1,956 matches
-
Îi dor picioarele și ar fi vrut acasă. Pietrele sînt alunecoase. Ajung la strungă. O punte, cu două balustrade putrede, era mai știrbă decît baba cloanța. Pe sub punte curge iadul. Puhoiul face urît al naibii cînd i se opune un bolovan sau un trunchi încîlcit în crengile sale. Amîndoi mor de frică. Guță își ia inima-n dinți. Tremură, dîrdîie, lunecă și... trece. Hai, treci și tu, țipă la Pamela. Nu pot. Mor de frică, ajută-mă! N-am cum, treci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că sunt scriitor doar uneori, polemic, atunci când am de-a face cu un imbecil - și în cazuri dintr-astea devin aproape paranoic. Nu am citit aceleași cărți cu ăla. Unii îmi spun că aroganța asta e bună. Că sunt un bolovan, un bolovan care, ciocnindu-se de unul și altul, până la urmă se va cizela corespunzător, dar că n-ar trebui să mă las cizelat așa, de oricine. Știu că par infatuat, dar asta e doar o reacție la pupincurismul altora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scriitor doar uneori, polemic, atunci când am de-a face cu un imbecil - și în cazuri dintr-astea devin aproape paranoic. Nu am citit aceleași cărți cu ăla. Unii îmi spun că aroganța asta e bună. Că sunt un bolovan, un bolovan care, ciocnindu-se de unul și altul, până la urmă se va cizela corespunzător, dar că n-ar trebui să mă las cizelat așa, de oricine. Știu că par infatuat, dar asta e doar o reacție la pupincurismul altora. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Cât antebrațul e bine să fie. Să nu fie prea groasă, că nu se întinde. Nici prea subțire, că se rupe și te plesnește peste ochi și e vai de capul tău. Așa e numai bună. Arată a praștie. Câțiva bolovani, rotunzi, nu lespezi, să nu o ia razna. Să nu plece aiurea din praștie. Să devieze de la traiectoria pe care tu o dorești. - Hai, alege! - P-ăsta a lu’ dom’ profesor! Hai să-i facem, le-am promis că le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Rar. Numele meu nu mi-a plăcut niciodată. De-aia nici nu vi-l spun. N-aveam cea mai spurcată gură. Cel mai mult îl invidiam pe unul Rățoiu. Când jucam la școală vreun meci, Rățoiu ăsta își lua un bolovan sau un bloc de BCA și se așeza între noi să comenteze. „Verde, că vine Dumitru Graur!“, spunea - și se făcea vid în jurul lui. Și dădea din clanță ceva de speriat. Se oprea uneori și meciul. Râdeau ăia care jucau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
hai să vă și spun ce s-a mai întâmplat atunci. Știu că mă jucam într-o grămadă de nisip umed, asta probabil fiindcă era adus de pe gârlă. Când povestesc, simt nisipul cum se prelinge printre degete. Prundiș cu ceva bolovani rămași, scăpați prin sită. Alături era cineva de aceeași vârstă cu mine, băiat, fată, oricum atunci nu contează suntem toți niște ființe asexuate. Ne jucam. Atunci nu contează dacă el, ea ți-e prieten, prietenă, pur și simplu se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cinci sute”. Până la urmă așa a rămas, în preț fiind inclus și transportul. Trebuie să menționez contribuția mea: auzindu-l pe George că vrea să vină cu mașina lui, intervenisem, pe bună dreptate: "Cum să vii cu mașina ta prin bolovanii ăștia, pe drumul ăsta ?!”. Au bătut palma, au scris suma și condițiile pe-o hârtie, au făcut schimb de numere telefon și gata, a rămas ca-n două săptămâni căruța să fie gata. La întoarcere, drumul a fost ușor, mergeam
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
psihică definitivă. M-a afectat în mod deosebit perioada în care am trăit la Soroca, în Basarabia, pe malul Nistrului, într-o vie. Locuiam într-o căsuță cu trei odăi, o casă de țară. De la prispa casei, un drumeag cu bolovani cobora abrupt la Nistru. Foarte aproape de casa noastră, dar jos, în vale, chiar lângă apa fluviului, se afla un pichet de grăniceri. Cei câțiva ostași purtau o uniformă care mi se părea imperială. Veneau deseori la noi. Locuiam cu bunicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
flori de portolac și, printre garduri putrede, întărite cu sârmă ghimpată, de după care, galeș și rugător, privesc o mulțime de flori târzii de toamnă, "mărită-mă mamă", încep să se vadă gospodării sărace, cu case coșcovite, cu acoperișuri fixate cu bolovani mari de piatră, să nu le ia vântul, cu veceuri (!) situate la o depărtare cuviincioasă de locuința propriu zisă. O mulțime de garduri improvizate marchează diferitele proprietăți și chiar grădinile interioare pline de varză, în admirabile tonalități gri verde (ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trebuie s-o manifestăm pentru natură? Acum înțelegi mai bine sensul acelor afirmații. Natura este vie și noi suntem una cu ea! Suntem uniți prin minunatele fire de energie Kundalini! - Ai avea curajul să afirmi că suntem uniți și cu bolovanul de pe malul râului, și cu apele învolburate ale râului?... - Da! Și bolovanul, și apele râului au propria energie Kundalini ce este în comuniune cu energia universală, deci, și cu a noastră! - Ai putea spune că suntem toți frați!... - Da! De ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
afirmații. Natura este vie și noi suntem una cu ea! Suntem uniți prin minunatele fire de energie Kundalini! - Ai avea curajul să afirmi că suntem uniți și cu bolovanul de pe malul râului, și cu apele învolburate ale râului?... - Da! Și bolovanul, și apele râului au propria energie Kundalini ce este în comuniune cu energia universală, deci, și cu a noastră! - Ai putea spune că suntem toți frați!... - Da! De ce nu? Te-ar deranja cu ceva?! - Nu văd de ce m-ar deranja
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
rugăminte, Vasile Ilucă a băgat de seamă că Ion Creangă nu a zis „nu”; dar nici „da” nu a zis. Creangă i-a zâmbit doar ștrengărește, ca și cum i-ar fi vorbit: „Bine, măi Țâcă, dacă tu te încumeți să urnești bolovanul... Da’ să știi că, dacă n-ai să poți ține pasul cu mine, tu ai să rămâi de râsul lumii, nu eu”. Și, uite-așa s-a făcut această carte, fără ca nimeni să se dea de sminteală. Dimpotrivă. A ieșit
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
din viața ei. Adevărul era că niciodată nu îl uitase, era prima ei dragoste. În ziua când aflase vestea despre cei doi o luase razna pe o câmpie plângând. Ajunsă de oboseală se așeză jos, își puse capul pe un bolovan și adormi. Nu observase mușuroiul de furnici de sub acel bolovan. Se trezi cu zeci de semne de la aceste vietăți. O jumătate de oră mai târziu se afla singură, tăcută în dormitorul ei, simțind nevoia de liniște și refuzând să comunice
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era prima ei dragoste. În ziua când aflase vestea despre cei doi o luase razna pe o câmpie plângând. Ajunsă de oboseală se așeză jos, își puse capul pe un bolovan și adormi. Nu observase mușuroiul de furnici de sub acel bolovan. Se trezi cu zeci de semne de la aceste vietăți. O jumătate de oră mai târziu se afla singură, tăcută în dormitorul ei, simțind nevoia de liniște și refuzând să comunice cu cineva. Un an de zile mai târziu, Carlina se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Sofia, spurcată, ajunsă lupanar de orgie turcească. Constantinopolul a murit! Trăiască Stambulul! A fost cumplit, unchiule! sughite ea printre lacrimi. Ai noștri, toți, cu mic cu mare, au fost măcelăriți sau cusuți în sac și aruncați în apele Bosforului cu bolovanul de gât. Eu cu verii noștri, Manuil și Alexis, de care eram îndrăgostită -, ne-am ascuns în ruinele palatului Blacherne, împreună cu șobolanii, înspăimântați și ei; ne-am mirat chiar, crezusem că toți fuseseră mâncați în lungul asediu. Înveșmântați în zdrențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iarbă, gâfâind ca un câine fugărit, boier Juga bodogăne: Altă trăsnaie de-a lui Vodă cu întrecerile aistea "voinicești". Ne-am bătut cu spade grele, cu scuturi și mai grele, cu buzdugane foarte grele! Înțeleg!... Da' să ne fugărească cu bolovani la spinare de-am scos limba de-un cot!... Pe mine unu' m-a cocoșat, m-a secat! se vaicăre el și mustețile îi fâlfâie în bătaia răsuflării gâfâite. Șendrea scoate din sacul său un bolovan de râu, îl cântărește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să ne fugărească cu bolovani la spinare de-am scos limba de-un cot!... Pe mine unu' m-a cocoșat, m-a secat! se vaicăre el și mustețile îi fâlfâie în bătaia răsuflării gâfâite. Șendrea scoate din sacul său un bolovan de râu, îl cântărește în mâini și râde: Lasă bădie: nădușești cu folos! Ce folos?! Ce folos?! Până ne belesc turcii, ne belește Vodă! S-au încins zalele pe mine ca pe frigare și n-avem îngăduință să le scoatem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și să fugă spre Stambul! râde cu mândrie vornicul Bodea. I-a cam scufundat și furtuna ceea... Cerul ține cu noi... Suntem buni la Dumnezău... Când o veni Mahomed în carne și oase, atunci să vedem "bunătate"... Luca Arbure, cu bolovanul său la spinare, dă buzna pe cărare: Vine! Vine!... E cătrănit! Tună și fulgeră! șoptește el gâfâind, cu sufletul la gură. Boierii sar în picioare, de parcă i-a înțepat o albină: Ce s-a întâmplat?! Care-i pricina?! întreabă ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Tună și fulgeră! șoptește el gâfâind, cu sufletul la gură. Boierii sar în picioare, de parcă i-a înțepat o albină: Ce s-a întâmplat?! Care-i pricina?! întreabă ei în surdină, alarmați. Domnul, însoțit de Stanciu și Vlaicu, fiecare cu bolovanul său -, s-au și ițit pe cărare. Stanciu și Vlaicu degrabă se despovărează. Ștefan, mânios, aleargă de colo-colo, se oțărăște cu mânie și bolovanul după el: La "Întrecerile cu arcul", oamenii boierului Asaftei n-au nimerit nici o țintă! Pe loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Care-i pricina?! întreabă ei în surdină, alarmați. Domnul, însoțit de Stanciu și Vlaicu, fiecare cu bolovanul său -, s-au și ițit pe cărare. Stanciu și Vlaicu degrabă se despovărează. Ștefan, mânios, aleargă de colo-colo, se oțărăște cu mânie și bolovanul după el: La "Întrecerile cu arcul", oamenii boierului Asaftei n-au nimerit nici o țintă! Pe loc a fost judecat pentru "trădare de țară" și osândit să fie atârnat în ștreang! Boierii au rămas ca trăsniți câteva clipe, apoi, încep milogeala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu glas aspru, amenințător. Hatmane Șendrea! Aduni ceata lui Asaftei! Astăzi chiar! Acu chiar! Trageri cu arcul! Călare! Pe jos! La sânge! Ai înțeles?! La sânge! Lasă-i pe mâna mea, Doamne! Mihail se apropie, întinde mâna să-i scoată bolovanul din spinare. Ce vrai?! se răstește Ștefan. Bo... bolovanu'... bâiguie el cu mâna întinsă. Lasă-l! se stropșește Ștefan. Mâna lui Mihail, întinsă, cade... Ștefan dă roată, cu pași domoli. Tușește ușor. Furtuna a trecut. Își scoate bolovanul. Și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i scoată bolovanul din spinare. Ce vrai?! se răstește Ștefan. Bo... bolovanu'... bâiguie el cu mâna întinsă. Lasă-l! se stropșește Ștefan. Mâna lui Mihail, întinsă, cade... Ștefan dă roată, cu pași domoli. Tușește ușor. Furtuna a trecut. Își scoate bolovanul. Și cu 'talienii ceia ce veste-poveste-i, pârcălabe de Cetatea Albă? întreabă Ștefan. Herman sare în poziție de drepți pocnind din călcâie: Raportez! Talienii tineri robit la Caffa pentru harem, dus la corabie la Stambul, furtun pe mare, ucis la turc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eu. După faptă și răsplată! Înainte de plecare din Stambul, mai mulți căpitani și câteva pașale dintre cei ce-au dat bir cu fugiții la Podul Înalt și care căpătaseră iertare Mahomed a poruncit să fie aruncați în apele Bosforului cu bolovanul de gât: să fie pildă celor ce-or mai păcătui ca dânșii. Ștefan tace. Se reculege... Face câțiva pași cufundat în el. Înalță capul, vorbește hotărât, răspicat, cu patimă, poruncitor: Iată! A sosit clipa! O singură cale avem! Înainte!... Șendreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
această bunăvoință a cerului. Era atâta admirație În cuvintele lui, Încât fata Își luă o mână de pe ochi și i-o Întinse: — Nu râzi de mine? Nu-ți spui: ce ființă proastă și neîndemânatică? O doamnă care cade ca un bolovan În fața unui cavaler! Bodo Îi luă cu gingășie mâna: — Domniță Adelheid, Înălțimea Ta nu ești „o doamnă“. Ești Doamna la ale cărei picioare ar fi fericit să Îngenuncheze orice cavaler, ești idealul de neatins și nu pot decât să mulțumesc
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o prelua și-o așeza ca o "plută". La cap punea țăruși mari, pe care era scris numele nostru, iar pe de lături țăruși mai mici, ca nu cumva, din cauza ploii, pluta să fie luată de valurile râului. Deasupra așezam bolovani mari și grei (pentru ca inul și cânepa să stea scufundată bine în adânc). Când ne asiguram că totu-i în ordine, ne urcam în căruță și veneam acasă. În cele 3-4 săptămâni cât stătea inul și cânepa în baltă la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]