1,186 matches
-
există niște lucruri care se potrivesc În peisaj. Unu: doctorul Layman a scos din Patchett cinci gloanțe de calibrul 30-30 și spune că se potrivesc cu cele de la răfuiala dintre gangsteri din comitatul Riverside. Caz nerezolvat. La Camarillo Davey Goldman bolborosea ceva despre trei trăgători. A bîiguit și alte lucruri care Îmi umblă acum prin cap, dar fără nici o noimă. Exley, ai ascultat banda pe care am găsit-o la McNeil? Ed Încuviință din cap. — Ai dreptate. Absolut nimic frapant, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-mi-l pe Dudley! Dă-mi-l pe Dudley pentru Nite Owl! Sirene zgomotoase. Ed Își făcu mîna pîlnie la ureche și se aplecă mai mult. — Măreț. Begorra, flăcău. Și mai jos. Cine a fost vinovat pentru Nite Owl? SÎnge bolborosind. — Eu. Lee. Johnny Stomp. Perkins a fost șofer. — Abe, dă-mi-l pe Dudley! — Măreț, flăcău. Sirene, brutal de zgomotoase. Strigăte, pași. — Nite Owl. De ce? Kikey Începu să tușească cu sînge. — Droguri. Reviste cu poze. Cathcart trebuia să dispară. Lunceford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
crezi - îngropării diverșilor câini care avuseseră ghinionul de a-și duce traiul mizerabili ca membri ai familiei Winshaw. — Desigur... și Tabitha s-a întâlnit într-adevăr cu dumneavoastră acolo, dar ați fost întrerupți de Mortimer, care a crezut că ea bolborosea de una singură în desiș. — Exact. Din fericire, n-a remarcat prezența mea, deși dâra acestui parfum ieftin, dar destul de exotic pentru care am avut întotdeauna o pasiune deosebită - exagerată, s-a spus - nu se putea să nu-i ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vechiul frac, dacă-l găsesc. Zâmbi. Abia aștept. — Vin să te iau la nouă. E bine? Fracul mirosea a stătut și a mucegai, iar gulerul de la cămașă era mult prea strâmt, dar l-am îmbrăcat oricum. La ora nouă, lasagna bolborosea mulțumitor, masa era pusă, vinul era răcit. M-am dus în apartamentul Fionei. Nu era în camera de zi și nu mi-a răspuns când am strigat-o. O presimțire bruscă m-a dus în dormitor. Fiona stătea pe pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am Întrebat-o dacă pot veni să zac o vreme pe canapeaua din garsoniera ei minusculă din Harlem. Din bunătatea inimii, m-a primit. M-am trezit În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și eram sortită veșnicei suferințe! Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o discuție pe o temă atât de insignifiantă. Doar nu admiteam că mă interesează un alt bărbat, doar nu aveam să ies vreodată cu el. Așa că nu aveam nimic de câștigat pomenind despre conversația cu respectivul. — Bună sseara, modissto, a bolborosit Lily și și-a vânturat paharul cu gin tonic În direcția mea, În chip de salut. Parte din conținutul paharului i s-a vărsat pe vestă, dar n-a părut să observe: Ssau ar trebui ssă sspun, viitoare colegă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
auzit, din cauza scîndurilor scării care scîrțîiau și trosneau. Se duse la spălător, apoi stătu acolo cîteva minute În baie, spălîndu-se pe față și pe dinți. Fața Îi era verzuie datorită luminii filtrate prin iedera care Înăbușea fereastra. Apa bufnea și bolborosea prin țevi. LÎngă boiler era o cheie, pentru că apa se oprea uneori de tot - și atunci trebuia să lovești țevile puțin, și să-l faci să se reaprindă. LÎngă baie era camera de tratament a domnului Leonard, iar Kay auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan. Presupun că nu le prea simți aici? Duncan se gîndi la Întuneric, le Giggs care striga, la ofițerii care coborau În adăposturile lor. Își mișcă scaunul — Depinde ce Înțelegi prin asta, zise el, adică „să le simți“. Probabil că bolborosise cuvintele. Tatăl lui se aplecă și se strîmbă din nou. — Ce-ai zis? — Depinde de ce... Dumnezeule! Nu, nu prea simțim mare lucru. Nu, răspunse taică-său domol. Nu, nu-mi Închipuiam că le simțiți. Domnul Daniels se plimba prin spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În cînd, bîzÎitul avioanelor și bufiniturile șrapnelelor creșteau; cerul era brăzdat de lumini spectaculoase, verzi, roșii, și limbi de foc care se rostogoleau. Uneori Mickey venea să stea lîngă Kay și să caște. De două trei ori, Helen se agită, bolborosi sau vorbi destul de clar: — Ești acolo? Nu te văd. Unde ești? — Aici sînt, răspundea Kay de fiecare dată, și-i strîngea mîna mai tare. — O să fie a ta pe viață, zise Mickey. În cele din urmă, demolările scoaseră la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
provoace un scandal. Am râs. Apoi îmi spuse: După-amiază mă întâlnesc cu Charlie. E-atât de adorabil! — Poftim? am întrebat-o neîncrezătoare. —E în oraș, am vorbit cu el mai devreme. Dar Julie, am crezut că v-ați despărțit. —Poftim? bolborosi ea. Acum era rândul ei să arate neîncrezătoare. Mi-a spus că v-ați despărțit la Paris. —Nu-mi vine să cred! exclamă ea. Când ți-a spus? Fără să mă gândesc, i-am răspuns: —Noaptea trecută. Julie se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
insistă Charlie. Din tot satul, ăștia-s oamenii de cea mai proastă calitate, Charlie. Sunt o adunătură de indivizi necinstiți, în care nu poți avea încredere, spuse contesa fără patimă în glas. Vreau să te ții departe de ei. —Contesă! bolborosi mama. Parcă am fi într-un episod din Forsyte Saga! exclamă Julie captivată de scenă. Trebuia să pun piciorul în prag până nu degenerau lucrurile și mai mult. I-am explicat: — Acum vreo două sute de ani, Charlie, tatăl meu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
avântată spre mare, dar se opri brusc la mal. Nu cuteza. Nu cuteza să intre. Tălpile goale i se înfipseseră în nisipul umed și acolo rămăseseră, afundându-se cu din ce în ce mai multă strășnicie, cu fiecare val care se spărgea la mal, bolborosind neputincios. își dorea foarte mult să intre în mare și să înoate în larg, cu aproape aceeași ardoare cu care odinioară își dorise să scrie primul ei roman și să devină scriitoare. O scriitoare neobișnuită. Dar nu putea. Nu putea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
faza următoare reflexiei fu un pumn năprasnic, tras în plină figură. În secundele următoare, Babița își umezi, la fel de prostește și de agale, buzele crăpate de lovitură, înainte de a-i țâșni sângele (cărămiziu, probabil, semiobscuritatea nepermițând o considerație cromatică precisă), și bolborosi un șuvoi de cuvinte inundate: Ce dai, mă, ce dai? Ce, dacă ești mai mare ca mine, nu știi de joacă și de glumă? Pistolul său cel negru îi căzu din mâna lentă și nesigură, izbindu-se de cărămizile de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
harnică renunțase demult să mai toace, în felul ei, pe la toate ferestrele copacilor cu pielea crăpată, când Profetul a ieșit în ogradă. Deși avea pe el și vestonul și caftanul vrâstat în dungi late, ca de două degete, nu a bolborosit nici un fel de versete cu binecuvântări, către pleoapa roșie a Răsăritului. A luat, însă, ca orice om de rând, pentru spălat, apă limpede și ștergar nou de bumbac, el mai întâi, și pe urmă Iov, și Koșon, cel tărcat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așa voia să-și denumească acest prim hotel: Afrodita-Palace. Însă le-au luat-o înainte alții, așa că au întors-o la șurub, mulțumindu-se cu acest Palace-Afrodita. Răsucind volanul când așa, când invers, rulând mollo din cauza stratului de fleșcăraie ce bolborosea sub roți, taximetristul clandestin șopti cu un hohot de râs: Ca între bărbați, fie vorba: dacă știți cum să o aburiți, pe hipersexuala soție a patronului, e posibil să vă invite ea singură în patul ei. Nu mai continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dar probabil că pe bună dreptate, după cum am spus deja. Rămăsesem cu poezia, dar n-aveam ce-i face, resortul era acolo. Fusesem al naibii de Îndrăgostit, acum eram teribil de nefericit. Atârnam. Oftam. De fapt, nici măcar nu pot spune că scriam. Bolboroseam În minte tot felul de presupuneri. Din când În când mi se părea că pot trage o concluzie, de fapt ajungeam la capătul puterilor. Mă cutremuram Încă, deși eram stors de vlagă. Fiindcă vrăjitoarea mă lăsase pradă unei rușini furibunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sub forma unui glonț în cap. Celălalt, un băiețandru slab, cu ochi mari și plete lungi, șatene, încă nu este mort. Dar nici mult nu mai are. O bucată lungă și groasă de lemn este adânc înfiptă în gât. Sângele bolborosește în rană, în ritmul respirației chinuite, prelingându-se sub umărul sfâșiat, din care ies cioturi de oase sfărâmate. Cu un glas ușor stingher, Menzel îl strigă din spatele unui paravan întărit. Pornește într-acolo iar ceea ce vede când ajunge face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unicul său fiu cu cruzimea, intolerant și abuziv, o forță a naturii dirijată deopotrivă către succes și autodistrugere. Daniel Day-Lewis nuanțează acest personaj pornind de la inflexiunile vocii, cu o căldură umană pînă la tonurile hîrșîite, guturale ale unei uri care bolborosește, de la mimica expresivă la dominantele posturale. Vocea determinată a lui Daniel vine în contrast cu vocea stinsă, obosită a lui Henry Plainview sau cea efeminat suavă cu derapaje isterice a lui Eli Sunday, pastorul evanghelist. Mustața "pe oală" ca și sclipirea metalic-cinică
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
și cu picioarele care i se ghiceau subțiri prin acel joc prea liber al pantalonilor. "Urăști șefii? zise tinerelul, și își înfipse privirea în ochii celuilalt. Păi și eu sânt șef! Mă urăști și pe mine?" "Ei, nu pe dumneavoastră...'', bolborosi paingul deodată înfuriat. "Păi așa ai zis: șefii. Unde ți-e logica? Vrei și tu să spui ceva, dar nici tu nu știi ce spui, continuă tinerelul, și-și flutură degetele la tîmplă: trebuie să fie așa, în capul tău
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-am înțeles-o! Fii bun și explică-mi! Cine s-a legat de salariul tău?" Ura reapăru pe chipul grasului. Îmi aruncă o privire turbure, apoi se feri cu o jenă culpabilă, pe care însă o alungă imediat: "Așa, bolborosi, să nu se lege nimeni de salariul meu." " Nu m-ai înțeles, strigă Vintilă. De acord, să nu se lege nimeni, dar cine s-a legat?" "Vintilă, strigă în clipa aceea famenul, care se înviorase brusc, sânt glasuri, Vintilă, sânt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-l omoare... Dacă îl loveam peste ochi, nu-i crăpau ochii? Bacaloglu mirosea parcă o idee prin aer și după câteva clipe de tăcere îi dădu glas cu o indignare distilată, simulând o îngrijorare: "Domne, ăsta lovește oamenii..." " Da, bolborosi și Calistrat cu privirea turbure, în timp ce își umplea paharul gânditor, a venit aici să ne terorizeze..." "Ba a venit să facă cinste, strigă Vintilă, căruia i se făcuse iar foame și mesteca pâine goală. Și voi doi ați început să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se indignă el. Credeți că o iert? Nu trebuiesc iertate, dom' profesor, sînteți băiat tânăr, ia să am eu anii dumneavoastră, n-ași ierta nici una!..." Desfăcu sacul și începu să pună var nestins în căldări. Și în timp ce apa începu să bolborosească: Dom' profesor, eu, la vârsta dumneavoastră, nici pe soacră-mea n-am iertat-o! N-aveam eu știința de-acuma, da' nici prost nu eram. Să vedeți! Până să-mi facă un copil, mierea lui Dumnezeu. După aia, observ eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i spusei și mă lăsă cu mâna întinsă continuând ciuguleala. Gândii că trebuie să mă car imediat, dar interveni Vintilă: "Mă besmeticule, dă mâna cu dom' profesor", și atunci Calistrat tresări și își fixă privirea sa porcină asupra mea și bolborosi: "Dumneata cine ești?" Ca să-mi dau seama că nu era nici treaz, cum crezusem, și nici afumat, ci beat pulbere, dar cum dracu de se ținea atât de bine pe picioare? "A, zise, dumneata erai? Scuză-mă, n-am memorie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a destinului nostru tragic, care ne înghițise și pesic care crescuseră apoi nămeții... În același timp o mână fermă și dulce îmi mângâia ceafa... Mă smulsei de sub hăul închipuirii și sării în picioare. "Vii și tu cu cântece din astea..." bolborosii. "Victoraș, iartă-mă, m-am speriat de ce e afară... Uite, cad fulgi cât pumnul meu de mari. Mama zice: "stai, Suzy, cum pleci așa singură pe vremea asta? Am zis și eu ca tine: ce poate să fie? Și am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că o atingea pe a lui, când observă expresia buimacă a acestuia. ― Nu pot să bată în retragere acolo înăuntru! Trebuie să intervenim! (El își ridică încet ochii la ea, dând abia perceptibil din cap. Buzele i se mișcau, dar bolborosea fără noimă.) Pe dracu'! Nu mai avea ce să-i ceară acestui om. Nu se mai putea conta pe el. Burke se îndesase în panoul opus, crezând că se apăra astfel de luptele care făceau ravagii în măruntaiele stației de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]