2,615 matches
-
Louvain-Paris-Sterling-Virginia, 2001 BRUNEL, Pierre, Dictionnaire des mythes d'aujourd'hui, Editions du Rocher, Paris, 1999 BRUNEL, Pierre, Mythocritique. Théorie et parcours, P.U.F., Paris, 1992 BUGI-GLUCKSMANN, Christine, Féminité et modernité: Walter Benjamin et l'utopie du féminin, în Walter Benjamin et Paris, Colloque internațional 27-29.VI.1983, Édité par Heinz Wismann, Leș Éditions du Cerf, Paris, 1986, p.403-420 BULOT, Ț., et alii., Langue urbaine et identité. Langue et urbanisation linguistique à Rouen, Venise, Berlin, Athènes et Monts, l'Hartmattan
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lucrurile, mai ales în Asia. Același lucru s-a întîmplat cu investițiile, cu turismul, cu circulația persoanelor, ca și cu consumul, afectînd deci mai toți vectorii creșterii, ineluctabilitatea globalizării liberale este repusă în cauză. Iar previziunile nu sunt deloc îmbucurătoare. Benjamin Barber este profesor la Universitatea din Maryland. A fost consilier al președintelui Clinton și al altor personalități politice din S.U.A. și din alte țări. Cele mai cunoscute cărți ale sale sunt Strong Democracy, Jihad vs. McWorld, un adevărat bestseller și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
antume și postume, extrem de populare la vremea publicării lor) merg de asemenea, predominant, pe tema pierderii identității într-o societate incompatibilă structu ral cu aspirațiile personajelor. Una dintre cele mai cunos cute nuvele redactate de scriitor The Curios Case of Benjamin Button/ Strania poveste a lui Benjamin Button -, inclusă în antologia Tales of the Jazz Age/Întîmplări din epoca jazzului, ne confruntă cu faimosul erou (născut bătrîn) a cărui viață se derulează descrescător (o parabolă a insului situat în contratimp cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vremea publicării lor) merg de asemenea, predominant, pe tema pierderii identității într-o societate incompatibilă structu ral cu aspirațiile personajelor. Una dintre cele mai cunos cute nuvele redactate de scriitor The Curios Case of Benjamin Button/ Strania poveste a lui Benjamin Button -, inclusă în antologia Tales of the Jazz Age/Întîmplări din epoca jazzului, ne confruntă cu faimosul erou (născut bătrîn) a cărui viață se derulează descrescător (o parabolă a insului situat în contratimp cu propria lui istorie). Povestirea principală din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de pe lîngă studiourile de filmare). Fitzgerald și-a dorit aceste secvențe cu Hobby ca pe niște episoade dintr-o comedie de moravuri, dar unda lor nostalgică, ușor melodramatică, nu poate fi atenuată. Personajul este o victimă a progresului, ca și Benjamin Button, aflîndu-se în contratimp cu istoria. Încearcă, disperat, să reintre în atenția potentaților zilei, însă nu reușește decît să se acopere de ridicol (strică o farsă a directorilor hollywoodieni, lovind un figurant nevinovat, intră în casa unui mare producător, amăgind
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
astfel ispitele filozofiei moraliste și pare echipat pentru a începe o nouă zi de succes. Bibliografie Ian McEwan. Sîmbătă. Traducere din limba engleză și note de Dan Croitoru. Colecția "Biblioteca Polirom". Iași: Polirom, 2006. Experimentele postmodernității Ca și personajul său Benjamin Trotter, scriitorul-muzician din cele două romane complementare The Rotters' Club/Clubul Putregaiurilor (2001) și The Closed Circle/Cercul închis (2004) ultimul, tradus recent și la noi -, Jonathan Coe are idealuri prerafaelite. El îmbină, profesional, două arte, muzica și literatura (prerafaeliții
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
comunicat nemijlocit prin intermediul unora dintre personajele lui. În "prefețele" și "notele de autor", la romanele publicate pînă acum, autorul mărturisește frecvent că anumite pasaje narative i-au fost inspirate de diverse bucăți muzicale, unul dintre eroii săi principali, deja amintit, Benjamin Trotter, avînd, ca scriitor, obiectivul estetic suprem de consubstanțializare a muzicii cu epicul propriu-zis. Găsim aici o veritabilă artă poetică subiacentă, care ar trebui, în timp, să suscite atenția exegeților. Scriitorul englez și-a început cariera, în 1987, cu The
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fină "poveste" a eșecului și imprevizibilității, care necesită un studiu separat și atent. În The Rotters' Club, focalizarea narativă cade pe un grup de adolescenți din Birmingham (în anul 1973), angajați în editarea unei reviste școlare. Figura centrală este aici Benjamin (Ben) Trotter, tînăr talentat, cu posibilități intelectuale, prezumtiv, imense. El plănuiește scrierea unui roman original (în care "artele" ar urma să se îmbine), ține interesul pentru revista școlii ridicat și, în general, reprezintă factorul coagulant în interiorul unei echipe de indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fără orizont. Singura licărire de dinamism vine din întîlnirea tinerei Malvina, o studentă frumoasă, interesată de discur sul politic, care apreciază, în Ben, calitățile de ascultător, nereacționînd la tensiunea erotică a celui din urmă, ajunsă în pragul unei inhibiții dramatice. Benjamin face greșeala de a o prezenta pe Malvina lui Paul (pentru a-i oferi ocazia de a discuta despre discursul politic la prima mînă, dar și pentru a-și satisface impulsurile propriului orgoliu pervers, de autoidentificare ca frate al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
preferabil să tăcem. Și cuvântul poate, uneori, ucide! Într-o interpretare deconstructivistă asupra fenomenului violenței, J. Derridadistinge Între violența fondatoare, caracteristică tuturor situațiilor revoluționare - „forța neautorizată” - și violența autorizată. În fapt, Derrida preia o mai veche distincție a lui Walter Benjamin din „Critique of Violence ” care deosebea Între „forța care face legea” (adică acea forță Întemeietoare a unui sistem socială și „forța care conservă legea”. Într-o asemenea lectură, ar părea că și violența teroristă este fondatoare Întrucât este „forța care
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Cu atât mai mult cu cât sensul distincției dintre violența legală și cea ilegală nu este atât de evident. Asumându-și critica violenței, Într-un eseu memorabil cu același titlu scris În preajma celui de al II-lea război mondial, Walter Benjamin nu ezită să sublinieze - ceea ce Derrida nu face! - și faptul că este posibilă o aplanare nonviolentă a conflictelor: „Mijloacelor legale și ilegale de orice fel, care sunt toate, fără excepție, violente, le pot fi contrapuse, ca mijloace pure, cele nonviolente
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
sublinieze - ceea ce Derrida nu face! - și faptul că este posibilă o aplanare nonviolentă a conflictelor: „Mijloacelor legale și ilegale de orice fel, care sunt toate, fără excepție, violente, le pot fi contrapuse, ca mijloace pure, cele nonviolente”93. Mai mult, Benjamin identifică și mijloacele care pot elimina principial violența din raporturile interumane: curtoazia, simpatia, iubirea de pace și, În mod deosebit, dialogul. Concluzionând, subliniem că dacă istoria noastră prezentă și trecută este rezultatul unei educații pentru violență, există suficiente premise realiste
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cu conștiință morală trebuie să- și propună un program de perfecțiune morală pe care să Încerce să-l realizeze prin educație și voință. Ca modalitate magistrală de a Înfăptui un astfel de program, I. Găvănescul Îl ia ca exemplu pe Benjamin Franklin, care și-a impus, pe baza cunoașterii de sine, următoarea tablă de valori (virtuțiă morale: sobrietate, ordine, economie, aplicare, liniște, castitate, umilință, reamintirea morții ca posibilitate. Influențat de Kant, I. Găvănescul reformulează, Într-o manieră proprie, legea morală supremă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Le bestiaire des bestiaires. Texte traduit du grec, introduit et commenté par Arnaud Zucker, Éditions Jérôme Millon, 2015. SEPT.ENGL. = A New English Translation of the Septuagint and the Other Greek Translations Traditionally Included under That Title, Albert Pietersma and Benjamin G. Wright (ed.), Oxford University Press, New York Oxford, 2007. SEPT.FRANKF. = Th'" qeiva" Grafh'". Palaiva" DhladhV kaiV Neva" Diaqhvkh" aJpavnta. Divinae Scripturae nempe Veteris ac Novi Testamenti omnia, Graece, a viro doctissimo recognita et emendata, variisque lectionibus aucta et illustra
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
oameni politici, precum Chateaubriand, Hugo, Lamartine. În fapt, mai toți marii politicieni ai secolului al XIX-lea au fost și mari scriitori, și invers, nu există scriitor major al acestei perioade care să nu se fi apropiat măcar de politică. Benjamin Constant afirma, de pildă, "vreau să fac presiune asupra realului și apoi voi vedea dacă voi face politică sau literatură", cuvinte ce rezumă această specificitate franceză a angajării, a dedublării unei prezențe semnificative atît în viața publică, cît și în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
piesa L'Eglise (Biserica) de Céline, în care verva antisemită a marelui scriitor francez e deja prezentă ("A propos de L'Eglise de Céline", Le Cahier Bleu, 22 noiembrie 1933). Asemenea lui Șestov, care se străduia să frîngă ancorele rațiunii, Benjamin Fondane / B. Fundoianu disprețuia răspunsurile și era aproape imposibil să-l urmezi pînă în cele mai adînci ascuzișuri ale sale, acolo unde nu mai existau certitudini, nici cunoaștere, doar trăirea subiectului gînditor. Existențialismul său, ca și cel al maestrului său
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la care suntem invitați să participăm ; doar ea ne revelează sensul, amploarea și soluția misterului care face din existent un alienat irezistibil îndemnat să sucombe magiei care are drept sursă Neantul, drept motor păcatul și drept vehicul cunoaș terea autonomă. (Benjamin Fondane, Le Lundi existentiel) Fondane stabilește această distincție în prima parte din Conștiința nefericită, cea între o "gîndire filosofică" și o "gîndire existențială", între o "gîndire care se gîndește și care se privește privind și trăind" și o "gîndire ca
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să-l respecte și la înălțimea căruia nu reușește să se înalțe; imaginea ideală de sine îl bîntuie, fără să se poată apropia de ea altfel decît prin intermediul personalităților pe care le admiră, precum Henri Michaux, Samuel Beckett, Paul Valet, Benjamin Fondane etc. E o supralicitare explicativă a propriului eu pe spinarea unui el, pentru a masca sinceritatea mărturisirii; iată un fragment în care vorbește despre Michaux, marele său prieten în dezastre livrești, reflexie autoficțională a lui Cioran: Îl admiram pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
capitalisme et schizophrénie, Paris, Minuit, 1972 * Deleuze, Gilles et Guattari, Félix, Kafka: Pour une littérature mineure, Paris, Minuit, 1996 * Derrida, Jacques, Résistances de la psychanalyse, Paris, Galilée, 1996 * Durand, Gilbert, Le décor mythique de la chartreuse de Parme, Paris, Corti, 1961 * Fondane, Benjamin Le Lundi existentiel, Monaco, Éditions du Rocher, 1990 * Fondane, Benjamin, La Conscience malheureuse, Paris, Denoël, 1936 * Gauvin, Lise, L'Ecrivain francophone à la croisée des langues, Paris, Karthala, 1997 * Genette, Gérard, "L'autre du même" in Corps Ecrit, 15, Répétition
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Félix, Kafka: Pour une littérature mineure, Paris, Minuit, 1996 * Derrida, Jacques, Résistances de la psychanalyse, Paris, Galilée, 1996 * Durand, Gilbert, Le décor mythique de la chartreuse de Parme, Paris, Corti, 1961 * Fondane, Benjamin Le Lundi existentiel, Monaco, Éditions du Rocher, 1990 * Fondane, Benjamin, La Conscience malheureuse, Paris, Denoël, 1936 * Gauvin, Lise, L'Ecrivain francophone à la croisée des langues, Paris, Karthala, 1997 * Genette, Gérard, "L'autre du même" in Corps Ecrit, 15, Répétition et variation, Paris, 1985. Revue P.U.F. * Glissant, Edouard
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
identité, Paris, Armand Colin, 2004 * Khatibi, Abdelkhébir, Amour bilingue, Montpellier, Fata Morgana, 1983 * Le Bris, Michel et Rouaud, Jean, Pour une littérature monde, Paris, Gallimard, 2007. * Lévinas, Emmanuel, Altfel decît a fi sau dincolo de esență, București, Humanitas, 2006 * Lupasco, Stéphane, Benjamin Fondane, le philosophe et l'ami, Cahier du Sud, n°282, Marseille, 1947 * Maalouf, Amin, Identités meurtrières, Ed.Poche, 2003 * Michon, Bernard et Koebel, Michel, Pour une définition sociale de l'espace, in Pernette Grandjean, Construction identitaire et espace, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
simbolic a lui Georges Bataille, revizuirea lui Freud realizată de Lacan, structuralismul lui Lévi-Strauss, lectura structuralistă a lui Marx întreprinsă de Althusser, opera scriitorilor americani asupra societății de consum și Teoreticienilor Critici precum Herbert Marcuse, T. W. Adorno și Walter Benjamin"339. Unii interpreți pun un mare accent pe relația dintre teoria baudrillardiană și cea durkheimiană (M. Gane), în timp ce alți critici consideră că, în pofida evidențelor textuale și a raportărilor frecvente ale lui Baudrillard la Marx, în special în opera timpurie, o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îl va continua și în textele sale mai târzii. Kellner remarcă faptul că Baudrillard a anticipat o tendință generală de respingere a neglijării rolului și locului culturii, ce poate fi regăsită cu ușurință la o serie de gânditori precum Walter Benjamin, Roland Barthes, Sartre sau la teoreticienii Școlii de la Frankfurt, astfel încât "a făcut din rolul sferei culturale în viața cotidiană obiectivul principal atât al operei sale timpurii, cât și al celei târzii. Primele sale trei cărți se concentrează pe direcțiile în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care s-au succedat încă din Renaștere: copia (contrafacerea, imitația), care este schema dominantă a culturii clasice, de la Renaștere la Revoluția industrială, presupune o lege naturală a valorii; producția, caracteristică perioadei industriale, poate fi echivalată conceptului de reproducție la Walter Benjamin și presupune o lege comercială a valorii; simularea ca atare, care aparține fazei actuale, constă într-o continuă reproducție și referire la sine a semnelor guvernate de un cod, această etapă fiind coordonată de legea structurală a valorii 455. Sistemul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
legea comercială ca posibilitate a producției. Realitatea, care în viziunea lui Baudrillard semnifică ceva singular, sui generis, este acum extinsă și multiplicată în serii indefinite guvernate de condițiile reproducerii mecanice. În acest stadiu, Baudrillard îi valorifică pe McLuhan și pe Benjamin în pofida lui Marx primii au observat mult mai adecvat, consideră autorul francez, faptul că reproducerea, multiplicarea serială au luat locul producției și în acest proces tehnica nu reprezintă o "forță productivă", ci un nou mediu sau principiu al societății. De
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]