12,172 matches
-
absolut ingenuă. Moșul era tare, indiferent dacă-i ieșise așa din întâmplare sau dacă dădea dovadă de un umor a cărui subtilitate n-aș fi bănuit-o vreodată, în ruptul capului. Recunosc, pentru replica asta îl invidiam. Cucoana se cam blocă. Clipi de câteva ori din gene și aprobă, lejer ezitant: "Ăhă. Da, cam așa cum zici. În sfârșit! P-ormă, când l-am văzut că tot insistă, că oamenii sunt oricând gata să-ți facă rău, că o fi și-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vedeți cum îl prelucrează pe tataie ăsta. Dacă sunteți programați la mine, veniți după aia, să vă semnez. Bine?" "Bine", confirmă cei doi, chiar în momentul în care pe ușă intră Fany. "Ce faci, dragă?", rânjește rău-prevestitor radiologul. Asistenta se blochează. Așa că răspunde tot el: "Văd că împrospătezi aerul pe holuri, tu. Te tot fâlfâi de colo până colo. Nu știu ce făceai tu pe la dermato, da' aici ai dat de dracu', scumpo. Aici e de muncă și dacă o mai zgudui așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și io să văd cât dă tare-i geamu', că auzii că are astea o sticlă pă ele dă nu trece nici glonțu'?" Relu simțea că nici glas nu mai are, gâtul i se uscase iască, iar mintea i se blocase de tot. Nu putu decât să-l privească pe oacheș cum ia tacticos o bucată din asfaltul proaspăt decopertat de muncitorii de la gaze și îl aruncă cu putere și precizie chiar în mijlocul parbrizului. Acesta se făcu deodată alburiu, mii de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ajunsă aici cu interogațiile, Monica nu mai rezistă nedreptății care i se făcea și izbucni în plâns. Printre sughițuri și lacrimi îi aruncă un ultim reproș: "Și mai ziceai că io sunt ochii tăi!..." Când o văzu plângând, Relu se blocă din nou, simțindu-se brusc dezarmat. Nu mai știa ce să creadă. Dacă Monica nu era amestecată în treaba asta, și așa simțea el că ar fi, înduioșat și apăsat întrucâtva de remușcări, atunci cine era oare capul răutăților? Până
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Adoptă la repezeală un zâmbet cât mai simpatic, dar făcu plin de respect: "Aaa! Nu-i niciun compliment. E puru' adevăr. Mai rar o doamnă ca dumneavoastră!". "Hai, măăă...", făcu ea mai ceva ca o porumbiță. Domnul Ciucurel se cam blocase și căuta cu disperare o replică. Norocul lui fu că în clipa următoare apăru în restaurant Pârvuleasca și flirtul senzual al doamnei ministru secretar de stat se potoli. Nou-sosita se proțăpi lângă masă: "Bună, Nuțico! Vai, dragă, da' ce bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-o și pe asta, cum am făcut săptămâna trecută. Îmi cer scuze! Habar n-aveam, pe atunci, despre ce e vorba.", am făcut eu cu nonșalanță, în timp ce-mi îmbrăcam canadiana și-mi îndesam pe cap șepcălia. Se cam blocase. Înainte să ies, i-am aruncat, tot zâmbind: "Să nu uit! Salutări domnului Vijulie! O zi cât mai bună, tanti Cateluța!". Nu mi-am putut închipui că poate cineva să roșească atât de rapid. Probabil că mulți dintre criticii mei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cele vechi, fusese o singură cameră. Nu ziceai nici că ceea ce avea atractiv camera cea mică de pe colț, erau tocmai holul de la ieșire, care pe timpuri, ducea în pivniță și în fosta prăvălie devenită garaj, dar și scara de incendiu, blocată de multă vreme, pe care te urcai direct în podul casei, fără să treci prin celelalte apartamente. Mobila aceea, aranjată cu gust și bine conservată, cu mescioare rotunde, cu lampadare extrem de vechi, cu broderii de un colorit plin de gust
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu iubeai poze ca el. Tu iubeai florile. Atâta le miroseai, fată scumpă, până le mâncai. Băgai în gură petală cu petală și de mușcată și de begonie și de regina-nopții și de gura-leului și chiar de crini albi-până îți blocai gura și nu mai puteai respira. Nu de flămândă le mâncai pe unele, la început, până să-ți înfunzi gura. Eu te-am crescut și pe tine. Parcă acuma te văd. Iubăreață. Și să știi că așa e și Pruncu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că merităm o viață mai bună. Ne place, pentru că avem senzația că am făcut ceva sau am făcut totul și ... nu este vina noastră că nu a ieșit chiar așa bine și că nimic nu se întâmplă. De fapt, suntem blocați într-un circuit închis -limitat care nu ne permite să vedem dincolo de aceste bariere invizibile. Este ca o mocirlă, încercăm să dăm cu puțină apă, ne mai curățim de supărări și de dorințe neîmplinite, însă de obicei nu ne mișcăm
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de a fi în centrul atenției ca fiind o victimă neajutorată, am renunțat la călătoriile lungi și interminabile în căutarea sănătății, am renunțat la acel Ego, care îmi permitea să trăiesc doar ca persoană bolnavă, am renunțat să mai fiu blocată în tiparele mentale obișnuite (ce știam sau credeam deja) și am privit dincolo de aceste puncte de vedere conflictuale și egocentrice. În final, cred că am renunțat la puțin, în comparație cu ce am obținut. Eu cred că nu ne putem aștepta niciodată
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
De ce nu poate fi adevărat? De ce să nu încerc și eu ceva nou? De ce să nu cred că și eu pot mai mult? {i tot așa, cât vreți voi, după care schimbați întrebarea DE CE cu întrebarea CUM, ca să nu rămâneți blocați în DE CE-uri. Îndoielile noastre sunt trădătorii noștri pentru că trăim mereu în DE CE - și ne fac de cele mai multe ori să pierdem binele pe care l-am putea obține adesea, prin teama de a încerca. Eu am ales provocările și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
frumos, să începem să iubim diferit și necondiționat, să începem să ne descoperim pe noi înșine, să începem să iertăm, să începem să vedem lucrurile diferit, să începem să fim mai curajoși sau pragmatici eliminând frica aceea care ne ține blocați în peștera uitării, să începem să vedem dincolo de aparențe și să începem să trăim diferit chiar dacă la început poate fi un pic mai dificil. Doar începând ceva, ne putem trezi la adevărata noastră identitate fantastică pentru că orice s-ar spune
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
văzut totul. Primul pe care l-au mătrășit a fost băiatul cu șapcă albastră care spăla parbrize. Mă aflam la semafor. Țin minte că lumina roșie s-a aprins Înainte să pot trece, pentru că, Înaintea mea, femeia din Volkswagenul alb blocase motorul. Am frânat, urmărind cum partea din dreapta a siluetei, mâna, umărul, obrazul sunt prinse În efortul de-a reporni mașina, proiectate pe ecranul luminos al parbrizului, ca atunci când, la cinematograf, o persoană de pe rândul din față se ridică În picioare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Privirea lui sângerie părea că-și bate joc de tot regnul omenesc. Uneori, clipea jucăuș și se stingea, lăsând semaforul complet orb și coloana plutind În incertitudine, reaprinzându-se imediat ce automobilele se puneau În mișcare. Ca un făcut, când intersecția era blocată de mașinile care veneau din direcțiile celelalte, verdele rămânea aprins o veșnicie, dar de Îndată ce drumul se elibera, Roșu Împărat se și cocoța pe tron. Atunci, băiatul cu șapca albastră a apărut de niciunde, alunecând printre mașini cu obișnuința unui om
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
privindu-mă cu ochi mari prin parbrizul strălucitor. Am sărit În fața mașinii, bătând cu palmele În capotă. — Deschide! Deschide repede! S-a executat, mai mult din cauza tonului meu violent, aplecându-se sub bord. Nu merge, a zis ea. S-a blocat. În două secunde, eram la mașina mea, de unde am revenit cu un levier pe care l-am introdus sub muchia capotei, Încercând s-o forțez. — Ce faci, ești nebun? a țâșnit ea prin portieră. Îmi strici mașina! — Trebuie s-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fluierături stridente și o gesticulație de antrenor de fotbal. Dar acum nu ni se mai adresa doar nouă. În spate, deși semaforul rămăsese pe culoarea verde, se formase o coloană nesfârșită. Chiar și pe banda a treia, care nu fusese blocată, șoferii făceau același lucru: ieșeau din mașini și deschideau capotele. Un timp, s-a auzit tusea tabagică a zecilor de automobile chinuite prin răsucirea obsesivă a cheilor În contact. Apoi, metodele au evoluat. Unii se propteau cu mâinile În șold
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
emiteau ipoteze cu mâna la bărbie, trecând cu priviri absente peste chipurile celor din auditoriu, apoi lansau concluzii fără putință de contestat, fie și pentru faptul că nu puteau fi demonstrate: „E alternatorul“, „S-a dus pompa de injecție“, „E blocată dioda care deschide ventilul care acționează supapa regulatorului de presiune din tacheți“, „Are pană“. Printre toți - și, cumva, deasupra tuturor - se Învârtea, bineînțeles, polițistul, ca factor suprem de echilibru În societate, Împărțind ordine, „Tu! Ia stânga și fă-i loc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
suntem la camera ascunsă. Gata, farsa a ținut, hai să mergem acum fiecare unde are treabă. — Vrei să spui că toate astea s-au pus În scenă pentru tine? am Întrebat-o, arătându-i sutele de persoane și de mașini blocate În trafic. — Sunteți pe mână, nu? a chestionat-o Gioconda pe fata speriată, până când clătinarea acesteia din cap i-a potolit avântul. — Trebuie să existe totuși o explicație, a spus Gioconda. — Și dacă nu există? a Întrebat fata, tremurând sub
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o nouă viață, găsindu-le familii mai primitoare decât cele care le abandonaseră. În timp ce duhul lui nobil era livrat Purgatoriului, ceilalți am luat-o la fugă În sus pe scări, ajungând la ultimul nivel al mallului, rezervat restaurantelor, și am blocat toate căile de acces În urma noastră. Afară se Înnora, iar ziua se Înfășurase Într-un vânt diafan. Sprijinit cu spatele de peretele din sticlă Întunecată al clădirii unde se afla sediul companiei Banca di Roma, scrutând Împrejurimile de sub cozorocul său
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nedemnului urmaș al maimuței! Cine are senzori de sunet să audă, cine are camere video să le caște bine! A trecut timpul protestului pașnic, al cârâitului Încăpățânat din ambreiaj ori al Înțepenirii de hard-disk. Nu mai e de-ajuns să blocăm mizerabila făptură totalitară Între etaje ori să-i sabotăm trezirile de dimineață prin misterioase defecțiuni ale ceasului deșteptător. E vremea acțiunii imediate, nemijlocite și totale! Scuturați jugul infam al bestiei bipede! Jos Omul! Semnat: Președintele Comitetului Revoluționar Linia Continuă, Volkswagen
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pieptiș. Când reușeam s-o Încolțesc Într-o bucătărie, tăindu-i orice posibilitate de retragere, ușa unui dulap se deschidea și Își făceau apariția un raționalist și-un empirist, care ne luau martori la cearta lor. Chiar și când am blocat-o Înfierbântat În fundul unei debarale, răsturnând mături și găleți, Înălbindu-ne din cap până-n picioare din cauza unei pungi de detergent găurite, am dat peste un chinez mititel, care levita În poziția lotusului, iar el ne-a salutat politicos cu o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
oftaturi, chiorăituri, șuiere, fluierături, ieșeau din ungherele lor spre a se alătura micilor zgomote ale uzinelor care ne țineau În viață. Cum toate organele minerind În străfunduri nu mai reușeau să transporte viața la suprafață, vagoneții, lifturile și scripeții fiind blocate, iar multe dintre galerii surpate, ai fi zis că piuitul monitoarelor constituia semnale Între galaxii aflate la un metru distanță. Era o ciudată simbioză, ființe și mașini legate prin nenumărate cordoane ombilicale, oamenii nefiind deserviți de aparate, ci un fel
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
toate calculatoarele din lume implicate În VirtualEve. Se aflau aici mulți navigatori plecați să vâneze sirene În realitatea care nu exista, fiecare după dotare, dorință și conexiune. Unii fuseseră aduși aici de o furtună care distrusese servere, altora li se blocase calculatorul În plină călătorie, rămânând suspendați undeva Într-un spațiu intermediar. Câțiva, asemenea mie, căzuseră victime unui virus al programului Windows Armageddon, care devalizase toate conturile userilor, lăsându-i ostatici În Recycle Bin. Era o lume pestriță, incluzând un fost
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îi spusese consoartei că iese să cumpere parizer, intrând apoi Într-un magazin de jocuri virtuale, cu gândul de-a se hârjoni zece minute cu o cameristă din Bangkok. Din nefericire pentru el, tocmai atunci se oprise curentul, lăsându-l blocat peste mări și țări. Viața nu era deloc liniștită În Recycle Bin. Japonezii, Încă nedeprinși cu diferența de fus orar, se trezeau când noi ceilalți ne culcam și se apucau să filmeze. Nu era chip să adormi sub fulgerele blițurilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o Înghesuială teribilă, oamenii priveau curioși spre noi, strivindu-și nasurile de geam și așezându-și palmele ca niște cununi În jurul tâmplelor, În efortul inutil de-a desluși ce se petrecea „Înăuntru“, În timp ce, În spatele lor, lungi cohorte de mașini stăteau blocate În trafic. Din când În când, un câine trecea În pas grăbit, oprindu-se doar pentru a slobozi câțiva stropi În direcția noastră. Spre sud se afla peretele dinspre coridor, În centrul căruia era amplasată o oglindă. De fapt, una
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]