1,688 matches
-
de aplauze, lac de sudoare, Învăluită În hohotul de rîs al Vlăjganului, În picioare, aplaudîndu-l Împreună cu ceilalți pe baterist care se dezlipea de banana lui uriașă și venea În Întîmpinarea ei, ca să mulțumească Împreună pentru aclamațiile și strigătele insolente ale bețivilor și clienților care băuseră cîteva pahare bune. CÎteva femei au crezut că ăsta era În sfîrșit sfîrșitul, dar numai pentru că nu le văzuseră pe fete: de Îndată ce au dispărut bateristul și femeia păcătoasă, Își făcură apariția cu o insolență nemaivăzută fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de proporții, care despicau creierul în bucăți. El era doar un popularizator. Și încă un popularizator exploatator. După o săptămână de anhedonie, își descoperi o slăbiciune-surpriză pentru lichiorurile italienești cu etichete exotice de secol nouăsprezece, de parcă ar fi fost un bețiv nostalgic din generația a doua care se întoarce la patria-mamă. Nu se putea concentra la clădirile vechi, nici măcar la dragile lui clădiri romanice. Sylvie îl simți cum bravează prin orașele antice, dar nu-l certă nici măcar o dată. Siena, Florența, San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
neliniște și nesiguranță În glas: — Nu! Nu-i e rău! Tipul e beat! Asta-i tot! Ce mai! A leșinat... Ia te uită cum stau toți și-l privesc! glumește el. Parcă n-au mai văzut În viața lor un bețiv! Haide! Să mergem! strigă el. Și pleacă grăbiți, În timp ce primul face haz de ceilalți cu un glas batjocoritor. Și, Într-adevăr, așa cum ședea pe bancă, cu pălăria căzută pe frunte, cu un picior Îndoit țeapăn spre spate, cu mîna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apărut din nou așa cum erau și cum arătau. Iar polițiștii se apropiau iarăși Îmbrîncind oamenii din jurul meu. Dar oamenii nu puteau accepta să se despartă de imaginea aceea minusculă și singuratică a mîndrei morți, șezînd rigid, cu demnitatea grotescă de bețiv, cu zîmbetul său fin - căci oamenii rămîn devotați trupului neînsuflețit și-l păzesc și-l privesc și refuză să-l părăsească pînă ce nu-l Înghite și nu-i acoperă iarăși pămîntul. Iar acum refuzau să-l părăsească pentru că moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pardesiu vechi, de culoare gri, o pereche de pantaloni vechi și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de dinți. — O să-i zdrobesc creierii blestemați... cioroiul dracului... Îl Învăț eu minte dacă... trosc! Lovitura cade pe creștetul lînos al capului și acum, cu craniul despicat pînă la baza frunții Înguste, trupul negru și puternic se clatină ca un bețiv, Își Îndoaie genunchii, capul negru cade În față, plecîndu-se sub lovituri, brațele rămîn Întinse orbește Înainte, stă acum sprijinit cu un genunchi pe pămîntul arid și ars de soare, silueta Îngenuncheată se clatină orbește, se clatină la fiecare lovitură, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mătușii Bertha este uluitor: ceea ce se petrecuse pînă atunci nici nu se poate compara cu veselia spasmodică ce cuprinde micul grup de prieteni. Într-o clipă, izbucnesc toți În hohote paralizante de rîs, Încep să se clatine pe picioare ca bețivii, să se agațe unul de altul pentru a-și menține echilibrul, din ochii umflați lacrimile le curg șiroaie, iar din gurile larg deschise de-abia le iese din cînd În cînd cîte un sunet slab, un gîfÎit Înăbușit, un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de pahar; o bară de alamă cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de bețivi, fluturi de noapte cu coatele proptite În bălțile de bere. Clopoțelul sună, Leo privește neîncrezător prin fanta deschisă, ușa se crapă și intră omul cel Înalt, de care se apropie imediat Pat Grogan - isteț din fire, descendent din neam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nevestelor și copiilor voștri, dar, dacă așa vreți voi, mă duc.“ Și se spune că s-a-ntors cu spatele la ei și tocmai pleca cînd l-a Împușcat Ed Mears, s-a Întors spre Lawrence și i-a spus cu un zîmbet de bețiv: „Ce zici, Lawrence, Îl nimeresc?“ și-a tras În omul ăla care nu-i făcuse nici un rău, i-a străpuns ceafa, și-apoi s-au năpustit amîndoi asupra casierului și ajutorului lui - i-au omorît pe toți și-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apusese. îi era frig și își simțea corpul ușor, iar străzile păreau că se revarsă prin el într-un flux de aer întunecat. Cadranele ceasurilor străluceau ca niște lune de carton pe turnuri invizibile. Pe Alexandra Parade, lîngă necropolă, un bețiv se clătină pe lîngă el bîiguind: — Zadarnic. — Așa e, zise Thaw. Zadarnic. Se trezi de mai multe ori în noaptea aceea, descoperind cum picioarele i se freacau unul de celălalt și unghiile îi sfîșiau pielea sănătoasă. Dimineața, cearșafurile erau pătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putina cât mai iute. Nicu plecă târșâindu-și pașii și se ascunse după primul colț. Hoțul nu se dădea dus, se așezase pe bancă și scosese sticla. Începură să vină oamenii, care-l priveau bănuitori, apoi stația se umplu, așa că bețivul plecă cu coada-ntre picioare, dintr-odată foarte umil. Ca toți nemernicii, era foarte curajos cu cei slabi. Victimele lui predilecte erau copiii și tinerele servitoare. Un nor de ciori umplu cerul de negreală și croncănit, parcă scârțâia văzduhul. Nicu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrînește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în lume după apariția lui Dumnezeu. Până atunci, zicea el, totul fusese clar, nu existau nici păcat, nici iertare; exista doar nevoia de a ucide și de a iubi. Ceilalți se grăbeau să-l certe, "Du-te și te culcă, bețiv păcătos", deși în blasfemia Călugărului era și un sâmbure de adevăr, fiindcă, în istorie cel puțin, infernul a apărut numai după ce a fost trâmbițat paradisul. În schimb, îl ascultau cu plăcere de câte ori avea mâncărime de limbă și își amintea de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți scandalagii recalcitranți, aruncați în stradă ca niște cârpe. Odată a fost chiar pe punctul s-o pățească. Fusese prea convingător cu un bețiv gălăgios și îi spărsese timpanul. Noroc că a doua zi individul nu și-a mai adus aminte în ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în umeri, cu un gât ca de taur, Dominic își purta și halatul de la azil ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că dimineața era frumoasă și că, la fel ca totdeauna, mi-am găsit o justificare în firea mea. M-am dus la fereastră și mi-am umplut plămânii cu aerul răcoros și sărat, uitîndu-mă cum marea se lovea ca un bețiv de stânci. Nu mai pusesem mâna pe daltă demult și atunci m-am gândit să încerc ceva; ca să-mi educ mâna și, mai ales, ca să mă pot eventual lăuda în fața Laurei. Mi-am luat dalta de sub pat și am ieșit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am mai auzit pașii. Apoi am așteptat. Ce? Nu știu. Dar pe măsură ce tăcerea devenea mai apăsătoare, îmi pierdeam curajul. Eram din ce în ce mai demoralizat. Mi-am amintit din nou gesturile mecanice ale fetei care spăla paharele la bodega de lângă gară și vorbele bețivului cu care stătusem la masă: Viața e mai necruțătoare decât justiția, ea nu iartă". Viața? li cerusem prea mult sau îi dădusem prea puțin? Ce-mi reproșa? încercam să găsesc un răspuns la această întrebare când Domnul Andrei s-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mult. O cafenea afișând că "vinul prob ferește de microb" ― ideea, familiară dinainte publicului, că alcoolul te apără de boli infecțioase, s-a fixat bine în mintea tuturor. Noapte de noapte, cam pe la ora două, un număr destul de considerabil de bețivi dați afară din cafenele umpleau străzile cu un șuvoi de pălăvrăgeli optimiste. Dar toate aceste schimbări, într-un sens, erau atât de extraordinare și se săvârșiseră atât de repede, că nu era ușor să le consideri normale și durabile. Rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
este o sumă de deprinderi". Dar, în același timp, Tarrou se așternea pe descrierea destul de minuțioasă a unei zile în orașul ciumat și dădea astfel o idee exactă despre ocupațiile și viata concetățenilor noștri pe timpul acestei veri. "Nu râd decât bețivii, spunea Tarrou, iar aceștia râd prea mult." Apoi își începea descrierea: În zori, adieri ușoare străbat orașul încă pustiu. La această oră, care desparte morțile din timpul nopții de agoniile din timpul zilei, ciuma pare să-și întrerupă pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un pardesiu negru care strălucea ud de ploaie. Lipsesc doar pentru câteva ore ca să fac niște cumpărături și uite ce se-ntâmplă. Trebe să stau aici tot timpu’ măi fraților, să vă păzesc să nu-mi ruinați investițiile. Sunt doi bețivi, îi explică barmanul. Le-am dat eu de-nțeles de la-nceput că nu sunt bine veniți. Dar s-au lipit ca muștele și nu se dau duși. Și tu, Darlene? întrebă femeia. Văd că ești prietenă la cataramă cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care spuse: — Alors. Merde. Deschise ochii. Se uită la Hagar, care stătea alături. Acesta negă din cap. — Alors. Comment ça va? Gorevici se uită încet în jur. — Merde. Scumbag. Espèce de con. Era un sunet jos, gutural, ca al unui bețiv, într-un bar. — Fungele a usted. Gorevici porni camera. Nu își dădea seama de unde venea vocea, dar putea să o înregistreze. Învârti obiectivul într-un arc lent, în timp ce urmărea nivelul microfonului. Cum microfonul era direcțional, putea să determine de unde venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În secret de o femeie extrem de inaccesibilă, tristețea lui se dublase. Privindu-l, era greu să-ți imaginezi că-și câștiga existența din umor și că din spatele acelui chip mohorât se iveau glumele cele mai hazlii. Deși fusese Întotdeauna un bețiv notoriu, În ultima vreme problemele sale cu alcoolul se agravaseră. Începuse să se trezească În locuri dubioase, În care nu fusese niciodată Înainte. Însă chestia care a pus capac la toate a fost faptul că Într-o dimineață s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nici reglementările politice. Nici măcar Războiul de Independență. Ci sticla asta diferențiază Turcia de toate celelalte țări musulmane. Această bere - a ridicat sticla de parcă ar fi vrut să toasteze - este simbolul libertății și al societății civile. — Ei, haide. De când e un bețiv ordinar simbolul libertății? l-a admonestat tăios scenaristul. Ceilalți nu s-au băgat În discuție. Era o pierdere de timp și de energie. În schimb, și-au ales o ramă atârnată pe perete și și-au concentrat atenția asupra fotografiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la gazetar, apoi la caricaturist, apoi Într-o parte. Însă la urma urmei, Café Kundera e o cafenea comfortabilă, Îngrozitor de intelectuală, unde ritmul vieții nu e, din fericire sau din nefericire, niciodată tulburat. Nu e un loc pentru bătăi Între bețivi. Chiar Înainte ca fruntea scenaristului să se oprească din sângerat, toți cei din cafenea se Întorseseră deja la ceea ce făceau Înainte de a fi Întrerupți - unii strâmbându-se, alții sporovăind la un vin sau o cafea, iar alții evadând În fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de își reluă văicăreala. Brusc realiză că lacrimile ei și lamentațiile care le însoțeau erau, poate, singura sursă de comfort pentru ea. Zamiotov se înclină și se retrase. Bărbatul care intră în birou poseda demnitatea proprie unei anumite categorii de bețivi și se ținea atât de drept, încât părea mai degrabă înclinat pe spate. Mișcările îi erau săltate, făcute cu mare efort și deliberare și era precedat de un miros de votcă. Fața roșie și tremuratul ușor care era perceptibil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
trecută. ă Numai seara trecută? Am înțeles. În ceea ce-l privește pe Boria... când ați observat că Boria lipsește? Presupunând că ați observat că Boria lipsește? ă Da, desigur, dar... Boria dispărea des. Câteodată lipsea cu zilele. ă Era un bețiv și jumătate, spuse Katia, care, spre suprinderea lui Porfiri, nu părăsise încăperea, ci doar se retrăsese în întunericul de pe margine. ă Era băut când s-a certat cu Stepan Sergheievici? ă Dar când nu era beat? comentă Katia fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]