1,166 matches
-
zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite peste clădirile depărtate. Dinspre Tarapana veneau căruțe cu cherestea, pline vârf. Caii, cu burțile murdare de clisa neagră, trăgeau greu, biciuiți de căruțași. Grigore avusese dreptate. Cu câteva zile înainte, un funcționar de la primărie se abătuse pe la cârciumă cu vreo câteva registre la subsuoară, socotise la masă cu un creion și, la întrebarea lui, îi răspunsese că or să-i vină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat. Urmă un moment de descumpănire. Bărbații se buluciră spre cai, dar aceștia porniseră, opintindu-se și asudând de efort. Cioclii îi biciuiau fără milă. Dricul hurducai prin gropile uliței, clătinîndu-se când pe-o parte, când pe alta. - Cade el de-acolo! spuse cineva, și vorba asta u împacă oarecum pentru că urmară rudele, așteptând parcă să se întîmple acel fapt care i-ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scrisă În 1848. O Întreagă galerie de snobi, clasificați metodic: militari, mici burghezi, clerici, simpli frecventatori ai saloanelor, dar mai ales scriitori, cu toții trec prin baia acidă a satirei sale. Viciul imitației fără discernământ, venerația conformistă a falselor valori sunt biciuite fără milă de cel care știe un adevăr necruțător: că a face literatură Înseamnă cu totul altceva decât a frecventa cluburile „Wattier”, „Almack” sau „White”. Legătura dandysmului cu snobismul e dintre cele mai subtile, deschisă speculației filosofice pe tema autentic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
drept așa ceva. Dar avea o fire infinit mai complexă, mai amplă și mai omenească decât povestea asta englezească. S-a spus de nenumărate ori, dar trebuie insistat: limfa, acest soi de apă potolită, care nu se Înspumează decât atunci când o biciuie Vanitatea, este baza fiziologică a dandy-ului, iar d’Orsay avea sângele roșu al Franței. Era un sangvin nervos, cu un piept stil Francisc I, cu umeri largi și de o frumusețe simpatică. Avea o mână superbă și un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
el și l-a ales pe Maistre drept maestru În domeniul gândirii, o face pentru că acest conservator merge până la capăt și Își axează doctrina În jurul problemei morții și a călăului. „Adevăratul sfânt, se preface că gândește Baudelaire, este acela care biciuiește și ucide poporul pentru binele poporului”. Aceasta va deveni realitate. Rasa adevăraților sfinți Începe să se răspândească pe pământ pentru a consfinți aceste ciudate concluzii ale revoltei. Dar Baudelaire, cu tot arsenalul lui satanic, cu gustul său pentru Sade, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Nu-i cine știe ce în capul lui - l-am luat la grămadă, n-am dat pe ei decât șase sesterți - dar își dă silința, trebuie să recunosc. Dacă începe să-și facă de cap, spune-mi și o să pun să-l biciuiască.“). Sextus se ivi din biroul lui Bez. Înalt și slab, ca un cadavru în putrefacție, avea o față de aurolac, dar nu și vocea potrivită. —Păzea, că vine Lurch 1, spuse Bez. Lurchie, ia adu-ne tu ceva de băut, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Violet. Așa că am plecat, pentru că nu voiam să merg să-l caut și să-mi dau seama că voia mai degrabă să fie cu ea decât cu mine. Mândria - păcatul care mă chinuiește - îmi ședea în cârcă și mă cam biciuia, impunându-mi să-mi văd de drum. Îndreptându-mă spre ieșire mă ciocnisem de Sally și Fisher, care ieșeau din baia de la parter, foarte mototoliți și încântați de ei. Când ești nefericit nu-ți arde de oameni veseli, așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sarcina să veghez la respectarea legii și a ordinii publice, mă aflam acolo alături de ațâțătorii la răzmeriță, în timp ce dușmanul era la porțile orașului. Gândindu-mă zăpăcit la toate astea, îmi spuneam că aveam să mă pomenesc azvârlit în fundul unei temnițe, biciuit la sânge cu o vână de bou sau chiar răstignit pe crenelul unui zid. Temerile mele s-au dovedit ridicole, iar rușinea a luat foarte repede locul spaimei; din fericire, nici unul dintre însoțitorii mei nu și-a dat seama nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din amurg până în zori. — De aceea, încheie vânzătorul de sirop arătându-mi soarele care scăpăta, dacă locuința ta e departe, ai face bine să-ți iei picioarele la spinare, pentru că peste șapte grade orice persoană găsită pe străzi va fi biciuită în public până la sânge. Șapte grade însemna mai puțin de o jumătate de ceas. M-am uitat în jurul meu. La toate colțurile străzilor nu mai erau decât soldați care priveau cu nervozitate spre asfințit. Necutezând nici să alerg, nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
jalnic. N-am alergat niciodată prea repede, mai ales în rasă de călugăriță. Grădinarul m-a prins și m-a adus îndărăt la mânăstire, răsucindu-mi brațul ca unei hoațe de găini. Am fost azvârlită atunci într-o temniță și biciuită la sânge. Mai păstrase încă ceva urme, care nu-i răpeau totuși nimic din frumusețe, nici din blânda perfecțiune a trupului. — După două săptămâni, când m-au lăsat să ies, mă hotărâsem să-mi schimb atitudinea. Am făcut parada unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
neofiților în timpul inițierii, monstrul Ngakola avea puterea de a-i ucide pe oameni, înghițindu-i, și de a-i scuipa apoi, reînnoiți. Neofitul este băgat într-o cușcă reprezentând corpul monstrului. Aude de acolo glasul înspăimîntător al lui Ngakola, este biciuit și torturat; i se spune că "a ajuns în pântecele lui Ngakola" și este pe cale de a fi mistuit. După ce trece și prin alte încercări, dascălul inițiator vestește în cele din urmă ca Ngakola, care îl inițiase pe neofit, l-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a împlinit în cu totul altă direcție: spre Evul Mediu și spre viața rurală. Civilizația și politica prezentă a Portugaliei i-au fost tot timpul nesuferite. Și puțini scriitori au avut, ca el, curajul să-și disprețuiască și să-și biciuiască, injurios, patria - de a cărei nostalgie a suferit, totuși, toată viața. Regăsim la acești creatori - de opinie publică, de la Antero la Eça de Queiroz - lăsând la o parte pe un Ramalha Ortigîo și pe un Guerra Junqueiro, pentru că nu putem
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pardoseală. Într-un alt an de grație - și anume 1941 - am prins câțiva frumoși fluturi de noapte la lumina de neon a unei benzinării dintre Dallas și Fort Worth. Ticălosul ajunge după gratii - acel Cassius Cahloun din Mississippi care-și biciuia sclavii, ex-căpitan de voluntari, un bărbat chipeș, fudul și veșnic Încruntat. După ce a băut pentru ca „America să fie a americanilor și să-i ia naiba pe toți intrușii străini - mai ales pe irlandezii d....d (eufemism care m-a nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de ceea ce-am simțit atunci sau de ceea ce cred acum. Vine doar și mai rupe din mine. Aș putea spune că-i val textul, jucându-mă cu metafore lesnicioase. Val care macină stânca. Val care roade țărmul. Val care biciuie trupul. Nimic din toate acestea nu-i textul. El este doar cu puterea nemiloasă a nepăsării și cu fragilitatea paginii în care cobor. 15tc "15" Se lucrează la extinderea Bibliotecii, la modernizarea, înfrumusețarea ei ș.c.l. Șantierul a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
curții. Era o școală. Încă nu deschiseseră secția. Câțiva bătrânei, care țineau cu tot dinadinsul să fie primii la vot, formaseră obișnuita coadă. Mi-era frig. Era o dimineață de toamnă geroasă. Frigul venea, mai ales, dinspre partea dreaptă, îmi biciuia piciorul până sus, spre șold. Un ins, cu o față de om pus pe fapte mari, se preumbla prin dreptul cozii. Din când în când îi șoptea câte ceva unui bătrânel. Chiar îi arăta, ca într-o pantomimă, câteva gesturi rapide. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost logic, aveau să tragă la cheu bărcile și În care, deși pe jumătate căzut, Încă se mai afla În picioare refugiul grosolan pe care-l Înălțase echipajul de pe María Alejandra, de al cărei stîlp fusese legat pentru a fi biciuit. Odată cu primele lumini ale zilei Începu vînzoleala la bordul greoaiei nave, care purta sonorul nume de Monterrey, și ajunseră pînă la el, cît se poate de clare, vocile care ordonau să fie trimisă la apă feluca de la pupa. Cinci bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care celălalt Îl Înțelese imediat. Repede! Îi dădu cele zece bice promise pe spinare și Îi făcu semn lui Mendoza să-l ajute să se ridice În picioare: - Data viitoare o să dau și mai tare, spuse el. Pot să vă biciuiesc mai rău cînd Îmi propun... Ce s-a Întîmplat azi nu a fost decît un avertisment... Valea! Cu capetele plecate, tăcuți, rumegîndu-și teama, durerea și mînia, cei patru bărbați se Îndepărtară În direcții opuse. Iguana Oberlus Îi privi cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
străpungea pieptul și ceva foarte asemănător unui curent electric Îi străbătea șira spinării. María Alejandra! María Alejandra, vaporul pe care se afla negrul care Își bătuse joc de el dîndu-se drept mort viu; nava bătrînului căpitan care poruncise să fie biciuit și a echipajului de ipochimeni gălăgioși care Îi trăseseră, amuzați, fiecare dintre cele cincizeci de bice, Îndrăznea să se Întoarcă pe insula unde Îl umiliseră atît de tare, al cărei stăpîn absolut și rege indiscutabil era acum el. María Alejandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bătrînul căpitan de părul lui alb și obligîndu-l să-și ridice fața și să-l privească În ochi. - Am Întrebat despre ce e vorba În cartea asta, Îi scuipă el În față cu brutalitate. Îmi răspunzi sau trebuie să te biciuiesc, cum ai făcut tu cu mine? - E o carte de istorie... șopti celălalt. Istorie veche... Și aventuri... - Adevăr sau minciună? - Nu știu prea bine... Cred că nimeni nu știe. - Îmi place istoria, afirmă Oberlus În timp ce punea cartea pe fundul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru că știu că de fapt cauți această pedeapsă, de vreme ce nu suporți ideea de a fi viu, numai pentru că oamenii tăi se află acolo, dedesubt, pentru totdeauna - arătă spre el cu pipa. Tu ai fost cel care a hotărît să fiu biciuit, Îi aminti el. Tu ai fost cel care a comis greșeala de a mă umili și o a doua greșeală, anume aceea de a mă lăsa În viață... Tu ai fost cel care m-a făcut să mă răzvrătesc Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Tu ai fost cel care m-a făcut să mă răzvrătesc Împotriva tuturor, ațîțÎndu-mi dorința de răzbunare, prin ceea ce nu era decît capriciul unei dimineți stupide, În care n-ai avut ceva mai bun de făcut decît să mă biciuiești ca să-ți distrezi echipajul - făcu o pauză lungă și trase din nou din pipă, agitîndu-și capul ca și cum l-ar fi apăsat cele Întîmplate. Trebuie să fie teribil pentru tine să constați că ai trezit o fiară care dormea, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și de a gîndi, precum și prin inteligență, dorințe și sentimente. Pentru toate acestea, concepția lui asupra moralei, binelui sau răului trebuia să difere, ca logică, de aceea a celorlalți oameni. Răul pe care l-ar fi putut produce mutilîndu-și sau biciuindu-și victimele nu se putea compara cu acela pe care i-l pricinuiseră În copilărie, atunci cînd Îl urau, pentru că pedepsele fizice se uită cu timpul, pe cînd rănile unui spirit chinuit zi de zi nu se cicatrizează niciodată. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi cunoscut personal, l-ar fi absolvit pe cel care ar fi sfîrșit cu el, inclusiv felicitîndu-l pentru a fi scăpat societatea de o asemenea povară. Să-l jignească, să-l insulte, să-l pocnească, să-l ofenseze, să-l biciuiască, să-l mutileze și chiar să-l omoare pe Iguana Oberlus nu ar fi fost condamnabil În ochii majorității oamenilor, și de aceea era valabilă și reciproca: să jignească, să insulte, să pocnească, să ofenseze, să biciuiască, să mutileze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ofenseze, să-l biciuiască, să-l mutileze și chiar să-l omoare pe Iguana Oberlus nu ar fi fost condamnabil În ochii majorității oamenilor, și de aceea era valabilă și reciproca: să jignească, să insulte, să pocnească, să ofenseze, să biciuiască, să mutileze și chiar să omoare un om nu trebuia să fie condamnabil În ochii Iguanei Oberlus. Iar raționamentul său nu era unul la care să fi ajuns printr-o lungă meditație, ci o intimă convingere fixată În adîncul subconștientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În acea clipă. PÎnă și ca să-și facă nevoile trebuiau să se grăbească și să rămînă În locuri unde să fie vizibili, pentru că știau că, dacă se ascundeau, „regele” lor era În stare să coboare de pe tron și să-i biciuiască. O dată la trei zile, le controla cu mare grijă lanțurile, avertizîndu-i că acela care Încerca să se elibereze era condamnat la o pedeapsă care mergea de la tăierea unui picior pînă la execuția imediată. Iar ei știau că era În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]