1,790 matches
-
Ana și am asigurat-o că voi face, la rândul meu, tot ceea ce puteam pentru ca ea să fie mândră de mine acolo În cer. Apoi m-am Întors la soră-mea cu cursa de Aiud. Am intrat În casă cu bocancii plini de noroi de la cimitir, pe care nici măcar nu-l remarcasem până atunci. m-am descălțat și am Început să curăț noroiul, dar soră-mea m-a oprit. — lasă, hai să stăm de vorbă. mi-a făcut o cafea, iar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
oamenilor care se Întorc de la serviciu ca să-și petreacă restul serii anesteziați În fața televizorului, nu-ți mai arde să-l iei la pieptănat pe Vasilescu cu furculița În fața englezilor și să te lași pieptănat la rândul tău cu zimții de la bocancii lui, citind un poem scris pe loc. Toate astea Îți apar deodată Îndepărtate și ridicole, deși, Într-o altă stare de agregare a sufletului, fuseseră poate lucrul cel mai firesc cu putință. Stăteam În colțul meu, paralizată de frică și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
gust niciodată din bunătĂțile acelea, pentru că eram În Întârziere cu aproape o oră. Adormisem citind despre Nunavik, cu hărțile pe cap, și nu apucasem să-mi pun telefonul să sune ca să mă trezească. m-am aruncat În blugi, pulover și bocanci, care mă așteptau lângă pat, gata pregătite de cu seară. În cap Îmi răsuna o voce - mă trezisem cu ea În urechi - care Îmi repeta „Hai mai bine să mergem la film !“. Apoi, undeva În fundul minții vocea Tânei : „Nu tie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Ana și am asigurat-o că voi face, la rândul meu, tot ceea ce puteam pentru ca ea să fie mândră de mine acolo în cer. Apoi m-am întors la soră-mea cu cursa de Aiud. Am intrat în casă cu bocancii plini de noroi de la cimitir, pe care nici măcar nu-l remarcasem până atunci. M-am descălțat și am început să curăț noroiul, dar soră-mea m-a oprit. Lasă, hai să stăm de vorbă. Mi-a făcut o cafea, iar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
oamenilor care se întorc de la serviciu ca să-și petreacă restul serii anesteziați în fața televizorului, nu-ți mai arde să-l iei la pieptănat pe Vasilescu cu furculița în fața englezilor și să te lași pieptănat la rândul tău cu zimții de la bocancii lui, citind un poem scris pe loc. Toate astea îți apar deodată îndepărtate și ridicole, deși, într-o altă stare de agregare a sufletului, fuseseră poate lucrul cel mai firesc cu putință. Stăteam în colțul meu, paralizată de frică și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
gust niciodată din bunătățile acelea, pentru că eram în întârziere cu aproape o oră. Adormisem citind despre Nunavik, cu hărțile pe cap, și nu apucasem să-mi pun telefonul să sune ca să mă trezească. m-am aruncat în blugi, pulover și bocanci, care mă așteptau lângă pat, gata pregătite de cu seară. În cap îmi răsuna o voce - mă trezisem cu ea în urechi - care îmi repeta „Hai mai bine să mergem la film !“. Apoi, undeva în fundul minții vocea Tânei : „Nu tie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aproape îngălbenite. Liniștea apăsătoare se întindea până sus, la vârful pe care dorea Tainicele cărări ale iubirii să-l cerceteze la lumina zilei. Spera să ajungă la timp, să nu-l prindă noaptea la întoarcere. Câteva pietre dislocate de talpa bocancilor se prăvăliră la vale și zgomotul făcut de ele îi părea a fi ca o muzică ritmată. Se opri și, cu intenție, desprinse și altele pentru a savura ritmul, dar acestea făcură un zgomot ciudat, neîntrerupt, care se amplifică nejustificat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
alături, muntele își arăta originea milenară prin stâncile și pietrele uriașe de diferite culori și structuri, care, cândva, cu mii de ani în urmă, s-ar fi născut din fluvii de lavă... Tainicele cărări ale iubirii Și-a strâns curelele bocancilor, a împerecheat copcile costumului, trăgând cu mișcări sigure toate fermoarele și a fixat cu precizie rucsacul, strângându-i cataramele cu mare atenție. Nu ar fi știut să spună de unde are ori când și cum a îmbrăcat acest costum complet de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
chiar plăcută... de una singură... Mă scuzați! Nu trebuia să spun asta, răspunse ea întristată pe dată. - Doamnă..., de ce să nu puteți spune ce simțiți cu adevărat? își căuta bărbatul cuvintele, vizibil încurcat. Este firesc! continuă el, bătătorind zăpada cu bocancul. Eu sunt..., eu sunt Iustin, se prezentă grăbit și întinse curelușa săniuței pe care fata încă nu o preluase. - Încântată! Eu sunt Laura, se prezentă și ea, întinzând mâna să prindă curelușa, grăbită să își ascundă o clipă fața pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ca factor... desigur... ce lumini infernale! De unde forța asta, domnule? lumina roșie mă orbește și... acolo, cine? ... de ce? O, nu!... să ajung noaptea asta... urgent... lumini și frâne... zăpadă tasată... e o chestiune vitală... capitala... adresa la telefon... curelele la bocanci nu se... formațiuni glaciare vechi de... da, ajung noaptea asta și ... coarda elastică și pitonii sunt... fotografii pe telefon ... nu doresc să... lumina... lumina este orbitoare...”. Între timp, intrase neauzit și Cezar Nistorescu. S-a apropiat și a ascultat cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
atunci prin oraș numărîndu-mi pașii cu voce tare ca să nu mă prăbușesc de atîta tăcere. mă amuză să parcurg străzile și să văd cum praful de pe acoperișuri se ridică în urma mea. am devenit un cloșar. Hainele mi s-au rupt, bocancii mi s-au scîlciat. nu mai am casă, nu mai am nimic. nici nu mai știu unde se află apartamentul meu. nici nu mai știu dacă am locuit vreodată într-o casă de oameni. Dorm pe sub poduri, în stațiile de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
albăstrui de plastic, suprapuse după criterii vandalice de mărime și greutate și inventariate sub niște numere ca de pușcăriași. Mi-am petrecut noaptea pe hol, termoizolat în teaca unui sac de dormit. Cu tâmpla pe partiturile lui Rahmaninov. Cu un bocanc pe subtilitățile tehnologiilor petrochimice. Și cu altul pe STAS-urile din construcții montaj. Dis-dimineața m-am bărbierit la o priză montată, dintr-o iresponsabilitate de execuție tipic balcanică, într-o ghenă de gunoi. Am telefonat la antrepriză și, din camioneta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bunic. Bunică-sa era așa de evlavioasă că, după ce se încredințase ce fel de netrebnicie făcuse bărbată-su, dormea cu ușa de pe prispă căscată și dată de perete. Ca trăsnetul când revine, să nu mai fie nevoit să dea cu bocancii, în stânga și-n dreapta, să intre direct în odaia de culcare și să-l poartă electrocuta lejer pe bunic. - Dar de ce-ai tras, mă... tu-ți paștele mă-tii! Cu pușca făurită pentru a-l apăra pe stat... Către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai!... Nu era rudă cu Sultanul. Poftim manșetă! Era amic... Se duceau vara în Alpi, la escaladat împreună. Spuneau că pe colțul primejdios al stâncii, nu se mai uită omul la prieten, dacă-i Sultan sau nu e Sultan. - Ai bocanci buni, ești Sultan... - Ce spun eu și ce înțelege ea! - Ai piolet ascuțit, ești Faraon... - Unde vezi, tu, gulerul strîmb? Ăsta nu-i guler, vaco. Așa-i modelul! - Și vreți să aflați cum mi s-a destăinuit într-o toamnă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Larma îți lua auzul. Priviră prăvăliile așezate una lângă alta: cojocarii cu galantarele pline de căciuli de miel, albe, brumării și negre; ceasornicării, hăinării din pragul cărora te trăgeau de mânecă vânzătorii, strigând și lăudîndu-și marfa; pielării având de vânzare bocanci cu tălpile numai ținte și potcoave; cofetării cu geamurile pline de acadele și prăjituri cu fistic verde; tutungerii, fierării și manufacturi. Pe uși intrau și ieșeau țăranii veniți după târguială și lucrătorii plini de unsoare, cu lămpi de carbid în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ținând câte o luminare albă de spermanțet, ca o bâtă gătită cu flori de liliac. La urmă, socrii, meșterul, în pantofi de lac, fudul, purtîndu-și femeia de mână și, ca din partea mirelui, gunoierul cu a lui. Grigore călca strâmb în bocanci și se uita alături. Aglaia, cu ce avea mai bun pe ea, îl îmboldea să se poarte bine, că erau atâția oameni de față. Mirii s-au apropiat de altar, privind pereții afumați ai pronaosului. Simțiră mirosul înecăcios de luminări
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să simtă de acolo, de sus, mirosul nopții de primăvară. Își descheie nasturele de la gât al cămășii și vântul șovăitor i se strecură pe piele, învăluindu-l, rece ca o apă. Pașii i se înfundau în noroiul gros, scotea greu bocancii, dar mergea mai departe, ferindu-se de lumina focurilor. I se făcu dor de ai lui, de părinții morți, de casa de la țară, de unde plecase de la doisprezece ani prin străini. Simțise pe rând, în seara aceea, neliniștea sfârșitului de martie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la ușă. Îi băga vreunul înăuntru. - Al cui ești tu, pută? - Al lui Vasile. Tatăl ieșea din fundul cârciumii, lua odrasla de mină și apuca iar țoiul. In prăvălie era cald. Fumul de tutun înnegrea pereții. Mirosea a unsoare de bocanci și a rachiu. Copilul se uita la mușterii și nu spunea nimic. Câte unul îl îndemna să-i guste țuica: -Ia, zgaibă! Băiatul punea țoiul la gură și-l dădea peste cap. - Bravo, seamănă lui tat-său! râdeau ăilalți. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
subțire: Cât a cărat asta! Pe câți i-a lăsat săraci, atât să trăiesc eu fericit... Scuipă amărât într-o parte: Acu mă-njură, ce vrei, os bătrîn! Au uitat că i-am învățat să-l scoată pe om din bocanci fără să simtă! Dar de părăsit nu mă părăsesc nici ei. Au nevoie de mine. Am nasul mai lung. Miros mai iute, și pe ce pun geana, e treabă de făcut... Dar nu mai merge, am ostenit. Trebuie să mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătrânul înainte, Paraschiv după el. Au tras pe la Bolintin, pe la Cățelu, puși pe înșelat. Cădeau în zi de târg, să-i pască pe țărani. Erau îmbrăcați amândoi în șube de miel, cu căciulile așezate pe ochi până în vârful nasului și bocanci grei în picioare, toate ciordite de la negustorii de pe Grivița. Era ger, și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi sticlește norocul dacă se deșteaptă! Caramangiul înconjură odaia cu privirile. - Da frumos mai e la tine! Ai și gramofon! Și cum miroase a gutuie, parcă-i în grădină la Mitropolie! 184 Era înalt de atingea candela. Avea jambiere și bocanci. Mirosea a bărbat și a vin. Ninsoarea i se topea pe cojocul scurt și călduros. Se auzea trosnetul lemnelor în godinul pântecos și torsul pisicilor adormite pe o sofa scundă. Așa a început dragostea lui cu Sinefta. Copila 1-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strânsese banii să cumpere porcul. A patra dimineață, hop și cîinele! Se gudura, tîfîn-du-se cu burta pe zăpadă. Omul îl aștepta. Nu se mișca de loc. Vinovatul s-a apropiat tremurând. Grigore era făcut drojdie. Când i-a venit sub bocanci, -la lovit o dată cu sete: -Na! Javra a icnit, dar omul nu s-a îndurat decât după ce-a rupt prăjina pe el. Aglaia ieșise din bordei și se ruga de bărbat să nu-l ucidă. Degeaba, sângele câinelui înroșise zăpada
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mare peste negustori și le puneau cuțitele în piept: -Banii! O învățaseră și pe Didina. O luau cu ei în spargeri, să țină șestul. Se strecurau în prăvălii pe care încă nu le jefuiseră: baloturi de bumbac,- haine de gata, bocanci, căciuli, mătase, unelte de fier, nu alegeau. Umblau sergenții șir după ei, nu era chip să-i prindă. O 352 'vi noapte loveau la șina Constanței, alta în Buzești. I se dusese vestea lui Paraschiv. Îl știau și alți hoți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știa că minte si parcă i se făcu frică. Au plecat s-o caute pe Didina. Pe drumul Filantropiei se aprindeau felinarele. În geamurile negustorilor, lămpile palide luminau mărfurile învechite, pătate de muște. Era cald și măturătorii loveau caldarâmul cu bocancii lor grei. Nuielele măturilor zgâriau pietrele pline de praf. Li se făcuse somn și scârbă. Era ultima lor seară. Gheorghe strânsese bani și avea de gând să-i lase. I-a spus lui Paraschiv: - Haide cu mine, ia-o și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se ia după el, dar renunțase în cele din urmă. Copilul lor nu era făcut să-și petreacă toată viața la sapă sau la tăiat piatră, să mulgă vacile, că culeagă măslinile sau, în cel mai bun caz, să repare bocanci murdari de noroi și de bălegar. Era fiica lui Martello, unul dintre cei mai vârstnici țărani din sat, muncise la vreme de secetă și foamete, împreună cu taică-său și frații ca un catâr, ca o apucată, și cunoștea toate năravurile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]