5,219 matches
-
așa, echivoc, chiar dacă felul lui de a fi semăna a ploconire. Toate acele schimbări survenite la Ovidiu o uimeau pe femeie, o făceau să se neliniștească, parcă o ciupercă invadase celulele bărbatului ei și-l determina să reacționeze tot mai bizar, din zi în zi îi creștea forța, prestanța, puterea de lucru, Ovidiu era un mecanism ce nu mai putea fi stopat. Și totuși, nimic din aceste schimbări nu-i creau Carminei senzația de trăinicie. În apropierea blocului era un plop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de amiază lunecând în taină, lejer, plăcut, de ce să se arunce împotriva curentului, o victimă sigură a atâtor alternanțe, când se poate și așa, foarte simplu, AȘA! Știi, auzi din nou vocea Fanei, mi se întâmplă un lucru cel puțin bizar, nu l-am spus nimănui, nu, nici vorbă, mi se întâmplă că la un moment dat, spre seară, n-aș putea preciza ora, cam atunci când începe să se întunece, să-mi spun mie că a venit vremea să mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un minimum de efort energetic era posibil să se ajungă la proporții fantastice! Atâtea resurse, atâtea șanse. Îl privi pe Ovidiu din profil, părea așa de sigur pe el, cu cearcănele lui săpate sub ochii de culoarea mierii, ce combinație bizară se făcuse totuși între ea și Trofin, atunci, în momentul fecundării, ce amestec zguduitor, celula ei și celula lui, un amalgam, un nebulos, o rotație continuă, până când au reușit să se fixeze particulele pregnante... O clipă avu impresia că băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un timp strânsoarea pe încheietura mâinii. Traversă strada neatentă, cu fruntea plecată. Știa acum de ce Carmina nu i se putea opune, bărbatul avea un fel de a fi atât de pasional, fiul ei, al ei, băiatul lui Trofin! Doamne, ce bizară individualitate, ce schimbare se petrecuse în el. Se simțea depășită, depășită cu mult. Deja intrase în conul de umbră lăsat de clădirea tribunalului. Săltă din obișnuință capul, cercetă o fereastră anume... Ah, amintiri, amintiri de demult! Câtă exaltare fusese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o ședință. Locul mi-a plăcut. Atâta doar că nu se fumează, dar sper să nu fie un inconvenient prea mare, În sfârșit, gemu Sidonia și zâmbi ostenită. O mică, mare certitudine. Nici nu aș fi bănuit după atâta platitudine.Bizar. Ajunsă acasă o să-și facă pasiențe, jos, pe covor, cu spatele rezemat de dormeză, o să învârtă cărțile până o să-i dea dezlegările toate. Atunci îi văzu pe Fana și pe Ovidiu urcând scările în spirală. Erau drepți, supli, siguri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
consemn nescris și ea, Carmina, avea permisiunea să plece. Privea cu atenție în jur, pe stradă, în tren, știa că va trebui să-i relateze totul pas cu pas, uneori reținea instantaneu și amănunte ale vestimentației oamenilor, se specializase, ce bizar începuse să se comporte! În compartiment căuta un loc printre persoane inofensive, femei, copii, bătrâni, ocolea orice prilej care o plasa în vecinătatea vreunui bărbat, se temea că Ovidiu o să afle și o s-o chinuie cu întrebările, și o să insiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rază de mai mulți kilometri. O vreme tăcură amândoi. — Ciudat. Asta-mi amintește de una din acele dimineți de duminică londoneze, de pe vremea când așteptăm să sosească ziarele după publicarea câte unui român, începu Eleanor. Îmi dădeau întotdeauna o stare bizară, de greață. Era un suspans total. Te intrebi dacă recenziile vor fi favorabile sau defavorabile, deși, logic, știai că jocurile sunt facute - erau deja tipărite și ireversibile. O mulțime de oameni apucaseră deja să le citească. Detestam senzația. În clipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
după ritualul lui. Plopii lungi îi trimit în întâmpinare roiuri mărunte de fluturi, stejarii sună în cale din foi de tinichea ruginite și arțarii din cimitire îi depun cu evlavie la picioare stele mari de aur. Speriate de atâtea apariții bizare în jurul lor, frunzele salcâmilor se agită, se strâng cap la cap întro adiere de vânt și încep să șoptească până când unele, mai isterice, își pierd mințile, se desprind de ramuri și pornesc de-a dreptul spre Socola. Numai prin candelabrele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu-și ofensa amfitrionii și stăpâna absentă a casei, cei mai puțin familiarizați cu pictura citiră totuși pioși etichetele Înguste ce Însoțeau tablourile, păstrând În memoria artiștilor un moment de reculegere și chiar de recunoștință pentru acest revelion furcsa sau bizar pe care Îl onorau după puteri: Îmbrăcați cum se cuvine și cu brațele Încărcate de platouri cu mâncăruri pe care le așezaseră cu evlavie pe masa uriașă din mijlocul sufrageriei, În timp ce un gând pios Însoțit de cruci mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai amenințător. Dacă, până la „periniță”, nu se Întâmplă nimic, va trebui să mă mut de aici, Își spuse Petru, cu ochii la Iolanda, care ținea, În brațe, râzând, farfuria aceea albă și bizară a ochelaristului. Văzută de departe, avea pântecele bombat, ca orice femeie Însărcinată În lună mare. Părea un personaj dintr-o pictură flamandă. Era martorul iluzionat a două evenimente cu o cronologie distorsionată Într-o lume ea Însăși pe dos: Bunavestire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
normale. Faptul că cineva le folosise ca să construiască un tavan boltit și galben nu însemna nimic, la urma urmei. Era doar un fapt. Iar tunelurile în sine... era posibil să creezi un labirint din hârtie stivuită și mâzgălită cu pixul. Bizar, improbabil, absurd de cronofag și periculos, dar, da, posibil. Punând cartea de telefon deoparte, mi-am desfăcut sendvișul. Ce importanță are o zi, douăzeci și patru de ore mici. Uitându-mă și eu în gol, mestecând, am surprins această frântură diafană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
irealizabile pe pământ. Stingerea, în Fereastra, a unui bătrân care nu e câtuși de puțin traumatizat de apropierea vădită a morții poate fi explicată prin fortificarea organismului interior printr-o iubire extraconjugală de tinerețe. Un loc aparte se distinge prin bizara narațiune Confesiunile maimuței Makonde, apologie a miracolului, îngemănată cu înfierarea obtuzității agresive față de ceea ce iese din obișnuit. Semnalarea posibilității de apariție a miraculosului în cotidian e tema povestirii sub formă de reportaj Împărăția veșmintelor albe, în care o persoană reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai disting nimic dincolo de un lătrat strident. Cred că mecanismul meu perfectat de blocaj al urechilor a intrat deja în funcțiune. Lătratul ia încet formă de imagine; o figură schimonosită ce-și mișcă buzele în toate direcțiile și grimasează periodic. Bizară această reprezentare a vocii, pe care urechile mele au defulat-o în imagine. Intuiesc, de altfel, o față cunoscută. După privirea scrutătoare și ochii supărător de verzi, nu poate fi decât Aspida. Aspida are ceva să-mi spună de își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
asemănătoare, dincolo de vreo asemănare fizică. Spunea că se simțea adesea la fel în prezența mea sau a ta, sau aproape la fel. În sfârșit... de la un moment dat, de când a început să se gândească la asta. Satul avea o topografie bizară, ce te izbea încă de la intrare; în bună măsură foarte dezordonată, nicio uliță nu era perpendiculară sau paralelă cu alta. Arhitectural, reunea toate stilurile posibile, de la cele mai umile cocioabe, colibe sau grajduri până la cele mai sofisticate locuințe și vile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uliță nu era perpendiculară sau paralelă cu alta. Arhitectural, reunea toate stilurile posibile, de la cele mai umile cocioabe, colibe sau grajduri până la cele mai sofisticate locuințe și vile construite din materiale atipice sau de proveniență necunoscută. Relieful se anunța la fel de bizar, un spațiu ondulat fără înălțimi sau depresiuni prea mari, dar suficiente ca să te facă să nu știi unde te afli în fiecare moment. Totuși, nu era un loc în care să poți să te rătăcești atâta vreme cât știai unde trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sărută pe amândoi, întâi pe ea, apoi pe mine. Schimbăm câteva cuvinte, nimic care să-mi rețină atenția. Mai mult, femeile vorbesc. Pentru prima oară realizez cât de diferite sunt și cât de mult seamănă în același timp... Un gând bizar îmi trece prin minte. Ca și cum aș fi aici, deopotrivă cu dublul și jumătatea mea într-o armonie precară, în acest spațiu cvasimitic, incert! Peste câteva luni. Note. Reflecții. Discuții cu prietena mea. Fuga din timp Ce-a vrut să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu măiestrie lăcașul Aspidei, ce ne urmărea cum trecem, cu ochiul ei verde, de la geam. Dacă ni se întâlneau privirile, ne făcea semn cu mâna ei solzoasă și ne poftea înăuntru. De câteva ori am acceptat invitația. Iată cea mai bizară dintre povestirile Aspidei. Povestea de iubire a Aspidei Eram foarte tânără pe atunci și încrezătoare în puterile iubirii. Stăteam toată ziua lungită pe pietre în soare și priveam cu jind la tinerii îndrăgostiți ce veneau la râu să se scalde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sentiment iremediabil de nerăbdare, stric tot ce timpul a construit temeinic în urma mea. Eu vin și distrug, crezând că pot s-o iau mereu de la început, ca și cum ar mai exista întotdeauna timp. Ce mi se întâmplă acum este cel puțin bizar, dacă nu chiar lipsit de sens; este un joc absurd și în același timp sublim, din care nu mă pot desprinde. Deși știu că el nu poate avea nicio finalitate. Împlinire ar putea să aibă, dar finalitate nu. Tocmai de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pironiți în ceafa Philomenei. Nu pare deloc interesat de conversația dintre Dora și Philip. Philomena este vizibil tulburată și se șterge la ochi cu șalul, dezvelindu-și ușor o aripă.) Judecătorul: Doamna Philomena, îndrăznesc să fac remarca că anumite transformări bizare au survenit și în fizicul dumneavoastră. Pesemne relaționarea dumneavoastră puternică cu soții Philip să fi condus la aceste modificări!? Philomena: Vă referiti la aripile mele, domnule? Judecătorul: La ele mă refer. La ce altceva? (Philomena își trage șalul de pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o puteam contrazice sau opri din demersul ei, ca și cum memoria mea ar fi suferit dintr-o dată o lacună imensă, o sincopă. Pentru că nu pricepeam cine este ființa atât de caldă și apropiată ce știa totul despre mine, până la cele mai bizare intimități. O stare de jenă și stânjeneală pune stăpânire pe mine, este prima dată când memoria mea fabuloasă îmi joacă feste. Ea îmi vorbește deodată despre cele mai mici și neînsemnate detalii ale "locuinței noastre", cum spunea ea, așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Împărătița furnică Furtive sau false iubiri. Gara. Fuga Azi ar trebui să mă simt eliberat. Am condus-o la gară pe ultima dintre prietenele mele. Spun ultima, pentru că anul acesta am trecut prin tot felul de încercări erotice, una mai bizară ca alta și mai nepotrivită naturii mele. Și reluam pe rând aceste relații, sporadic, și cu fiecare iterație deveneam tot mai convins de futilitatea alegerilor mele. Le reluam, în fapt, pentru că mă simțeam tot mai obosit să mai caut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
exprima greoi, căutându-și cuvintele, apoi, pe măsură ce conversația avansează, răspunsurile devin tot mai complexe și sofisticate, dând cont de o temeinică cunoaștere a limbii. Totuși, M.M. vorbește o limbă arhaică, crede jurnalistul, expresiile pe care le folosește sunt un pic bizare, ele nu țin de limbajul colocvial și nici de cel literar sau academic. Printr-un vizibil efort de concentrare, ea pare să compună răspunsurile ca și cum ar extrage cuvintele din întrebările interlocutorului, combinându-le cu altele, aduse, cel puțin la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sa limbă maternă, oricare o fi fost ea, limbă germanică, romanică, orientală, până la cele mai subtile dialecte. De fiecare dată, maimuța începea greoi dialogul, ca și cum și-ar scormoni creierii spre a produce un răspuns bine alcătuit, dar cu o sintaxă bizară. Apoi, dintr-odată, vorbirea devenea din ce în ce mai fluentă, repezită, gângăvită, bâlbâită și precipitată. Cu fiecare interviu se mai adăuga câte un nou idiom patrimoniului lingvistic maimuțesc. Concluzia unei comisii de specialiști a fost că Maimuța Makonde este capabilă să converseze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din când în când cupluri ce se deplasează lent și melancolic de mână sau înlănțuiți. Ocolesc careul cu cele patru efigii fără să se oprească, totuși niciunul nu transgresează acele linii aproape imaginare. Naiba știe de ce o apariție atât de bizară pe nisipul plajei nu le atrage atenția, mai ales că figurinele nu sunt fixe, se deplasează lent, aproape imperceptibil, fiecare pe diagonala sa către centrul careului. Totuși, unul dintre cupluri observă, la întoarcere, careul care s-a micșorat... Nu cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
toate direcțiile. Masa lor omogenă o disturbă emoțional, fără însă a-i afecta mișcarea. Mamele. Tabloul Mama trece la fel de nepăsătoare, precum cuplurile de îndrăgostiți, alături de prietenele ei de școală, excesiv de exuberante și zgomotoase. Eu rămân o clipă să contemplu careul bizar, desfășurat pe o porțiune apreciabilă de plajă. Ieri nu era sau, cel puțin, nu i-am remarcat prezența. De altfel, nici nu-mi dau seama cum ar fi putut exista în îngrămădeala aia de cearșafuri. Mă întreb dacă toată lumea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]