1,112 matches
-
care supraviețuiseră Marelui Război. Înștiințat de starea fetei, naratorul va căuta să afle vești despre ea, fiind la rândul lui cuprins de o oarecare remușcare. "Sunt un porc ordinar, se învinovățește el. Să spun că mă duc la Chabanais, în timp ce biata Louise zăcea bolnavă de gripă spaniolă. Pentru a-mi răscumpăra fapta cea rea, ar trebui s-o cer de nevastă". De această dată în mod oficial, desigur. Cu toate acestea, Louise se înzdrăvenește. Curând va fi în afară de orice pericol, iar
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
petrec și cu ceilalți copii, afar ă de noi patru ajunși la bătrânețe, dar nu fără a depăși necazuri de tot felul, cum se întâmpla și în restul familiilor nu numai de la noi din sat. Îmi amintesc cu durere cum biata mama, ceva mai apoi, îmi povestea, după moarte tatei, câte necazuri și câte suferințe a suportat să nască 12 copii și apoi să înduri moartea lor încă de mici, amintinduăși mai ales de primul, de Neculai care s-a stins
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
poziția multor tineri care se pot lăuda că-n vacanță "au făcut" Manhattan-ul, dar dacă le vorbești de Cimitirul Vesel sau de Peștera Urșilor te privesc de parcă le-ai vorbi de planeta Uranus. Cît despre izvoarele istorice sau spirituale ale bietei noastre nații lumea latină, celtică sau ortodoxă acestea nu prezintă alt interes pentru ei decît cel al centrelor comerciale din marile lor orașe. E cam trist, dar poate că sunt eu o babă demodată... În ce mă privește, ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
lumină atitudinile opuse față de Casandra. Femeile își amintesc că nu de mult erau gata s-o lapideze (o, câte pietre-n calea sfintei au fost zvârlite !), s-o împiedice cu brutalitate să iasă din casă și să spună vreun cuvânt (biata-n cămăruța-i stătea închisă veșnic,/ Și am fi pus pe gura ei dreaptă un căluș), însă caută să-și răscumpere conduita prin venerarea actuală a celei creditate cu șansa de a învinge : Unde n-au fost în stare bărbații
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de el, dar el nu avea timp de pierdut. Se desfăcu oarecum brutal: "Mă grăbesc. Căpitanul a murit azi noapte într-un schimb de focuri și sunt însărcinat să-i expediez cadavrul." "A murit căpitanul Marinescu! țipă năucit Grigore. Și biata nevastă-sa, care acum câteva zile s-a dus să nască la părinți..." " Hai să telefonăm, spuse locotenentul, să vedem dacă nu mai pot trimite încă un tren." Au intrat toți trei în biroul șefului de gară. Acarul telefonă la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-ți scrie această epistolă de pe meleagurile pe care le-ai părăsit cu atâta grabă. Scumpe prietene, întreg târgul Iașilor a început să se vaete aflând că l-ai lipsit de prea cinstita ta figura de oltean get-beget. Ba, până și bietele dobitoace au început să ragă, să latre în semn de mare jale în urma necugetatei tale plecări. Sper că te-ai călătorit bine până la moșia matale Dârvari, mai ales că acum caleștile boierești merg taman ca o porumbiță ce se îndeamnă
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
cozi, am început să plâng, că nu mai puteam de durere. Nu știam cum să le scot. Știu că s-a îngroșat gluma, a venit mama, mi-a despletit cozile și a început să-mi scoată albinele, una câte una. Biata mama a încasat și ea câteva ace din cauza mea. Îl însoțeam apoi pe tata la centrifugă, ajutam la turnarea mierii în borcane și apoi începea servitul vecinilor care simțeau că e rost de ceva gustare dulce... Pentru ca albinele să se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mare frumusețe. Toți ai casei am îndrăgit-o, chiar de la naștere. O mare nenorocire a făcut însă ca ea să rămână orfană. După naștere, Joiana, mama ei "s-a năruit". Nu înțelegeam prea bine, atunci aceste cuvinte. Știam doar că, biata Joica a rămas fără mamă. Tata înțelegând tragedia momentului, a luat repede coasa din șură, i-a scos coada și ne-a alungat de noi în casă. Plângeam în hohote. Oltea, sora mea, nu reușea să mă potolească. Mama, a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de carne și oase (pentru răcituri) să fie de sufletul celui ce-a fost Joiana. Catrinoasa meșteră la închistrit ouăle Vecina noastră de pe gârlă, Catrinoasa era meșteră vestită în tot satul. Închistrea (încondeia) ouăle ca nimeni alta. Nu mai prididea biata bătrână cu treburile... Cu multe zile înainte de Sfintele Paște, mama mă trimitea la ea cu un coș cu vreo 50-60 ouă albe, o bucată de slănină de porc și cu ceva bani. Nu ne refuza niciodată. An de an ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vârsta la care să-și câștige singuri pâinea și lucrurile decurgeau din ce în ce mai rău. Nemaisuportând sărăcia și atmosfera încărcată de acasă, Ileana a plecat la București, Gheorghe la Constanța, Marița cu Ghenu la Iași, rămânând doar Aurel, fiind destul de mic. Dafina, biata de ea, era o adevărată martiră. Pe lângă sărăcia lucie, trebuia să îndure bătăile și injuriile bărbatului ei orb. Acesta, nu se putea mulțumi cu situația creată. Vroia să aibă de toate, dar de câștigat nu câștiga nimic, neputând să muncească
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la câmp, dar au făcut altă casă și altă șură din temelii, lucru care n-a fost ușor. A născut patru fete (Aurelia, Cornelia, Oltea și Răduța), dintre care am viețuit numai eu și Oltea. O durere imensă a suferit biata mama la pierderea celor două fiice... De aceea, uneori, depăna amintiri și câte o lacrimă spăla obrajii supți de griji și de vreme. Îmi făcea o deosebită plăcere să-i ascult secvențe din viața ei împovărată... Nu se descuraja însă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
revenit pentru „ritualul” recepției de la Bruxelles (amfost ales membru al Academiei în fotoliul Marthei Bibesco), pe 19 februarie 1. Săptămâna viitoare vom pleca din nou, dar Christinel se va întoarce pe 15 aprilie (ea este și infirmieră, și secretară, întrucât biata Sibylle nu-și mai poate folosi brațul stâng). Sper să pot lucra până în iunie; trebuie să pun la punct ultimele capitole din Histoire II (primele sunt deja culese, iar tipograful așteaptă nerăbdător restul...). (Apropo: Payot v-a trimis Histoire I
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
provocându-ne când și când un surâs ironic, abia nostalgic. Nu, cu riscul să par încă o dată un „demodat”, cum trec poate în ochii unor tineri ce adoptă iute ultimele reflexe de gândire și mode culturale nord-americane - parcă întorcând spatele bietei Europe ce gâfâie azi sub presiunea marilor „plăci economice” extrem orientale Japonia și China sau sud-est asiatice și nord-americane! -, nu am să renunț la acest cuvânt, noțiune - de ideal! Acest cuvânt desemnează și un uriaș curent de gândire, așa-zisa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
părintelui său, recomandându-i altuia să-și urască familia, iute la mânie, tăios în replici, odios cu propria-i mamă ("Ce am eu a face cu tine, femeie?"), răutăcios cu cea care se arată bună cu el (mereu lângă cratiță, biata mea Marta), pe scurt, unul din acei săriți "care n-au nimic manifest" și despre care le spui cu prudență comesenilor tăi, dacă se întâmplă să fii deseori văzut în tovărășia lui, că "merită să-l cunoști". Socrate pune întrebări
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
monstrului inițiator, zmeul care duce fecioara în sacru. Mai potrivită pare interpretarea cercetătorului rus referitoare la acumularea de puteri magice prin recluziune, dar această decodare se circumscrie puterilor cosmocratoare ale fecioarei. Motivația închiderii fecioarei din basm anticipează parcursul inițiatic: „Și, biata, nu putea și ea să iasă din casă să se plimbe, nu putea să se mărite, nimic, din pricina zmeilor, că de cum mai răsărise și ea nițel de se făcuse de măritat, se pomenise cu spurcăciunile la poarta împăratului”, „Și-atâta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
erau închise, toate erau cu santinelă la fiecare ușă, planton” (CeleiOlt), „a durat un turn mare cu zidurile groasegroase și cu gratii la ferestre cât piciorul omului și dese, și acolo a pus pe domniță de cum s-a mărit nițel”, „biata nu știa nici iarba verde a câmpului nici de cântatul privighetoarei în pădure, nici de nimic”, „de optăsprezăce de ani n-a văzut razele soarelui, nici măcar grădina lor de flori” (Boișoara - Vâlcea). Interdicția luminii, semnalată de V. I. Propp prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Împinse cât putu împăratul, împinse împărăteasa, mânară pe vizitiu să bată și să se opintească, dar poarta sta nemișcată ca o stană de piatră. În deșert strigară, în deșert se necăjiră, în deșert plânseră, că nimeni nu-i auzi, decât biata lor fiică, care-și frângea mâinile și se obidea din tot sufletul, văzându-se tam-nisam despărțită de părinți și închisă ca într-un mormânt”. Naramza, fecioara consubstanțială cu natura, își autoimpune recluziunea, ca formă a jelirii după pierderea mamei (maternitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
D. Dumitru cel mai mic ficior al bunicăi și cel mai frumos și cel mai obraznic, m-a pus într-un sac și m-a învârtit și mi-a dat drumu în ogradă. Și mi-o rupt mâna stângă. Și biata bunica mea, mi-a dat mâna cu unt și mi-a pus-o în lopățele. Și am purtat-o legată de gât până ce s-a vindecat, de nici nu se mai cunoștea că a fost ruptă. Într-o vara mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și noi avea o singură cămeșa însă foarte largă și când ploua, ea ridica poalele cămeșii, noi ne băgam sub cămeșa ei să nu ne ploaie. Ea mă striga pe mine Ghiorghiță, cum auzea că mă striga mama mea. Dar biata Ancuță și frumoasă si drăgălașă n-a trăit mult, că s-a îmbolnăvit și a murit. Și parcă văd și acuma cum sta pe masă cu flori în codițe și împrejurul obrazului. Și eu am strigat-o: Hai Ancuță să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
închis deoarece tot fugea de la cazarmă. Și Dl Petru Cucescu mi-a spus atunci: "Tare am mai vrut să dau pe Aglaia după Dta, dar așa se duce după bețivul și dizertorul ista. Cum o mai trăi știe Dumnezeu". Și biata Aglaia a trăit foarte greu cu el, că din școală când eșia nu nimerea acasă ci la crâșmă. Și am văzut-o cu copii mulți și foarte necăjită. Și la 1 Noiembrie 1906 m-am prezentat la regiment, și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și cum a ajuns ! Tare-și mai bate joc soarta de unii oameni ! Și în vremea când nu aveam clasă lucram la stupi într-un antreu al școalei, ori scriam articolașe pentru Vestitorul Satelor și numai degeaba nu stau. Și biata mămuca mea Pachița, avea grijă să-mi trimită în fiecare zi mâncare la școală prin cei 2 frați ai mei mai mici pe Mihai și Iosif până ce m-am căsătorit. Venea câte un revizor foarte deștept cum a fost Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
femea cânta la casa lor, nu cucoșu. Și a treia fată a fost Marița blondă și înaltă și a fost drăguța tati. A fost măritată cu Nică Rădășanu și au ținut crâșmă. Mulți bani și multe zile amărâte a avut biata mama mea săraca din pricina ei ! Și un ficior Vasile Liță, care iar a fost voinic și înalt că toți și cele trei fete și feciorul au samanat mâni-sa nu tată-su. Vasile Liță a fost de rară omenie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
înger de femee, dar fără noroc că a luat-o un nebun, un bețiv și hărțăgos. Când se duceau la crâșmă băteau cu un frate a lui, Costachi, pe tatăl lor Grigore Pânzariu, până ce rămâneau cu peile goale. Și ea, biata Casandra aducea acasă din cămeșă frumoasă de bumbac numai niște bucățele de cămeșă. Și nu s-a gândit nimeni să-l oprească să nu tae cireșu că trebue să fi tăiat vreo 2-3 zile că era foarte gros. Cireșul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în perioada vacanței dintre Crăciun și Anul Nou, când era perioada cea mai plăcută a vieții de familie, când plecam toți la Predeal sau la Timișul de Sus, făceam o deplasare la Brașov și la Drumul Carului, unde ne aștepta biata Mămica, rămasă singură de zece ani. Scrisorile lor îmi sporeau dorul de casă, simțeam ca niciodată lipsa soției și copiilor, imposibilitatea de a-mi revedea locurile natale, după care tânjeam și resimțeam lipsa iernii, a zăpezii și a alunecării pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cele din urmă îl accepți și intri într-o relație de interdependență, de comunicare. Doamne, câte nu ne-am spus, dar am jurat unul altuia ca totul să rămână ca o taină. Cu toate astea în permanență am gândit că biata de ea este în eroare și de fapt nu mă caută pe mine, de multe ori am și compătimit-o pentru alegerea făcută, eram convins că-ntr-o bună zi își va corecta atitudinea și-mi va dicta o carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]