2,247 matches
-
-l revăzu mult timp pe Cayetano, dar sora Cecilia Îi spunea În fiecare dimineață ce mai face mexicanul. Nu se plângea deloc, spunea ea, deși starea lui ajunsese să fie foarte rea. Avea peritonită și nu credeau c-o să supraviețuiască. Bietul Cayetano, spunea ea mereu. Are niște mâini atât de frumoase și așa un chip frumos și nu se plânge deloc. Ajunsese să miroasă Îngrozitor. Își ducea degetul la nas și zâmbea clătinând din cap, povestea sora. Îl jena faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
viața lor. N-a muncit la sfeclă. Știu că n-a făcut asta. Are mâini prea fine și nici o bătătură. Știu eu că trebuie să fie vreun fel de tip rău. Mă duc chiar acum să mă rog pentru el. Bietul Cayetano, suferă Îngrozitor și nu scoate un sunet. De ce-au trebuit să-l Împuște? O, bietul de Cayetano. Mă duc chiar acum să mă rog pentru el. Se duse chiar atunci să se roage pentru el. În spitalul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și nici o bătătură. Știu eu că trebuie să fie vreun fel de tip rău. Mă duc chiar acum să mă rog pentru el. Bietul Cayetano, suferă Îngrozitor și nu scoate un sunet. De ce-au trebuit să-l Împuște? O, bietul de Cayetano. Mă duc chiar acum să mă rog pentru el. Se duse chiar atunci să se roage pentru el. În spitalul acela era un radio care nu mergea bine până la lăsarea serii. Ziceau că-i din cauză că era prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l facă să se simtă mai bine, să știe că cei apropiați nu l-au uitat. M-am dus la secție și am vorbit cu băiatul ăla, O’Brien și i-am zis că trebuie să trimită niște mexicani la bietul Cayetano. O să trimită câțiva În după-amiaza asta. Și pe urmă bietul om o să se simtă și el mai bine. E Îngrozitor că nu s-a interesat nimeni de el. Pe la cinci după-amiaza trei mexicani intrară În cameră. — Se poate? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doar și-a făcut datoria! spune Sorina. Poate că, dacă eram mai atent, nu s-ar fi întâmplat absolut nimic și ne-am fi ales și cu blana vulpoiului... se căinează bunicul. Da, poate, dar să nu uiți matale că bietul Cuțulache are mult de lucru, mai ales noatea. El nu poate fi în mai multe locuri în același timp! zice, iarăși, Sorina. Să știți că eu nu l-am certat defel, se apără bunicul. La început, am fost puțin supărat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ridicat (ceea ce se și Întâmplase când Pată Neagră se dusese după provizii). Strigase că văzuse oameni de partea cealaltă a prăpastiei (ceea ce și văzuse când Pată Neagră și Vaselină se Întorseseră). Și acum pretindea că apar În Supraviețuitorii lui Darwin? Bietul Bennie, de când avusese criza de convulsii, starea lui se tot degrada, concluzionaseră cu toții. Încercau să-i facă pe plac, dar le era frică și de faptul că și alții dintre ei ar putea Înnebuni. Bennie strigă la ei din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sângele acestui popor nenorocit. Sunt adept fără rezerve al unui partid care să nu fie al îmbuibaților ce la umbra unei așa zice democrații și a parlamentarismului găunos, viciat de interese și apucături de gașcă, să ia șapte piei de pe bietul român, ci a unui partid curat al muncitorilor, al celor care într-adevăr sunt creatorii bunurilor materiale în societatea noastră, un partid bazat pe proprietatea privată în care muncitorul, patronul, politicianul, să fie înhămați deopotrivă la căruța ce poate aduce
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pentru oameni și chiar la nivel mondial s-a considerat că guvernarea de sub conducerea lui Adrian Năstase a fost cea mai bună guvernare de după 1989. Ghiolbanii portocalii, când s-au văzut în fruntea bucatelor, s-au năpustit ca lupii pe bietul român, uitând că românul are și el o pretenție minimă: „Dacă tot te-ai gândit stăpâne să mă jupoi, jupoaie-mă, dar cu tandrețe”. Cum au apărut pe lume băsești, boci, udre, videni, berceni și alte lifte Francezul Paul Valéry
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ce să zic, făcu el către Balamber. Cum nu, spuse sentențios Odolgan, care știa câteva vorbe în dialectul germanic al burgundului. — E pentru prima oară când aud că scapă cineva de trăsnet. — în schimb, observă Gualfard cu un ton insinuant, bietul Rutger nu a avut același noroc; are țeasta sfărâmată. — E trăsnetul: ne-a izbit de copaci și l-a adus în halul ăsta. — Și caii cum de n-au pățit nimic? Tonul burgundului devenise în mod vizibil inchizitoriu, mult dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, cu un gest scurt al brațului, îi îndepărtă mâna. Apoi, cu mâinile înfipte în șolduri, adăugă aspru: — Acum e un pic cam târziu ca să mă bagi în seamă, nu crezi? Ce s-a întâmplat, Prefectule? Ea te-a refuzat? Bietul de tine! Și acum, că trebuie să pleci, nu vrei să te duci de-aici fără să-ți satisfaci plăcerea, așa-i? Iar pentru asta sunt bună și eu: „Iapa tristă“ poate să-ți slujească scopul, de ce nu? Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese întâmplătoare, ci deliberată. Nu se referi la întoarcerea lui acasă la ora prânzului în acea primă zi și la ceea ce auzise. Concis și clar, își descrise doar descoperirile făcute cu propria sa minte. Când termină, Anrella îi spuse: - O, bietul de tine. O, Les, îmi pare rău că ai descoperit asta. Craig o văzu că plânge. Lacrimile îi străluceau ca niște pietre scumpe, apoi se scurgeau pe obraji, pătând și umezind pudra. Ochii ei rămăseseră mari, strălucitori și înlăcrimați. - Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
pentru care ne jertfim. Cea mai mare iubire din lume, a mamei pentru copil, nu are altă cauză... 16. Nimic nu este mai deosebit de bărbat, decât femeia. Priviți numai la aceste două ființe, la bărbosul animal masculin, atât de banal, bietul, și la gingașa creatură albă, idealizată în toate felurile, și în Venerea de la Milo și în Venerea Calipige de la Siracusa, și spuneți dacă aceste două ființe pot fi egale la suflet? 17. Se spune că femeia e mai sentimentală, că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
i caut\ siguran]\ `n poezie? Repet, aceast\ mic\ prob\ de pedanterie se adreseaz\ tinerilor, celor care scriu autorilor [i c\rora bestiile astea nu le r\spund niciodat\. De asemenea, scriu, `n parte [i `n numele personajului meu titular, care, bietul nenorocit, a fost [i el profesor. (n.a.) . Singurul lucru normal [i ra]ional pe care ar trebui s\-l fac la acest punct ar fi s\ v\ tr`ntesc `n fa]\ unul, dou\ sau toate cele o sut\ optzeci [i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
râme din toate dimensiunile dar, pe măsură ce se apropiau realiză contrariu. De fapt, nu erau altceva decât unele monstruoase animale din trecutul Îndepărtat al pământului care se roteau În jurul său, privindu-l de o așa manieră cu ochii lor injectați Încât bietul, se făcu ghemotoc În scaunul lui Împărătesc...! La un moment dat, un balaur ce conducea alaiul se desprinse din rândurile lor, Înaintând În ritmurile veșnicului vals, se postă la o distanță apreciabilă, privindu-l dușmănos. Se răsuci În loc În câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dezastru...! Pentru a salva totuși aparența, Dictatorul Încearcă să redreseze situația jefuind fără milă populația!! Sărmana noastră patrie, În decursul zbuciumatei sale istorii a suportat multe năvăliri barbare, domnii turce și fanariote ce puneau tribut greu de suportat pe spinarea bieților băștinași Însă, mai rămânea destul pentru a duce o viață decentă. Pe cîtă vreme În prezent...!” Comentariile fură Întrerupte de o laterală ușă ce se deschise făcând ușor zgomot iar un individ cu voce de bariton rosti.. „Tovarășul Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Central sau la B & O. Investițiile În vite și ele primesc Încurajări similare. — Faci deja atâția bani că Îți trebuie reducerile astea? Sammler nu voia să-l conducă pe Feffer la conversații visătoare, exagerări, fantezii, minciuni. Nu știa cât născocea bietul tânăr doar pentru a impresiona, pentru a distra. Feffer avea o nevoie stranie să se acopere cu brocartul lăudăroșeniilor. Bani, fălire - cusururi evreiești. Și americane? Sărac În informații despre America contemporană, Sammler se arăta precaut În acest caz. Totuși, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rănit. Compasiunea lui Margotte, atât de la-ndemână, atât de plină, făcea pe alții să pară a avea inima Împietrită. — Și Elya, el cum e? spuse ea. — Nu e bine, mă tem. — O, trebuie să mă duc să-l vizitez pe bietul Elya. — Poate ar trebui, dar foarte scurt. — O, nu l-aș obosi. Cât despre Shula, se teme să-l vadă pe Eisen. Crede că i-a făcut un mare rău când ai forțat-o să plece. — N-am făcut asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
material Întunecat și fibros. — Dacă Îl Întâlnesc pe doctorul Lal... Și să-l aștept la Butler Hall? Să-l aduc aici cu mine? — Plănuiam să mă duc din nou la spital, spuse Sammler. Știi, merge foarte rău cu Elya. — O, bietul Elya. Știu că e una mai rău decât alta. Dar nu te obosi prea tare. Abia ai ajuns. — O să mă Întind vreo cincisprezece minute. Da, dacă doctorul Lal vrea să vină, de bună seamă, da. Să vină. Înainte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pântecul pe jăratic. Chiar și Eisen, poate, ca să-i recâștige prețuirea (printre alte motive) lăsase turnătoria și devenise artist. Probabil că pierduse urma motivului inițial, ca să arate că este, ca tatăl ei, un om de cultură. Iar acum era pictor. Bietul Eisen. Dar Shula stătea foarte aproape de Lal pe canapea, aproape luându-l de mână, de braț, ca și cum era hotărâtă să-i atingă cumva membrele. Îl asigura că făcuse cu mare grijă o copie a manuscrisului. Își făcuse griji ca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
precum Ussher Arkin. Femeilor nu le place prea multă schimbare. — Margotte este o persoană excelentă, spuse Sammler. — Asta e și impresia mea. Și extraordinar, deosebit de atrăgătoare. Soțul său e decedat de mult? — De trei ani, bietul de el. — Chiar că bietul de el, să moară tânăr, și cu așa o nevastă atrăgătoare. — Haideți, mi-e foame, spuse Sammler. Deja se gândea cum să o scoată pe Shula din asta. I se aprinseseră călcâiele după indianul ăsta. Își avea și ea dorințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din taberele pe care le vedeai ici și colo - corturile joase, ca de beduini, dar făcute din acoperitori de lăzi aruncate din vapor, bucăți de polistiren, foi de celuloză murdare ca niște carcase năpârlite de insectă, chiulase mari de gândac. Bieții de ei! O, bietele creaturi! — Ei, au făcut treabă, nu-i așa? spuse părintele Newell. Câte victime, crezi tu? — N-am idee. — Ăsta a fost un mic experiment rusesc, cred eu, spusese părintele Newell. Acum au aflat. În soare fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fel care indica că o consideră pe fiica ei perversă, dar că nu are de gând să se lase provocată. — Probabil că lui Richard i se pare apăsătoare, totuși, a zis, încă sperând să găsească pe cineva iritat de vreme. Bietul Richard, absorbit de studiul lui. Cum merge cartea? — O, Richard e foarte bine, a zis Sheba. Acum a luat o pauză de la carte, ca să-și pregătească o conferință. Și-a cumpărat un mic radiator portabil pentru studiu și e fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
școală în acea dimineață, iar Pabblem ar fi avut-o în gheare pentru cel puțin câteva ore de interogatoriu furtunos. Acum îi scăpase, iar el nu mai avea nimic altceva de făcut decât să se supună investigației începute de poliție. Bietului Pabblem îi fusese refuzat momentul de sadism. Undeva la mijlocul reprezentației date de Elaine, a intrat Mawson să ne înmâneze copii ale mult amânatului raport al lui Pabblem „Unde greșim“. Pabblem plănuise să țină o prezentare în timpul pauzei de prânz cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care să nu fie împânzite cu tăblițe de avertizare sau cu morminte de dimensiunile unui copil. Coy Lansbury era înmormântat la Lantz Bar, Rose Cook și copilul ei născut mort la Campbell’s Ferry și, doar un pic mai încolo, bietul Normal Wolfe, de cinci ani, care scăpase din mâinile lui taică-su în apele umflate ale râului. Zach s-a întrebat dacă n-ar trebui să-i pomenească toate tragediile astea Jinei, s-o sperie puțin. Sau măcar să-i explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
găseam acasă conspectând, în clasa a V-a, din Directivele Congresului al XIV-lea, pentru ora de dirigenție, obligat de diriginta lui. Indiferent de vârstă și de profesie, cunoașterea se reducea la același lucru. Efortul gândirii era făcut exclusiv de bietul Tovarășu’. Săracu’, mereu trebuia să ne conceapă binele, nevoile, viitorul, ba chiar și trecutul. Pentru noi era ușor. Ne luase de pe creier povara libertății, laolaltă cu toate zbuciumările care veneau o dată cu utilizarea discernământului. Nebunia lui era alimentată de noi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]