum Floare Îi tot servea cu cîte ceva și tot debarasa, Bailey a oprit-o și a convins-o să pună și ea un cercușor cît gura de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de autoritate pe acest individ. Încă e adeseori discutat În cercurile de refugiați. Rumkowski Îi era numele. Era un afacerist ratat. În vârstă. Un individ zgomotos, corupt, director de orfelinat, un colector de fonduri, un actor prost, o figură de batjocură, dezgustătoare din comunitatea evreiască. Un om cu un rol neînsemnat de jucat, ca atâția indivizi moderni. Ați auzit vreodată de el? Lal nu auzise de el. — Ei, veți auzi puțin. Naziștii l-au făcut Judenältester 1. Orașul a fost Împrejmuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Pictorul fu străfulgerat de această idee. Dar nu, nu era posibil. Cerșetorul era acoperit de haine subțiri și roase, n-avea nici un loc În care ar fi putut ține o armă și nici nu putea scăpa de loviturile date În batjocură de ienicerii din patrule. Nu, Îngerul n-ar risca să stea acolo, În mijlocul pieței, fără nici o armă. Era doar un om bolnav și disperat, care cerșea un bănuț pentru o felie de kebap. 27 decembrie ora 12.30, conacul Brănești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
câte trei bele-artiste într-o cămăruță, în plus vizitatorii, petrecerea constă în numere de. . . imitații: Mika-Le, în persoană, mă strâmbă pe mine și îngînă pe sentimentalul Greg, tour a tour, violent și umil, ispitit și pocăit. M-am indignat de batjocura asta nerușinată pentru un om care o îndoapă cu favoruri de tot felul. Cât despre mine, m-am înfuriat. L-am prins într-o zi pe Adolful la o redacție, strecurând cine știe ce notițe artistice, și i-am spus să-și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
potrivit pentru a-i plăti lui Vlad o poliță mai veche. Dacă nu cumva ai glumit, ceea ce nu cred, pentru un asemenea răspuns meriți o statuie în mijlocul mlaștinii, să rîdă toate broaștele de tine! Vlad făcu ochii mari. O asemenea batjocură nu mai auzise niciodată din partea cuiva, darmite din partea Bărzăunului! Foarte nervos se repezi spre acesta, îl prinse de guler și începu să-l scuture cu putere: Mie-mi spui așa, bă harpacică?... O faci pe deșteptul cu mine? Tu, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fiii mei noaptea, atunci, când i-au potopit creștina cu pietre, ci mult, mult înainte. El, Musa ibn Nusayr, nu a legat-o de el pe Omalissan, nu a îngenuncheat-o ca pe o sclavă, nu a făcut din ea batjocura și gloria lui, nu i-a smuls crucea de la gât. Adevărul e că emirul meu a luat-o de soție ca pe o prințesă, i-a pus pe deget nestemata lui Solomon și a plâns-o ca nimeni altul când
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adevărat, dar tot nu sînt lămurit: există sau nu există situații sau Întîmplări care să conducă la stres? Ți-aș putea răspunde că sînt și nu sînt. Dar nu aș vrea să crezi că ți-am dat un răspuns În batjocură. Am văzut că stresul e ca un fel de «punere În priză» a organismului, atunci cînd ne confruntăm cu o Întîmplare, un fapt, o provocare, o situație nedorită sau neașteptată, o solicitare, etc. Dar asta se Întîmplă În fiecare zi
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
atacul împo triva celor paradoxale, fără a scăpa de suferință. Termenii în care discută Kierkegaard sunt infinit sugestivi: „ofensatul, fie că șade cu inima zdrobită, holbându-se la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
experiența Argea, iatămă în fața comisiei Revizoratului școlar județean pentru ocuparea unui post de suplinitor. Am ieșit al doilea. Și am fost repartizat într-un sat răzeșesc, cum spunea inspectorul hâtru, un sat de țigani lingurari. Era o glumă dar nicidecum batjocură fiindcă o astfel de alegere îmi asigura concurența zero la post, deci liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață. Și iată-mă la Slobozia Panu, un sat al comunei Colonești, undeva la 8o de kilometri depărtare de casa părintească. Panu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe Nazarinean.“ Vestea ajunse până la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să‑și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un gură‑cască. „Și lasă‑ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și i‑o puse la picioare. „Asta‑i tot ce am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca‑n străfundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu‑l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tânărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să‑i dea de știre: „Oh, fii binecuvântat!“ Dacă era o batjocură, o Împunsătură, dacă era glasul visului său lăuntric ori glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o voce pierită, minunându‑se și el de ce‑i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa‑zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stânga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întâmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa‑zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nou - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. (n.a.) 1. Mazuranić, Anton (1808‑1888) - scriitor croat. 2. Meyerhold, Vsevolad Emelievici (1874‑1942) - regizor de teatru, pedagog și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]