1,034 matches
-
de-aceea du-te și tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu, ca să nu se mai facă atâta gâlceavă la casa asta, din pricina ta. Dar te sfătuiesc, ca un tată ce-ți sunt, că, orișiunde te-i duce, să fii supusă, blajină și harnică; căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost și mila părintească la mijloc!... dar prin străini, Dumnezeu știe peste ce soi de sămânță de oameni îi da; și nu ți-
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
revistei „Euphorion” și, concomitent, lector de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. C. scrie o poezie discretă, fină, livrescă, ușor sentimentală, cultivând cu rafinament imaginile plastice. E vorba despre „stampe lirice” expresive, atmosferă romanțioasă, blajină, pe alocuri cu o scriitură chiar prețioasă: „Mâna care scrie (când odihnește) / îmi pare demonic de transparentă; / sub piele venele, ca într-un acvariu / câteva plante - și sângele / curge în interior și irigă / tăcerea” (Autoportret). Undeva, definindu-și implicit lirica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
Ghedeon Coca, Eftimie Galan 152. Câteva figuri de dascăli sunt evocate, în memoriile sale, de către Iulian Vesper: profesorii de limba română veniți de la Iași, promotori ai noii literaturi, Ilie Vișan și Ion Dan; Dimitrie Repta, profesorul de matematică "cu chip blajin"; Emanoil Isopescu, profesor de franceză ce "se avânta în digresiuni, care depășeau cu mult schematicele prezentări din manuale"; profesorul de istorie "mereu în vervă" Teodor Zub153 ș.a. Dintre promoțiile de absolvenți ai liceului s-au desprins personalități de vază ale
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
fină, asociată cu fenomene fulgurante, într-o ritmică moale, încetinită, elementele fiind ninsoarea, ploaia măruntă, cristalul, sideful, violinele, poleiala, zăpada, scama, borangicul, chihlimbarul. Dintr-o sensibilitate excitată și din excesul de lamentație poetul scoate un fel de euforie a delirului blajin, lăsîndu-se extaziat de viziuni procesionale, de ceremonia anticipată a morții: Și poate că, voind să mă așeze în capelă, mă vor purta descoperit prin grădină, și cum mă vor plimba tăcut pe alei, în dimineața vibrând ca o coardă de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mă așeze în capelă, mă vor purta descoperit prin grădină, și cum mă vor plimba tăcut pe alei, în dimineața vibrând ca o coardă de violină, se va pleca o creangă de copac, umbrindu-mi fața cu tăcere și sărutîndu-mă blajin cu floare albă ca o târzie și cuminte mângâiere... Cum mă vor fi lăsat să hodinesc puțin - cu fața galbenă - brodată-n albul Aprilin, va fi atâta liniște în jurul meu, creanga va sta boltită asupră-mi cu teamă. Lipsite de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un poet de nuanță minoră. Simțind "foc" în sângele său amar ca și "coaja nucilor crude", în suflet cu urși hibernanți, el își cântă ereditatea aprigă: Străbunii mei vânjoși, cu tulnice și ghioage, Pe aici și-or fi păscut cirezile blajine, Cioporul de mioare bălane, herghelia, Pe-aici, pe unde azi gem grelele tractoare. Mai cu seamă el este un poet al ierburilor tari de bărăgan pe care le evoacă în toate tonurile și al vieții aspre cîmpenești: Da: am crescut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pentru a vota. În aceasta nu ar fi nimic rău. Nu vârsta Înaintată o reproșăm personajelor, ci o anumită comportare bătrânească, o anumită lâncezeală, lipsă de vigoare, un anumit aer de resemnare și o sfătoșenie răsuflată, toate aceste Însușiri aparținând blajinilor, și săracilor cu duhul țărani semănătoriști. Adeseori, voind să-și „umanizeze” eroii, ca să nu fie simple discuri reproducătoare de discursuri, poeții le atribuie vreo apucătură din cele ale „bunicului” Delavrancea, ale „bunicului” și „bunicii” lui Șt. O. Iosif sau ale
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
posibilitate de scăpare. Trebuia să așteptăm să se deschidă o breșă în zidul viu ce ne înconjura - zid ce se deschisese numai pentru a ne lua prizonieri. Aflîndu-ne în mijlocul lacului, eram vizitați din cînd în cînd de vițeii și junincile blajine ale turmei - copiii și femeile acestei armate în derută. întreaga suprafață ocupată de turmă în acest loc, inclusiv intervalele largi căscate ocazional între cercurile exterioare și spațiile dintre diferitele grupuri aflate în cuprinsul unuia sau altuia din aceste cercuri - avea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la 92�de�ani. �?i �ncepea ziua citînd ziarul fiului ei, �Neamul rom�nesc�, ? i a citit multe din cele 1�200 de c? r? i ale lui. �nzestrat? cu o voin?? puternic? p�n? la a deveni tiranic? , era totu? i blajin?. Doamna Zulnia ? i cea de a doua șo? ie a lui Iorga, doamna Catinca, au avut o influen?? hoț? r�toare asupra vie? îi ? i a activit?? ilor lui11. �n privin? a contribu? iei aduse de Iorga patrimoniului culturii rom�ne? ți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
conceptelor artistice ? i istorice ale lui Iorga. Dar O lupt? literar? reprezint? analiza lui a situa? iei sociale ? i culturale din Rom�nia la �nceputul secolului. Lucrarea constituie o expunere a doctrinelor ? i idealurilor lui Iorga 77 El �l avertiza pe blajinul poet ardelean ? tefan Octavian Iosif, deoarece �l v? zuse �n compania lui Ilarie Chendi, cu care Iorga era la cu? ițe. Despre unii dintre membrii redac? iei �Neamului rom�nesc�, R? coasă, nu a putut afirmă nimic mai condamnabil dec�ț faptul c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
tot ceea ce omul a ales este lipsit de semnificație. Înv]ț]turile evreiești (Pilde) recunosc dou] clase de b]rbați: pe de o parte cei înțelepți care respect] legea divin], sunt buni cet]țeni, discreți, prudenți, demni de încredere, cinstiți, blajini, umili, convenționali, hărnici și imparțiali în judecat]; iar pe de alt] parte, cei r]i, lipsiți de judecat] și care ignor] legea. Femeile sunt împ]rțite în dou] clase: cele bune, care sunt soții ideale, preocupate în special de bun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de colaps. Pentru cei mai mulți din pictorii care veneau dintr-o Românie normală se punea chestiunea "supraviețuirii". Șansa, unica șansă, în a-și apăra cît de cît demnitatea rămînea acel dat al picturii ce se practica aici, într-o zonă naturală blajină, marcată într-o expresie de oarecare comoditate conceptuală de lirism, apelul la genuri tradiționale, ingenui, la peisaj, la natură moartă, la portret, cel mult la scena de gen. Toate astea, ca proiecție a "naturelului" moldovenesc. Practicarea, în comunism, a acestor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ieșean, mapă cu "activitate", cum era prezentată trepădușilor activiști de către mama pictorului, fostă boieroaică, speriată, alături de fiul mult dotat, de insolenta presiune propagandistică. Mapă cu exerciții cam pe aceeași temă: fabrica de frînghii din vecinătate. Acestea toate aici, în zona blajină spre deosebire de adeziunile strident colorate ale unor bucureșteni vorbăreți și oricînd disponibili aveau aerul unor șolticării humuleștene, unor mici coțcării care să păcălească vigilența comisarilor poporului. Într-o cu totul altă culoare se așeza, acum cîteva după-amiezi, în preajma unor pubele, întrebarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intrând cu prisosință în versuri, puțin diferite de la un volum la altul. Chiar în primul, De pe dealuri uitate (1937), trăirile se concentrează în jurul sentimentului de înstrăinare, transpus într-o manieră apropiată de stihuirea populară, cu un timbru dat de sinceritatea blajină: ,, Răspunde-mi, mamă, / De-ai vreo știre despre mine / Eu mă tot caut prin lumea asta mare / și nu-mi pot da de urmă pe cărare...” (Noaptea). Deși continuă în aceeași notă simplist-elegiacă, în Vibrări (1938) pot fi evidențiate, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
proprietarilor mărfurile prădate. Răscoala se sfârșește prost. Nu asta - sugerează autorul - era calea. În final, un personaj simbolic, Ion Tăcutu, invocă îngândurat, ca pe o soluție pasămite izbăvitoare, „legea”, legea reformei agrare, așteptată să vină mai degrabă. Cu firea lui blajină, P. nu avea cum să aprobe turbulențele. SCRIERI: Considerațiuni psihologice din viața poporului român, Iași, 1893; Contribuțiune la munca pentru ridicarea poporului, Galați, 1904; Din povestirile unui vânător de lupi, București, [1912]; Moș Gheorghe la Expoziție, București, 1912; ed. pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
ar achita cu totul onorabil de sarcinile impuse de regie (ba chiar bănuiesc că este unul din cele mai izbutite roluri ale sale din ultimii ani), dar cred că linia generală a personajului a fost gîndită într-o cheie prea blajină, prea bonomă, ceea ce estompează în mare parte tragismul condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina), o mască a durerii resemnate, cu o privire terifiată de sălbătăciune rănită. În două roluri mai puțin importante, Florin Mircea (Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
După atîta stres, nu strică să ne mai destindem. Dar nu!... Relaxarea nu durează, fiindcă, dumnezeule, pacostea stă să reînceapă! Blestemul nu s-a sfîrșit și nici nu are cum să se curme cîtă vreme mentalul sperios și pleoștit al blajinilor din "apartamentul de bloc" e predispus să odrăslească, iar și iarăși, obsesive fantasme. Ba mai mult, luînd pînă și trauma asta în ușor, ei sînt gata să transforme în prilej de zaiafet impulsurile ce trădează alterarea celulei morale. Mesajul piesei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
apoi pe pământul moale și să merg cu un pas marcat de o plăcută oboseală spre femeia-promisiune. Viața aceea, o viață foarte sovietică, în fond, în care trăisem dintotdeauna ca marginal, m-a exaltat. Să mă dizolv în rutina ei blajină și colectivistă mi s-a părut brusc o soluție luminoasă. Să trăiesc ca toți ceilalți! Să conduc un tanc, apoi, demobilizat, să fac să curgă oțelul în mijlocul mașinăriilor dintr-o mare uzină de pe malul Volgăi, să merg în fiecare sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceleași formule prin care colindele și baladele prezintă căutarea Maicii Domnului sau a mamei ciobanului mioritic (M. Coman, 1980, pp. 221-226). Trimiterea Caloianului pe apă, Împreună cu cojile roșii ale ouălor de Paște ne duce cu gândul la legendele despre tărâmurile Blajinilor, deținători ai secretelor lumii chtoniene (A. Olteanu, 1998, pp. 28-30): Înainte de Înmormântare Însă, una dintre fete se face popă, alta dascăl, a treia duce steagul, adică o trestie cu o batistă albă În vârf, Înaintea popii, și iarăși alta sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puterea lor va fi atât de redusă, Încât, numai dacă 12 oameni Își vor reuni forțele, vor putea mișca din nou un ou de găină, rostogolindu-l cu ajutorul unui băț. Lumea va fi fără păcat, la fel ca aceea a Blajinilor (I. Taloș, 2001, p. 157). Motivele creștine (lupta dintre Dumnezeu și Diavol, domnia lui Anticrist, arderea lumii, purificarea prin Împărtășirea cu vin și pâine, sângele și trupul Mântuitorului etc.) sunt Împletite cu motive mitologice provenite fie din substratul local, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
arderea lumii, purificarea prin Împărtășirea cu vin și pâine, sângele și trupul Mântuitorului etc.) sunt Împletite cu motive mitologice provenite fie din substratul local, fie din mitologiile indo-europene, fie din imaginarul oriental: mitul celor trei vârste ale umanității, uriașii - oamenii - blajinii sau rohmanii (vezi sinteza dezbaterilor În A. Oișteanu, 1998), motivul Pământului sprijinit pe un stâlp și mereu amenințat de o figură malefică, transformarea lui Iuda În divinitatea cosmogonică și escatologică (vezi M. Coman, 1983), imaginea zmeilor sau a păsărilor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de tip non-mitic (estetice, ludice, morale, ceremoniale etc.). Dintr-o altă perspectivă, cercetătorii vor folosi termenul mit (sau temă mitică) pentru a se referi la o singură ocurență: mitul broaștei (cosmogonice), mitul vidrei (psihopompe), mitul țurcăi, mitul uriașilor (novacilor), mitul blajinilor, mitul Solomonarului, mitul Maicii Domnului etc. Mitul trimite acum la un singur personaj și la un număr relativ limitat de acțiuni (scheme epice), atribuite prin excelență acestui personaj. Mai multe asemenea ocurențe pot conduce, eventual, la configurarea unui mit generic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1988, reeditat În 1996 sub titlul Bestiarul mitologic românesc). În studiul amintit, Constantin Eretescu propune o tipologie a ființelor mitologice (având ca bază numai textele de tip legendă) În care identifică patru clase: a) benefice (Zânele, Baba Dochia, Rohmanii, Spiridușii, Blajinii etc.); b) malefice (Muma-Pădurii, Zmeul, Vârcolacii, Dracul, Pricolicii, Căpcăunii etc.); c) benefice și malefice (Șolomonarul, Urieșii, Știma Apelor, Ielele etc.); d) justițiare (Ursitoarele, Marțolea, Sfânta Vineri, Joimărița). Clasificarea de mai sus, având ca axă atitudinea ființelor dotate cu puteri supranaturale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru Ochilor, Ageru Pământului), demoni (Cățelul pământului, Muma-Pădurii, Drăgaica, Joimărița, Pricolicii, Strigoii, Dracul), inițiați (Meșterul Manole, solomonarii), suflete sacralizate (Blajinii), monștrii (Balaur, Zmeu, Dulf, Ghionoaie, Sfarmă-Piatră, Ciuta Nevăzută), animale sapiențial-oraculare (oaia năzdrăvană, pasărea măiastră, ariciul, albina), elementele (apa vie, apa moartă, focul nou), obiecte, plante și unelte magice (carul de foc, bușteanul ielelor, ceasornicul casei, mătrăguna, iarba fiarelor), coregrafia magică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comediei umane prin opoziția între personaje negative și pozitive. Astfel, lui Mirea, tipul amicului colpoltor care amintește de perfidul Lache, i se opune în plan moral, integrul Sergiu, la fel cum penibilei bătrâne Caliopi Zaharescu îi corespunde la celălalt pol, blajina doamnă Săraru, demnă în suferința de o viață și înnobilată tragic de gestul sinuciderii preferate în locul viețuirii în rușine. Universului caragialian de fantoșe i se dă astfel o replică, prin conturarea în limitele verosimilului a unei mai dense și mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]