1,229 matches
-
cadavrelor, au început imediat cercetările. Pe trupurile celor doi nu se vedeau semne de violență, nicăieri nu s-au găsit urme de otravă, nici arme, gloanțe sau cuțite, nici pete de sânge. În încăpere, în afara unui borcan, a unui bol care se spărsese și rămăsese pe podea, totul era în perfectă ordine. Poliția nu poate spune dacă a fost crimă sau sinucidere. Tu, Ana, jurnalisto, crezi că ai putea face ceva, pentru a dezlega misterul? (Stau să mă gândesc și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
spus CINE era Antoniu și CINE era Cleopatra. Numele nu-mi spune mare lucru. Deci: CINE erau ei? Prințul e surprins plăcut: ─ Ai dreptate, Ana, de la întrebarea asta trebuie pornit. Răspunsul corect este: Antoniu și Cleopatra erau doi peștișori din bolul care zace spart pe podea. Ana: ─ Aha, Deci, ei locuiseră în borcanul care se spărsese și acum zăcea pe podea. Nu știm cum a ajuns bolul pe podea, cine sau ce l-a doborât, intenționat sau din greșeală, dar ne
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
întrebarea asta trebuie pornit. Răspunsul corect este: Antoniu și Cleopatra erau doi peștișori din bolul care zace spart pe podea. Ana: ─ Aha, Deci, ei locuiseră în borcanul care se spărsese și acum zăcea pe podea. Nu știm cum a ajuns bolul pe podea, cine sau ce l-a doborât, intenționat sau din greșeală, dar ne putem imagina ce s-a întâmplat în continuare: apa s-a scurs din bolul spart și bieții peștișori, Antoniu și Cleopatra, care nu pot trăi fără
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
se spărsese și acum zăcea pe podea. Nu știm cum a ajuns bolul pe podea, cine sau ce l-a doborât, intenționat sau din greșeală, dar ne putem imagina ce s-a întâmplat în continuare: apa s-a scurs din bolul spart și bieții peștișori, Antoniu și Cleopatra, care nu pot trăi fără apă, au murit. Bravo, Ana! Dar n-am terminat, Prințe. Mai avem de cercetat cum s-a spart bolul. Pentru că nu s-a spart singur. Perfect. Să lăsăm
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a întâmplat în continuare: apa s-a scurs din bolul spart și bieții peștișori, Antoniu și Cleopatra, care nu pot trăi fără apă, au murit. Bravo, Ana! Dar n-am terminat, Prințe. Mai avem de cercetat cum s-a spart bolul. Pentru că nu s-a spart singur. Perfect. Să lăsăm Poliția să răspundă la asta. Pot să-ți spun și a doua ghicitoare? Ana: ─ Bineînțeles. Aștept. Prințul: ─ A doua ghicitoare e o poveste mai lungă. Am citit-o într-o carte
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
calde ("Cum, nu mănînci capere?"), semnele cu mîna făcute chelnerului, să mai aducă. Îmi dădea la gustat, vrînd-nevrînd, nu'ș ce cocătură specială, nu'ș ce brînzet, nu'ș ce ruladă. Mă simțeam trasă pe roata mare a farfuriei, între bolul cu supă de ceapă și ficatul în sînge; sechestrată între mille feuilles. Mi se părea că pe mine mă potrivea Iordan de sare, mie îmi pocnea clavicula în dinți, pe mine mă desfăcea pe îndelete de pe oase. Nu din chiflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prelungit printr-un potop neprevăzut sau chiar la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire aproape hibernală cu termometrele timorate, luate prin suprindere, în plină vară. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
stângă a mesei. — Caroline, Cassidy, destul. Nu vreau să mai aud nici un cuvânt. Tomas, mai adu niște marmeladă de mentă, a cerut ea. Un om, pe care l-am bănuit a fi bucătarul, s-a precipitat În Încăpere cu un bol de argint pe o tavă de argint. Abia atunci mi-am dat seama că stăteam acolo de aproape treizeci de secunde și mă uitam cum luau cina. Încă nu mă zăriseră, dar o vor face Îndată ce aveam să mă Îndrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mi-a provocat repulsie. Am dus tava la bucătărie și am Înclinat-o În așa fel Încât tot ce se găsea pe ea a alunecat direct În coșul de gunoi - toată mâncarea gătită și condimentată cu grijă, farfuria de porțelan, bolul metalic cu unt, cutiuța cu sare, șervețelul de pânză, tacâmurile, cuțitul de friptură și paharul Baccarat. Duse au fost toate. Ce conta? O să le văd din nou pe toate În ziua următoare, sau când i s-o face iar foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Aristocrația culturii are sens Înțeleasă mai ales ca o conservare a corpului.) (vineri) Orice maculare mă poate distruge; trebuie să nu mă cobor, să mă păstrez pur, să nu mă Împrăștii În carnal și derizoriu, să rămân de gheață, un bol de cristal rostogolit În țărână de copiii jucăuși. Ca să nu decad, va trebui să mă prefac. Ca să mă salvez, va trebui să-mi umilesc trupul. (marți) Călinescu spune undeva că muzica trezește gândurile grave, Înfrânând instinctualul și animalitatea din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mitorului. Din bucătărie se auzi un zgomot de sticle, trase ușa înapoi și își făcu de lucru prin teancurile de CD-uri de pe etajeră. — Am găsit, spuse el, întorcându-se cu o tavă pe care erau două pahare și un bol plin de cuburi de gheață. Dacă e prea tare, să-mi spui, mai punem suc de portocale. — Nu prea mă pricep. Beau rar alcool, îmi aduce aminte de mirosul de spirt și formol din spital. Ia te uită ! exclamă, întorcându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
temple și la terenurile a cinci palate. Flăcările au mistuit totul. Fumul și cenușa au fost purtate de vânt peste ziduri. Un nor des, înțepător, spânzura deasupra orașului, în cele din urmă așezându-se în părul, ochii, hainele, paturile și bolurile oamenilor. Nimic nu a supraviețuit în Yuan Ming Yuan cu excepția pagodei din marmură și a podului de piatră. Printre miile de acri de grădini, singura clădire rămasă în picioare a fost Pavilionul Norilor Prețioși, sus pe un deal deasupra lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Într-o noapte, în vis, mă transform într-o albină prinsă în capcană înăuntrul unei inimi de lotus în formare. Cu fiecare sforțare pe care o fac, semințele pocnesc. Mă trezesc și descopăr că An-te-hai a pus în fața mea un bol cu supă din semințe de lotus și că vaza mi-e plină cu flori de lotus proaspăt culese. De unde ai știut visul meu? îl întreb pe eunuc. — Pur și simplu știu. Ce e cu toți lotușii ăștia? An-te-hai îmi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mic, urarea mea umilă de bun venit se întinde de la mâna lui Buddha către infinit. La cină ni se servește supă fierbinte din rădăcină de ghimbir cu pâinici din boabe de soia și grâu. Tung Chih își îngroapă fața în bol. Și mie îmi este o foame de lup. Mănânc toată mâncarea din farfurie și mai cer. Nuharoo nu se grăbește. Își verifică fiecare nasture de la robă, asigurându-se că nu a pierdut vreunul, și își îndreaptă florile ofilite din păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se grăbește. Își verifică fiecare nasture de la robă, asigurându-se că nu a pierdut vreunul, și își îndreaptă florile ofilite din păr. Ia din supă cu linguri fără vârf, până când foamea ei nu mai poate fi ținută în frâu. Ridică bolul și bea precum un țăran. După masă, călugărul ne conduce politicos în camera noastră și pleacă. Suntem foarte bucuroase să descoperim că lângă paturi sunt încălzitoare din ceramică, așa că ne punem hainele la uscat. În clipa în care Tung Chih
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru a-și perfecționa pașii. Mormântul este situat în provincia Chihli, nu departe de Peking. În fiecare dimineață, pe o scândură groasă având aceeași greutate ca și sicriul, se pun o masă și un scaun. Pe masă se așază un bol cu apă. Un funcționar se urcă pe umerii cărăușilor ca să se așeze pe scaun, datoria lui fiind să supravegheze apa din bol. Cărăușii își exersează marșul până când aceasta nu se mai răstoarnă. Escortate de Yung Lu, eu și Nuharoo facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
având aceeași greutate ca și sicriul, se pun o masă și un scaun. Pe masă se așază un bol cu apă. Un funcționar se urcă pe umerii cărăușilor ca să se așeze pe scaun, datoria lui fiind să supravegheze apa din bol. Cărăușii își exersează marșul până când aceasta nu se mai răstoarnă. Escortate de Yung Lu, eu și Nuharoo facem o excursie pentru a inspecta mormântul. În mod oficial, se numește Pământul Binecuvântat al Veșniciei. Solul e tare ca piatra și acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-l voi ajuta și l-am rugat să bea din vinul de igname. În toiul conversației, a sosit și Yung Lu. Era în uniformă și cizmele îi erau acoperite de noroi. S-a așezat în tăcere și a luat un bol de vin. L-am analizat în timp ce continuam să vorbesc cu prințul Ch’un. Discuția noastră a mers de la copiii la părinții noștri, de la împăratul Hsien Feng la prințul Kung. Am vorbit despre cât de bine se aranjaseră lucrurile, despre norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a răsculaților din Taiping și despre tratatele și negocierile cu puterile străine, dar prințul Ch’un s-a plictisit și a început să caște. Yung Lu și cu mine stăteam față în față. L-am privit cum a băut cinci boluri de vin. Chipul i se înroșise, dar tot nu vorbea cu mine. — Yung Lu este un bărbat atrăgător chiar și în ochii bărbaților, mi-a spus An-te-hai în noaptea aceea, în timp ce mă învelea cu delicatețe în pături. Admir puterea voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mârâi Will, lăsând paharul de cristal pe masă și azvârlindu-și unul dintre pantofii săi belgieni spre televizor. —Bună, Will, am spus, servindu-mă cu un pumn de struguri Îmbrăcați În ciocolată, pe care-i ținea tot timpul Într-un bol Orrefors, pe birou. —Dintre toți oamenii din țara asta, bine pregătiți pentru a discuta politică, care ar putea să analizeze sau să formuleze o opinie inteligentă asupra modului În care presa a influențat sau nu alegerile, idioții ăștia s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
petrecerea de Halloween a lui Michael, când câțiva prieteni de-ai lui de la UBS și de la facultate se adunaseră În apartamentul său de la etajul patru. Pe masa de bucătărie se aflau sticle de băutură ieftină și sucuri pentru amestec, câteva boluri cu porumb dulce, covrigei și sos picant. Un tip costumat În femeie anunțase că pizza era pe drum către grupul asortat de petrecăreți, care stăteau și vorbeau despre facultate, despre cine se logodise și cine fusese avansat și despre cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a venit aici ca să-și viziteze familia, am spus, uitându-mă la ei cu ceea ce speram să fie o privire de avertisment, ca s-o lase mai moale. Am luat o lingură din zahărul cafeniu, neprelucrat și i-am pasat bolul lui Sammy. —Apropo, care a fost de data asta scuza lui Will pentru că n-a reușit să ajungă? Întrebă nonșalant mama. Sammy se băgă Înainte ca eu să pot interveni, fără să-și dea seama că părinții mei știau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
disperată să nu distrug momentul. E complicat, spuse el. —Așa ai spus. M-am uitat cum un pui micuț de pisică a sărit până În vârful unei grămezi uriașe de covoare, unde adolescenta care se ocupa de cafenea Îi pusese un bol cu lapte. Ei, am spus În sfârșit, e problema ta. Hai să savurăm cafeaua și gata, bine? Mă plătește ca să-i țin companie, spuse el blând, Îndreptându-și ochii spre ai mei În timp ce lua o gură de cafea. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu totul descoperit, cu excepția câtorva pânze albe, care fluturau În vânt și confereau Întregului loc un aer de exotism sexy; singura lumină venea dinspre felinarele de sticlă În stil turcesc și de la sutele de lumânări din suporturi Împodobite cu mărgele. Boluri din cherestea neprelucrată, cu caise mici și fistic erau așezate pe toate suprafețele disponibile. Era fără Îndoială cel mai sexy loc În care fusesem vreodată, de un șic mult mai natural decât toate locurile la modă din New York sau Los
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ne dădu liber pentru restul după-amiezii, ca să putem merge acasă, să onorăm programările la cosmetică, să Încercăm să ne relaxăm și să ne pregătim psihic pentru seara următoare. Deja plănuisem să rămân acasă În seara aceea - cu Millington și un bol imens cu floricele la microunde făcute cu mult unt - și să văd filme proaste pe TNT, așa că am fost În extaz când am auzit că aveam și după-amiaza liberă. Desigur, timpul acela În plus Însemna Încă o ocazie de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]