1,211 matches
-
într-un spasm scăldat în sudori. Helen zice: — Chiar credeai că mami ar putea să cadă în limbă după tine în halul ăsta? Și c-o să-și arunce căcatele ei de bijuterii scumpe? Râde, și sângele și soda caustică îi bolborosesc în gâtlej. Chiar credeai că mami ar fi în stare să-și mestece căcaturile ei de diamante pentru că tu n-o iubești? Stridie? zic. — În carne și oase, zice Helen, zice Stridie cu gura lui lui Helen, cu vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a mai trecut și, încet-încet, apa a luat în stăpânire totul: cât vedeai cu ochii, numai albastrul cerului și al apei. Soarele era un petic auriu pe întinderea de valuri. La un moment dat, pământul a început să tremure, să bolborosească apa, ca și când ceva nu își mai încăpea în piele, voia să iasă... și atunci au început, s-au ridicat fermi, gata să atingă norii, masivele tinere, zbârcind fața pământului. Apa rămasă între ele era o amintire a imperiului veșnic albastru
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și intră, deschizându-și drum printre servitori și printre mușterii, care se Îngrămădeau În cuprinzătorul spațiu dintre mesele așezate de-a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el cu un zâmbet prefăcut, arătând spre Paradis. — Ce faci aici cu oamenii dumitale? Îi replică Dante fără să ia În seamă insinuarea. — Datoria, messer Alighieri. Se pare că cineva vrea să se infiltreze În oraș. Garda e dublată. Poetul bolborosi ceva și Își continuă drumul spre arcadă. Celălalt nu dădu să-l urmeze, mărginindu-se să Îl Însoțească din priviri. Se simțea distrus. Străbătu intervalul dintre poartă și San Piero făcând apel la ultimele forțe. În sfârșit, se lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
arabul îl urmărea acum atent, cu un fel de neliniște. Daru simți cum îl năpădește un val de mânie împotriva acestui om, împotriva tuturor oamenilor, a răutății lor jalnice, a urii lor neistovite, a setei lor de sânge. Dar ceainicul bolborosea pe plită. Îi turnă iar ceai lui Balducci, șovăi, apoi îi turnă din nou și arabului, care bău și de data asta cu lăcomie. Cum își ținea brațele ridicate, veșmântul i se desfăcu și învățătorul îi zări pieptul slab și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
teamă de separare, dar ea a insistat. După care m-a implorat. Nu m-am clintit însă din loc. Așa că Bea i-a dat înainte: — Mă întreb dacă James stă acum bosumflat, pe canapea. — Ne vedem într-o oră, am bolborosit ridicându-mă. Trebuia să recunosc că-și jucase cartea la mare artă. Așa cum știam amândouă, existau șanse foarte mari ca, în secunda aia, James să vrăjească o gagică indie-rock, care i s-a aruncat probabil în brațe în timpul cântării din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a spus, într-un final, Randall, realizând probabil că mă epuizasem cu prima propoziție. L-a rugat pe barman să-i umple, la loc, halba și a comandat un Pabst Blue Ribbon, pe care mi l-a întins mie. Am bolborosit un mulțumesc, iar el a clătinat din cap în semn de la revedere, după care s-a alăturat unui grup de colegi de canotaj care erau la masa de biliard din apropiere. Fără îndoială, acesta fusese cel mai emoționant moment pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu un costum. Mă gândisem că eu și Jackson o să avem întâlniri toată după-amiaza. — Vivian Grant? Ce se întâmplă? m-a întrebat Mara părând îngrijorată. — Nu pot să vorbesc acum. Scuze. Promit să te pun la curent mai târziu, am bolborosit eu, deschizându-mi CV-ul din calculator - care fusese revizuit în urmă cu doi ani - și apucându-mă, cu frenezie, să fac modificări. După câteva minute, am apăsat butonul de imprimare. Mara n-a făcut decât să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încep să i se joace ușor cu vârfurile părului meu. Poftim? — Claire, mi-a spus el pe un ton scăzut, luându-mi bărbia în palmele lui puternice, ce faci vineri seara? Buzele mi-au atins gâtul cu delicatețe. — Ăăă... am bolborosit eu, mult prea fericită ca să mai fiu în stare să mă ocup de partea mea de conversație. și-apoi, dintr-o dată, am început să ne sărutăm... și ne-am tot sărutat... după care el mi-a cuprins talia cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Nu scoate capul din cutie. Ascunde-te. Telefonul meu a început să sune. Derivația lui Vivian mi-a apărut pe ecranul de identificare. și eu și Phil ne-am holbat la el. — Vorbești de lup și lupu-i la ușă, a bolborosit el și a ieșit. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Femei care aleargă cu lupiitc "Femei care aleargă cu lupii" — Un birou separat! O fereastră! Un asistent! Doamne-Dumnezeule! m-a tachinat Bea, după ce-i înșirasem întreaga listă a noilor avantaje de la Grant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cap. Oricât de tulburată mă simțeam, nu puteam să renunț. Mă jurasem c-o să rezist un an și era nevoie de ceva mai mult decât o singură cotonogeală ca să mă scoată de pe șine. Am să-i dovedesc că greșește, am bolborosit, mai mult către mine însămi decât către Randall. Trebuia doar să mă străduiesc mai mult. Am luat o gură sănătoasă de vin. — Sunt sigur c-o să reușești, iubito, mi-a spus Randall pe un ton încurajator. Ești o stea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
puțin dormisem în noaptea precedentă și subiectul sclipitor de care mă ocupam: memoriile unui bărbat care avea cel mai mare... din lume. — Claire, ești acolo? a behăit intercomul. Vocea lui Vivian era plină de un bâzâit ostil. — Sunt aici, am bolborosit eu, apăsând butonul roșu. — Vreau să te văd la mine în birou, a trosnit vocea lui Vivian. Acum! În biroul ei? La gândul ăsta, mi s-a strâns stomacul. Reușisem, mai bine de-o săptămână, să evit să intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sunt nenorocita de maică-ta; 3) De ce trebuie eu să le fac treaba tuturor? Sau, dacă erai cu-adevărat norocos, atunci ți se oferea un platou compus dintr-o nouă și captivantă combinație de tirade. — Îmi pare rău, Vivian, am bolborosit eu. O să trec pe la Karen, prin birou, chiar acum. Ar fi trebuit să-i dau mai multe detalii despre carte. Desigur, eu și Karen discutasem deja orientarea coperții de mai multe ori, iar ea citise întregul manuscris. Iar eu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
una, așa că, peste toate celelalte, aveam să fiu nevoită să îndur furia dezlănțuită a lui Vivian. Ceea ce mă întreba ea, de fapt, era dacă eram în stare să fac față unui martiriu în toată regula. — Asta înseamnă, ăăăă, mult, am bolborosit eu. Aș putea să încerc... dar chiar trebuie să fie predate toate în același timp? O să fie dificil, Vivian. Dumnezeule, cât de lamentabilă puteam să fiu! Unde-mi era șira spinării? De ce nu puteam să-mi susțin punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
niște cizme înalte până peste genunchi, din lac negru. Punând totul cap la cap, se putea spune că era vorba de un ansamblu destul de tulburător atunci când îl vedeai expus pe șefa ta de vârstă mijlocie. Ce facem cu exactitate? a bolborosit Sonny. M-am uitat la Vivian. Rânjetul i s-a șters de pe față. — Ce vrei să spui? a mârâit ea cu un rictus. Petrecerea asta e fabuloasă! E un succes uriaș! Unde e Betsy? I-ar plăcea la nebunie! Betsy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
codoașa pentru mine? În fața iubitului ei de ocazie? — Are picioare frumoase, ha? Da, mi-ar face mare plăcere, a răspuns Carl. Poate c-ar trebui să ne vedem în trei. Ce zici? — Trebuie să mai răspund la un telefon, am bolborosit eu, înainte ca Vivian s-apuce să răspundă. Carl, o să-ți trimit notele și contractul. Când să pun receptorul jos, am auzit râsul care urca din gâtul lui Vivian. Mi-am lipit pumnii de tâmple și am apăsat cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se părea că nu mai exista nimic care să-i distragă gândurile de la muncă. Nici măcar preț de-o secundă. Week-end-urile nu făceau nici ele excepție. — Îmi pare rău, Lucille, dar trebuie să mă întorc la serviciu. — Muncești prea mult, a bolborosit ea, ajutându-mă să dezbrac rochia. Ei, eu o să cumpăr un voal. Numai așa, să-l avem. Numai așa, să-l avem? Voalurile de la Vera Wang costau cam 3000 de dolari - nu se putea spune că intrau în categoria cumpărăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
doar noi de acolo venim. N-aveai cui să-i spui, zice Roja, el deja își închipuia că orașul e scăldat în sînge, că toate se întîmplă din cauza slăbiciunilor sale. Totul mi se trage de la negocierile alea nenorocite cu Regizorașul, bolborosea ca un apucat, fiecare cu sechelele lui, omul ăsta nu e zdravăn la minte, își imaginează că sîntem pe un platou de înregistrare, că filmează întoarcerea comisarului sau partea a doua la Ultimul cartuș, n-am mai avut cu cine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zice Gulie, lăsați-ne și nouă, nu vă lăcomiți că nu i sfîrșitul lumii. Ce se aude? sare ca ars Tîrnăcop, focuri de artificii, a început spectacolul, zice Dendé. O fi la Universității, Victoriei, grupuri mari Gulie, începe Roja să bolborosească dezlipindu-și de la buze sticla aproape goală, e zece trecute dimineața, cobor din camionul care mă adusese pînă la Arcul de Triumf, mă simt dezorientat, nu știu cum să scap de uniforma asta nenorocită, așa că îmi scot mantaua și o îmbrac pe dos
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
presărînd puțină sare pe rană, și eu aș fi preferat o altfel de revoltă, dar nu s-a putut, prea multe interese, mă înțelegi soldățelule? Cîtă neobrăzare, păcat că nu-l poate vedea decît prin ceață, am fost un naiv, bolborosește, lasă-l să spună ce are pe suflet, zice Dendé, căutîndu-și stiloul în buzunarul de la piept, înțelegeți voi ce vreți, își reia Roja ideea, o baie de sînge, asta ne așteaptă, ce s-a întîmplat pînă acum e zero, vacs
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începe să emită primele ordine, să facă manevre cu taburile la Palat, să ceară împrăștierea primelor grupuri de pe bulevard. Vi s-a urît cu binele, au început să-i treacă prin ciur pe toți, fiecare trebuia să se legitimeze, să bolborosească o parolă sau să fluture vreun însemn, care nu știți despre ce e vorba, hai, ușcheala, cît încă mai aveți ocazia, dacă vă e dragă viața. Cam pe unde eram eu la ora asta? încearcă Roja să-și amintească, pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unghiuri aiurea. Răsuflarea îi duhnea, avea ochii gălbejiți, privirea pierdută, iar pielea care i se zărea de sub barba albă și aspră îi era plină de vinișoare sparte. M-am aplecat să-l ajut să se ridice, dar m-a respins, bolborosind: — Scheisskopf! Kleine Scheisskopf! L-am ridicat în picioare. A scăpat din mâini pistolul cu aer comprimat și siropul de tuse și m-a salutat: — Guten Tag, Dwight - de parcă ultima oară ne-am fi văzut cu o zi înainte. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și un tată bun pentru fiul său, Hacksaw. Nu a fost foarte cooperant cu poliția, dar nimeni nu-i perfect. Colega, poți să-mi dai un motiv bun pentru care să cruț viața acestui căcat cu ochi? Albanese începu să bolborosească. Sângele i se scurgea în farfuria cu huevos rancheros. — Fie-ți milă, am răspuns. Până și un tăinuitor merită o ultimă masă mai de Doamne ajută. Bine spus, replică Lee și-i dădu drumul. Albanese își săltă capul ca să respire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
eu gâfâind. Piciul vijelios fu smuls din spinarea mea. Am reperat Fordul lui Lee în parcare, l-am îmbrâncit pe Maynard spre el și l-am trântit pe bancheta din spate. Lee a claxonat și a pornit în trombă. Violatorul bolborosea întruna „Iissuse!“ Eu mă întrebam de ce sunetul ascuțit al claxonului nu reușește să acopere țipetele băiețelului despărțit de tatăl său. • • • L-am lăsat pe Maynard la închisoarea tribunalului, iar Lee l-a sunat pe Fritz Vogel la Secția Centrală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am văzut pe Loew, Vogel și Koenig trântiți în fotolii, toți trei cu câte un număr din Herald în mână evident, - abia ieșit de sub tipar. Ședința de pregătire a înscenării luă sfârșit. Koenig rămase cu gura căscată. Loew și Vogel bolborosiră într-un glas: — Bleichert! — Dați-o-n pizda mă-sii pe nenorocita aia de Dalia! Lee este aici, Bobby de Witt este aici și-o să se lase cu mare tămbălău. Voi... — Dă-l în pizda mă-sii pe Blanchard! replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]