1,126 matches
-
a fost rău de Crăciun. E vreo problemă dacă pleacă mai devreme azi? Gândesc: Nu, Nici Nu Se Pune Problema să pleci mai devreme, asta e prima ta zi de lucru după două săptămâni Întregi de vacanță. Spun: Da, sigur, biata de tine, după voce pari foarte bolnavă. Îl sun pe Richard la serviciu. E Într-o ședință În legătură cu proiectul unei Pagode a Păcii cu Societatea British Nuclear Fuels. Îi las un mesaj urgent În care-l Întreb dacă poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu am auzit-o venind. — Nu știu. Încerc s-o familiarizez cu ideea că nu toată lumea e bună. —Văleu, sper că nu e o copilărie fericită la mijloc? Mă tem că da. Candy dă din cap cu uimire și milă. —Biata copilă, n-o să facă nimic măreț În viață. 11.25: Sunt hotărâtă să-mi pun În funcțiune agenda personală electronică. „Memoria de buzunar“ Îmi va revoluționa viața! „Memoria de buzunar“ mă va scăpa de stres! „Memoria de buzunar“ va constrânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
runde de golf, În weekend.) Fiice care au Încercat să fie fiii pe care tații lor nu i-au avut, fiice cu rezultate excelente la școală ca să capteze atenția unui bărbat care se uita veșnic În altă parte, fiice precum biata nebună Antigona În urmărirea fantomei lunecoase a iubirii paterne. Cum se face atunci că toate fetițele tatei ajung să lucreze În medii atât de ostile femeilor? Pentru că singurul tip de consolare autentică care ne e accesibil este aprobarea masculină. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și de a mă tot afunda e imens. Intru acum și s-ar putea să stau o vreme acolo. Înapoi sus, mă uit ce face Momo. Are pleoapele Închise, dar ochii i se zbat ca niște fluturi de noapte. Visează, biata micuță. Îi sting veioza, iar atunci deschide ochii și-mi șoptește: —La ce te gândești, Kate? Ah, mă gândeam la ce ți-am spus la prima noastră Întâlnire. —Mi-ai spus că trebuie să nu mai spun „Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
însuși până pe surul fum, Care pătruns prin streșini la cer își face drum, Eșind din vatra tristă, cuptorul fără pîne A unui iobag care trăiește de-azi pe mâne, Când asuprirea oarbă și searbăda sclavie Domniau ca două spaime pe biata Românie. În lumea spăimântată venit-a însă-o zi Când Dumnezeul urei în iadu-i asurzi, Când poporul puternic de jugu-i desfăcut Și-aduse-atunci a minte ce fuse în trecut, A desgropat din piatră bătrânul meu schelet Și, în cântarea dulce a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zburau În tandem, fericiți. Va, mut de uimire, admira delicatețea și fragilitatea aripioarelor străvezii, la Început În timpul dansului nupțial când tandemul zbura fericit, apoi, după ce privirea Îi obosea se convingea și În plan fizic de finețea aripioarelor, rupând câte una bietei libelule -capturată cu mare artă de către Didița care se rotea Într-un cerc aproximativ numai cu o singură aripă, fapt care-l distra copios pe copilul copilăriei sale. Un clopoțel fermecat a sunat În mintea copilului. A sărit În picioare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Revoltații 183 Viața, o operă de artă 188 Modilogi și modilogii 191 Croitorul răscroit 197 Moda sistemului 199 Animale de stofă 202 Cravate, mănuși, pălării 207 Inutile dulci 209 Cosmetica pentru toți 210 Strategiile seducției 215 Dietă și sport 217 Bietele corpuri 220 Sexul slab 223 Legături primejdioase 229 Arsenal 231 Demon sau Înger? 236 Dandygrafii Despre dandysm și despre George Brummell (Barbey d’Aurevilly) 243 Un precursor al dandysmului (Barbey d’Aurevilly) 289 Tratat de viață elegantă (Honoré de Balzac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
porii, În schimbul căruia nu primește decât oprobriu, sărăcie, uitare. La 46 de ani arată ca un bătrân „cu obrajii scofâlciți, cu părul alb”. E văzut purtând Înfășurat după gât un boa de duzină, roșcat, o blană ordinară, râvnită doar de bietele lucrătoare. Exasperarea, ca un ultim strigăt Încărcat de ură, izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de Chateaubriand, Balzac, Stendhal, Mérimée, de Vigny, Banville, Gautier, Leconte de Lisle, toată pleava modernă Îmi face silă. Academicienii voștri, oroare, liberaliștii voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
degetele (obișnuite să palpeze câinii vii sau animale de pluș) În blana lor maronie și aspră. Din când În când erau scoși Într-un colț al grădinii pentru a fi bine bătuți ca să iasă praful din ei și aerisiți, iar biata Mademoiselle, apropiindu-se de ei din direcția parcului, scotea Întotdeauna un țipăt de groază când zărea cele două fiare sălbatice așteptând-o În umbra mobilă a copacilor. Pe tata nu l-a pasionat deloc vânătoarea, deosebindu-se mult În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
despre care știam de la ea la fel de multe lucruri câte știau ei despre noi. Pentru a arăta că nu se cuvenea să fim astfel tratați, am pus imediat la cale repetarea palpitantei reprezentații din urmă cu un an, când fugisem de biata Miss Hunt la Wiesbaden. De data aceasta tot ținutul din jurul nostru era o pustietate Înzăpezită și este greu de imaginat care ar fi fost exact ținta călătoriei plănuite de mine. Tocmai ne Întorseserăm din prima noastră plimbare de după-amiază cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
detectat și ale cărui aripi se desprinseseră, era definitiv pierdut: aripile puteau fi atașate din nou, dar n-aveai cum să dovedești că toate patru aparțineau acelui torace fără cap, țintuit cu un ac de gămălie Îndoit. În dimineața următoare, biata Mademoiselle a pornit cu un aer foarte misterios spre St. Petersburg și s-a Întors seara aducându-mi („ceva mai bun decât fluturii tăi de varză“) un banal fluture de noapte Urania montat În ghips. „Cum m-ai Îmbrățișat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-l la casa 3, te rog. Un bărbat cu numele complet pe ecuson era, evident, unul pe care să te poți baza, și un aer de superioritate autoimpusă plutea în urma sa, cât timp el însuși se îndepărta vioi de casă. Biata Stacey. Lumina din ochii aceia drăguți se stinse imediat ce spatele lui Chipstead se cutremură în drumul înapoi spre mazărea congelată. Măcar îmi puteam da acum seama că viața, așa cum o știm noi, exista undeva în adâncurile cadrului vast al fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fiindcă mă gândisem la Crystal și la cum n-o să mă mai înțeleagă ea. Și fiindcă mama fusese așa dulce cum e ea de obicei - păi, nuș’, m-a mișcat cumva. Și dintr-odată am izbucnit în lacrimi și vaiete. Biata mama. Nu știa ce să-mi mai facă, mi-am dat seama. Nu mă puteam opri din plâns, dar în tot timpul mă gândeam că „trebe să termin cu asta, că mami nu mai știe ce să facă“. Mami a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ea. M-am controlat gândindu-mă la consecințele îngrozitoare pe care le-ar avea o asemenea ieșire, și până să mă uit din nou la el reușisem chiar să produc un mic zâmbet complice. Găsisem o cale de a avansa. —Biata creatură, am zis, încă zâmbind și clătinând puțin din cap. Îmi pare destul de rău pentru ea. E groaznic să îți dai drumul în halul ăsta. Bănuiesc că te menții în formă, nu, Warren? Trupul micuț al lui Chipstead se expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu-mi păsa. Trebuia doar să fac ceva - să găsesc pe cineva căruia să-i spun. Am apucat-o pe o femeie cu cărucior și am încercat s-o-ntreb dacă nu cumva tocmai cumpărase niște orez pentru bebeluși, dar biata de ea părea speriată de moarte, așa că m-am îndepărtat rapid de ea, satisfăcut fiind că în cărucior nu erau dovezi ale cumpărăturilor făcute la SavaMart. Nici nu mă mir că era speriată: numai atunci când mă văd reflectat în vitrina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și își umplu mâinile cu mâl și cu viteza săgeții reuși în doar câteva secunde să-l înșire pe rochița ei de sus până jos. Fugi repede și împreună cu cealaltă soră râdeau de fericire că reușise să facă așa faptă. Biata Ioană! Nu reuși nici să priceapă ce se întâmplase! Uluită, umilită, rănită, îndurerată... toate veniseră deodată asupra ei. Lacrimile curgeau șiroi din ochișorii ei. Rochița ei cea nouă! Sărmana mamă, ce va zice? Ce va simți? Ce să-i spună
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din față se amuza jucîndu-se cu aparatul de fotografiat. ― Fii cuminte, Mirciulică! Înțeleg că te plictisești singur, dar, crede-mă, sânt o-bli-ga-tă să ies. Trebuie să pun scrisoarea la poștă. Și apoi, azi e parastasul bunilor noștri prieteni, domnul Popa, biata Valerica și profesorul Panaitescu. Nu poți pretinde că ai uitat! Motanul își arcui spinarea neagră. Ochii verzi nu părăseau chipul femeii. Melania scoase filmul din aparat și-l băgă în poșetă. ― Mă întorc repede, Mirciulică, și vom pălăvrăgi împreună toată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
maior, câtă amabilitate din partea dumneavoastră. Nu îndrăzneam să-mi închipui că veți avea timp... Îi întinse mâna cu un zâmbet tremurat. ― Mi-am îngăduit să vin cu un prieten. Îl interesează obiceiurile noastre... Inspectorul Stanley de la Interpol. ― O idee fermecătoare... Biata Valerica și domnul Panaitescu vor fi extrem de mișcați. Chiar și domnul Popa, deși, dacă vă amintiți, era puțin morocănos... Nu din cale afară de sociabil. Dar mă tem că nu sânt prea politicoasă, căci desigur dumnealui nu înțelege un singur cuvânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trezi brusc în brațe cu câțiva metri de americă, două pahare de plastic albe și o farfurie de colivă vârfuită cu o ploaie de bomboane colorate. ― Nu, domnule maior, nu mă puteți refuza nici dumneavoastră. Aveți aici un ștergar brodat. Bietei Valerica îi plăcea atât de mult să coasă! O adevărată maestră... Să nu uit, mister Stanley! Când mai veniți în București nu mă ocoliți. Sânt totdeauna încîntată să ofer o ceașcă de ceai prietenilor mei. ― Nu ne-ați spus noua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi aflat ― într-o sală de recepție ori la un restaurant. Nici o femeie nu se mai vedea." Își închipuiau că asta e din cauza vioiciunii mele. Nu, a fost cu totul altceva. Lumina, spunea bunica. Noi două avem lumină. Nu și biata maică-ta! Cu așa ceva te naști, nu se deprinde nicăieri, prețuiește mai mult decât orice: castele, geniu de gospodină, ori frumusețea Polei Negri. Ar putea să ne lipsească o mână și lumea lot va roi în jurul nostru. Ai să mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rimă la pensionară. Repede! ― Aeroplan, mormăi Nucu Scarlat. ― Aiurea în tramvai! Unde e rima? Reluă pe melodie: Deci! O oaie creață pensionară ha, ha... ― Dădea cu pudră întîia oară, sugeră sfioasă Melania Lupu. Și completă: ha, ha! Florence Miga oftă. "Biata Melania! S-a zaharisit de tot." Cârnul exclamă pe neașteptate. ― Ce fac ăia, domnule?! Au înnebunit? * În ultima clipă, viră reflex ca și cum nu și-ar fi putut stăpâni mâinile. Șerbănică veni peste el bolborosind speriat: ― Ce-a fost asta? ― Fără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deconspire. Dar asta nu-i o probă. Nu, o aiureală ca asta n-o poți susține în fața unei instanțe! Melania... Încep să cred că face parte din specia invincibililor." ― Ascultați-mă pe mine! surâse inginerul. O urgisiți de pomană pe biata bătrână. CAPITOLUL XII PLEDOARIE PENTRU INOCENȚĂ ― Să-ți fie de bine, Mirciulică! Nu, dragul meu, napolitanele le mâncăm în odaie. Mai discutăm, mai gustăm! N-am găsit jeleuri, degeaba de uiți așa urât. Mi-e teamă că ai deprins obiceiuri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
femeie în vârstă. Mă aflu... mă aflu mai aproape de mormânt decât aș fi dispusă s-o recunosc. Poate la câțiva pași... Vă dau cuvântul meu de onoare că nici eu, nici ceilalți nu l-am ucis pe Panaitescu ori pe biata Valerica. Cristescu își întoarse privirea. Nu suporta lacrimile mai ales în ochii bătrânilor. ― Liniștiți-vă, doamnă... Nu vreți un pahar cu apă? ― Aș dori să mă credeți. Aș dori mult... ― Și eu, oftă Cristescu. Mi-ați spus că domnișoara Scurtu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
era fardată. Cristescu făcuse sul declarația sculptorului și se bătea cu ea peste palmă. ― Când ați remarcat primele simptome? ― Din nefericire, destul de târziu. Ciudățenii care în mod normal sar în ochi imediat pe noi nu ne mai izbeau. Gîndiți-vă puțin! Biata Valerica cu obsesiile ei... Nu atingea o clanță fără să se spele după aceea cu alcool. Apoi agenda domnului Popa... Existența soților Panaitescu și, trebuie să recunosc, chiar eu am mici... manii. ― Și totuși evoluția sculptorului mi se pare nefirească
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nepermis de multe greșeli. Toate acestea vor duce până la urmă undeva. Trebuia să te fi gândit mai mult..." Cristescu zâmbi din nou. ― Mai precis, declarația singură nu elucidează aproape nimic. ― Oh, exagerați! Mi-amintesc cât ne întrebam unde poate fi biata Valerica... Maiorul îi aruncă o privire scurtă apoi lăsă capul în jos. ― ... Și cât de îngrijorată m-am simțit astăzi, așteptîndu-i pe domnul Popa. Bineînțeles că aș fi preferat vești mai bune dar de lămurit, m-am lămurit în multe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]