1,252 matches
-
că nu a ezitat a-i împlini dorința, dar el însuși a devenit monah, ajutând la ridicarea unei bisericuțe din lemn cu hramul „Tuturor Sfinților" și a câtorva chilii în jurul ei. .Așa s-ar fi construit, se pare, o primă bisericuța din lemn, cu hramul „Tuturor Sfinților”. În 1630, turcii care au trecut pe aici cu prilejul unui război i-au dat foc, călugării găsindu-și refugiu în pădurile din apropiere. Trecând pe aici căpitanul Vasile Adam (devenit apoi Varvară monahul
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. Ca urmare a creșterii numărului de viețuitoare din mănăstire, bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare și s-a simțit nevoia unui lăcaș de cult mai mare. Între anii 1838-1843 a fost construită o biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh", după planurile arhimandritului Veniamin Velișcu, prin osârdia stareței Agapia
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
o fâșie de aproximativ 100 m, fiind amplasate biserica de lemn, un grup de patru case, aflate la numai 5-10 m mai spre deal, la est și la nord, plus două case aflate la vest și sud de biserică. În jurul bisericuței se află cimitirul mănăstirii. Terenul acesta este folosit ca fâneață, fiind puțini pomi fructiferi îmbătrâniți. Legătura între biserica de lemn și biserica de piatră de pe deal se face pe o scară de piatră, construită prin strădania monahiei Agafia Lemne "„întru
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
din cauza lipsei lucrărilor de întreținere. Astfel, terenul s-a tasat, pereții au început să se încline, au apărut fisuri care s-au dezvoltat chiar în crăpături largi. Dumitru Agachi considera că starea caselor era de precolaps, cele șase chilii din preajma bisericuței necesitând o intervenție de urgență pentru a mai putea fi salvate. Lucrările ar trebuie să vizeze și menținerea stabilității versantului prin plantarea de arbori în zona cu alunecări și construirea unui sistem de rigole care să dirijeze apele pluviale. El
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
urgență pentru a mai putea fi salvate. Lucrările ar trebuie să vizeze și menținerea stabilității versantului prin plantarea de arbori în zona cu alunecări și construirea unui sistem de rigole care să dirijeze apele pluviale. El a sugerat ca restaurarea bisericuței de lemn să se facă cu îndepărtarea adaosurilor care au înstrăinat construcția de modelul originar, îndepărtarea trotuarului din beton supralărgit și de grosime mare, degajarea soclului din piatră de tencuiala cu mortar de ciment și aplicarea de tratamente de protecție
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Arhangheli Mihail și Gavriil" a fost construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea de către pustnicul Agafton, fondatorul schitului. Ea este confecționată în totalitate din bârne groase de stejar. După transformarea Schitului Agafton în mănăstire de maici prin 1814, bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare pentru comunitatea monahală în creștere. Astfel, între anii 1838-1843 a fost construită o nouă biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh". Noua biserică a devenit biserica principală a mănăstirii, bisericuța din lemn preluând funcția
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
de maici prin 1814, bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare pentru comunitatea monahală în creștere. Astfel, între anii 1838-1843 a fost construită o nouă biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh". Noua biserică a devenit biserica principală a mănăstirii, bisericuța din lemn preluând funcția de biserică de cimitir. Aici se află și mormintele celor trei mătuși după mamă ale poetului Mihai Eminescu: Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
vopsite în culoarea albastră. Lăcașul de cult este acoperit cu șindrilă. Biserica se află în prezent în faza de restaurare, înlocuindu-se acoperișul din șindrilă cu unul nou. În prezent, în această biserică se slujește numai de sărbătoarea hramului. În jurul bisericuței se află cimitirul monahal unde sunt înmormântați călugării de demult și călugărițele. La intrarea în curtea cimitirului se află și un turn clopotniță de lemn. Biserica "Pogorârea Sf. Duh" a fost construită între anii 1838-1843, ca urmare a faptului că
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
război mondial, iar el, convins că va avea parte de câteva fapte de cutezanță, s-a înrolat. A fost trimis în Texas, unde a devenit, într-o ordine covârșitoare, artilerist, instrumentist de țambal într-o formație, organist în postul unei bisericuțe și om de prim ajutor. În cele din urmă a fost înscris la centrul inteligenței militare din Maryland. Mai târziu a intrat la Universitatea din Paris. Acolo s-a antrenat într-o echipă de luptă, pentru a se parașuta în
Lloyd Alexander () [Corola-website/Science/311050_a_312379]
-
și frasini, la o distanță de 2-3 km prin pădure de Mănăstirea Vorona. Potrivit tradiției, prin anul 1600, în pădurea aflată la o distanță de 2 km de satul Vorona, s-au așezat câțiva călugări ruși care au ridicat o bisericuță de lemn și au ctitorit Mănăstirea Vorona. Printre monahii renumiți care au viețuit la Mănăstirea Vorona se numără și Cuviosul Onufrie (1700-1789). El era rus de origine și a fost guvernator al unei provincii. În anul 1749, din cauza persecuțiilor religioase
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
al XV-lea, putând fi identificat cu acel „castel” pe care Ștefan Báthory l-a văzut la 11 noiembrie 1476. Cu toate acestea, însă, în documente turnul apare relativ târziu. La 1595, Pigafetta consemnează existența unui „turn făcut într-o bisericuță” de unde pornea o galerie subterană spre râul Ialomița. În anul 1702, arheologul englez Edmond Chishull, spunea, după ce a vizitat locul, că este „comparabil cu cele din creștinătatea civilizată”. Însă, La Motray nu găsea totul așa de spectaculos, spunând că nu
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
organizatoric al comunității de dinaintea festivităților din 1871, ocazionate de sărbătorirea a 400 de ani de la rectitorirea Mănăstirii Putna de către Ștefan cel Mare, un eveniment care a mobilizat la Putna elitele culturii românești. Ca urmare a creșterii numărului de credincioși, vechea bisericuță de lemn a devenit neîncăpătoare. Temându-se că lăcașul de cult s-ar putea prăbuși, primarul satului Putna și epitropul Elisei Bicu, o sprijină cu pari de lemn. În acest timp, el cere sprijinul Fondului Bisericesc al Bucovinei și astfel
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
comuniune cu Sfânta Treime, la poalele căruia se pot observa și acum grote care au găzduit pe primii pustnici Cu timpul aceștia au coborât de sub stânca de calcar la numai 150 de metri spre sud-est unde și au construit o bisericuță din lemn și chilii pentru călugări . Casa ce se știa din tradiția preoților și credincioșilor bătrâni ,că fusese a acestor monahi (mai exista în anul 1960, după spusele preotului V.P . Olea,care a vizitat-o) era un dreptunghi cu fața
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
dinainte, mai mare, tavanul din lemn fiind sprijinit pe o grindă de stejar crăpată și înnegrită de vreme ,dar pe care se mai putea citii inscripția cu chirilice, Robul D(omnului) Pătru 1725. Acoperiș cu paie . Vatra fostului locaș monahal (bisericuța) avea dimensiunile de 11m lungime și 6 m lățime. La jumătatea secolului al XVIII-lea Ortodoxia a cunoscut un moment esențial în exprimarea ei românească-transilvăneană, moment , de foc, determinat de răscoala călugărului Sofronie, care-i îndemna pe români să-și
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
Maior, aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc, Crasna și Dăbâca. Întreaga comunitate, de 51 de familii, a fost cu această ocazie înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia. Despre slujbele „Sfintei misiuni” din neîncăpătoarea bisericuță de lemn din deal scrie preotul misionar de la Oradea în „anul sfânt” 1934, cu prilejul manifestărilor a 1900 de ani de la sacrificiul și învierea lui Iisus. Lăcașul de lemn a funcționat ca biserică parohială până în anul 1939, când a luat
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
câteva note de teren. Datele culese de Leontin Ghergariu, memoria bătrânilor din Mal și câteva documente de arhivă pot fi astăzi puse cap la cap pentru a schița imaginea vechii biserici de lemn. Leontin Ghergariu remarca în timpul cercetării sale că bisericuța de lemn din Mal "„seamănă cu cea din Ban”" iar "„ușa de intrare e exact la fel”". Asemănările sunt explicabile prin circulația firească a meșterilor de biserici de la un sat la altul, acolo unde erau chemați. Dintr-o foaie de
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
și denumirea codrilor înconjurători și a mănăstirii) bucuria și durerea Mănăstirea Buciumeni își trage seva istoriei din negura vremii. Se pare că pe la 1420 - 1430 în vremea domnitorului Alexandru cel Bun, câteva călugărițe cu ajutorul locuitorilor din satele învecinate ridică o bisericuță de lemn cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae și câteva chilii. Pe la 1700 vechiul locaș de închinare este refăcut de către serdarul Manolache Radovici proprietarul unei moșii în satul Buciumeni și sfințit de Episcopul Sava al Romanului, ce așază în fruntea obștii
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
hramul Sfântului Ierarh Nicolae și câteva chilii. Pe la 1700 vechiul locaș de închinare este refăcut de către serdarul Manolache Radovici proprietarul unei moșii în satul Buciumeni și sfințit de Episcopul Sava al Romanului, ce așază în fruntea obștii pe monahia Mafta. Bisericuța la 1750 datorită unor acuzații de complot pus la cale aici împotriva domnilor fanarioți este demontată și transportată de către monahul Isaia Orbul la nou înființatul schit de la Buciumi. Însă după 130 de ani, frumoasa bisericuță va lua din nou drumul
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
fruntea obștii pe monahia Mafta. Bisericuța la 1750 datorită unor acuzații de complot pus la cale aici împotriva domnilor fanarioți este demontată și transportată de către monahul Isaia Orbul la nou înființatul schit de la Buciumi. Însă după 130 de ani, frumoasa bisericuță va lua din nou drumul pribegiei, fiind așezată în cimitirul mănăstirii Bogdana de schimonahul Isaia Diaconu-Diaconescu. În 1925 această biserică va fi distrusă parțial de un incendiu, dar va fi refăcută în același stil de starețul Glicherie Lovin, mai târziu
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Braniște, județul Dolj. Este situată la circa 8 km în partea de sud a Craiovei, aproape de șoseaua Craiova - Calafat. Conform tradiției aici a fost o bisericuță din lemn ridicată de Mircea cel Bătrân după victoria de la Rovine. În secolul al XV-lea apare pentru prima dată în documente. Locașul actual a fost zidit între anii 1654 - 1658 și este a doua biserică de piatră, ca vechime
Mănăstirea Jitianu () [Corola-website/Science/312450_a_313779]
-
chipul împăratului Marcus Aurelius, monedă bizantină), medalii și monede dedicate lui Mihai Eminescu); documente vechi (scrisori și circulare emise de Visarion Puiu), armament (spada unui ostaș din armata lui Ștefan cel Mare); etnografie (costume naționale) . Printre exponate se evidențiază o bisericuță, cu înălțime de circa un metru, confecționată integral din miez de pâine, păstrată anterior la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Bălți . Muzeul de Istorie și Etnografie reprezintă unica instituție din municipiul Bălți în care sunt adunate și păstrate cu grijă vistigiile
Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți () [Corola-website/Science/312935_a_314264]
-
biserică neunită, 2 case parohiale și loc arător la biserică de 14 cubele și cositor de 5 care de fân. Unirea românilor din părțile aceastea s-a făcut prin Episcopul Maior (1772-1782). Biserica cea mai veche a satului este o bisericuță de lemn ce ,străjuiește încă dealul de de-asupra satului, ca o mărturie a vremurilor de umilință și suferințe, ca o mamă mângâietoare a acelor crdincioși care s-au mutat pe rând din satul frământărilor vremelnice, la locașurile de odihnă
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
a fost ucis tatăl lui Ștefan cel Mare, acesta s-a refugiat în pădurea vecină, ascunzându-se într-un stejar, de frica lui Petru Aron, care voia să-l omoare. Tradiția spune că din acest stejar s-a făcut o bisericuță de lemn care există astăzi în micul sat Mănăstioara, sat care are 20 de case, făcându-se slujbe de două ori pe an: la Schimbarea la Față (când se adună multă lume) și la Intrarea în biserică a Maicii Domnului. Dar nici
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
Geoagiului și a "Mănăstirii", la intrarea în Cheile Râmețului din Munții Trascăului. este unul dintre cele mai vechi așezăminte călugărești din Transilvania. Ridicată în Munții Trascăului, pe lîngă râul Geoagiului (dacica Germisara) într-un loc numit de mocani „Valea Mănăstirii”, bisericuța cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă ascunse în zidurile-i firave nu puține taine. Se cunoaște cu precizie că al treilea strat de fresce de pe zidurile interioare a fost pictat de Mihu de la Crișul Alb în 1377. Acest element face din
Mănăstirea Râmeț () [Corola-website/Science/310073_a_311402]
-
relaxare oamenilor din toate zonele țării sau de peste hotare, se desfășoară o serbare care cinstește narcisele. Mergând mai departe, găsim vârful Negrileasa, un vârf ce depășește 1400 m împânzit cu numeroși bolovani. Unii au formă mai ciudată cum ar fi „bisericuța”, sau „urma de bou”, o urmă lăsată nu se știe când de un bou, într-o piatră (se pare că aceasta nu este unicat, găsindu-se una similară și la Geamăna). De aici de pe vârf , putem observa Munții Trascăului (o
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]