1,995 matches
-
ele. Era semnalul „momentului Mitică”, așa că și directoarea se potoli. Pe jumătate amorțiți, bărbații se ridicau din bănci dar cu aceștia Aneta Gărgăun mai avea o treabă. Trebuia montate panourile pe care le pictase Michea. Grea ca o roabă cu bolovani, fiecare lozincă nu putea fi cărată decît de doi bărbați. Bătrînul Gărgăun se făcuse nevăzut iar Fărocoastă dădea doar indicații. Împreună cu Urecheru, am înșfăcat un panou, să-i îngropăm picioarele în fața școlii. Dezorientate, dăscălițele se întrebau: - Și noi ce facem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu siguranță, era autorul denunțului ce provoca acest control. Imaginea eroică în care de trei săptămîni mă complăceam se estompă. Cumințenia îmi arăta că trebuie să tac. Talgerul principiilor atîrna ușor, pe cînd cel plin de interese era cît un bolovan. Am înțeles mai bine frica de Fărocoastă. Oportun era ca toți să-i încredințăm răzbunările noastre iar pe el să l acceptăm așa cum arăta. Deși zeul era analfabet, constituia o forță. Păcat? Probabil astea erau regulile jocului. Costică se abilita
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pentru ei, are trei vaci: Hribana, Fragana și Murana. Plodurilor, pînă le cresc tuleiele sub nas, țigăncile le dau țîță. După asta încep să se rușineze și nu mai sug. L-am văzut în drum pe unul care azvîrlea cu bolovani în mă-sa: «A, mamó, stai să-mi dai să beau!» La douăzeci de ani Victor se însura a șasea oară: două dintre neveste muriseră iar pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în luciul tocit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mele vitrege. A doua zi târguiam de la Titel zgârciuri În valoare de doisprezece lei. Să mă Întorc de unde am plecat: din tufișurile de zmeură, dracii de copii mă pișcau cu invizibile. Cu toată demnitatea mea, am cules de pe jos câțiva bolovani de pământ și i-am azvârlit către zmeuriș. Ăia de acolo cântau și parcă vedeam cum băteau pumnii a sâc: „Repetentu’ după ușă bate toba la păpușă!”. „Repetentu’! Repetentu’!” se auzeau vocile ascunse dincolo de gard. În gând l-am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și i-a pus pe ceilalți să venereze o bucată din ciolanele colosalului animal. Așa se face că atunci când pământul a luat-o la vale cu tot cu casa rudarului, În rana aia care rămăsese În urmă Începuse să se zărească un bolovan aparte. Câțiva, văzând că era ceva neobișnuit la mijloc, l-au chemat pe Directorul școlii, care, În mintea lor, era, mă rog, persoana cea mai avizată și mai competentă să lămurească misterul ciudățeniei. Țin să vă dau amănuntul că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a ajuns la fața locului cu uneltele pe care se pricepuse și el, cum putuse, să le aleagă: sape, mături, cazmale, perii, cancioace. În jurul lui - câțiva măgădăi de a șaptea și a opta, dezbrăcați până la brâu. Au scos din pământ bolovanul, l-au legat În niște chingi și l-au săltat Într-o căruță. Era chiar căruța rudarului cu casa, căci omul, bucuros că Îi scăpaseră caprele de la moarte și nici pagubă prea mare nu suferise, se arătase dornic să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreo comoară sau de ceva foarte valoros și, cum se găsise pe (adică sub) pământul lui, credea că statul avea să-i acorde o recompensă grăsuță, ca să aibă de câteva chefuri Îndestulate, cu lăutari. Pe culoarul cel lung al școlii, bolovanul a fost cărat cu o roabă, mai apoi depus În cabinetul foto, cel cu geamurile vopsite În negru, aflat În anexa laboratorului de biologie. Spune câte un prost, pe ici, pe colo, că, Într-un timp, am crezut c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tărie că e numai treaba mea, nu și a oricărui repetent, chiulangiu și dedat la rele de nerostit. Asta ca să punem lucrurile cum trebuie la locul lor. E bine să-și știe fiecare lungul nasului. Directorul bănuia că, după formă, bolovanul ăla de pământ ar fi fost un cap de femur de mamut. Întâmplarea și numai Întâmplarea face să nu se fi Înșelat. Uriașul bucățoi de os devenit piatră a fost o vreme, până la venirea unora de la Muzeul Județean, obiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Directorul ținuse cu tot dinadinsul să-i aducă pe toți ca să dea cu ochii de rămășiță și să se Înfioare, căci cine știe dacă ar mai fi avut În viață un asemenea prilej. Copiii, Însă, se opreau o clipă În fața bolovanului căcăniu, stăteau cu capu-ntre urechi - cum stați voi acuma -, se prefăceau că erau străbătuți de simțăminte de negrăit și se grăbeau să ajungă În curtea școlii ca să bată mingea sau să țopăie peste coardă. Eu, să știți, am fost - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
va Începe bătălia cu Înjurături și măscări strigate dintr-o parte În alta. Înainte să se Încaiere cu ciomegele, le va arăta cum merge praștia cea mare și, ochind undeva, În câmp, ca să nu rănească pe cineva, va azvârli câțiva bolovani, spre adânca uimire a tuturor de față. Va veni și lupta. Își vor Încrucișa ciomegele lustruite, vor avea grijă să nu se lovească, se vor preface că-și dau lovituri meșteșugite, se vor feri, vor țopăi, vor icni, vor asuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căzuse deodată În genunchi, scurmase țărâna cu fruntea și jelise Îndelung și cu deznădejde. Avea să se bage slugă la o mânăstire de maici, iar râsul neîncetat al copilului furat de tremurătoarea apă urma să-și Înceteze răsunetul, alungat de bolovanii uscați ce bocăneau În capacul sicriului. Cu mult Înainte, Însă, de sărăcăcioasa Îngropare, pe când țiganca jelea cu fruntea În țărână, tractoristul care se fălea că se suia pe ea la fiecare drum pentru apă de băut nu știuse ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de piatră. — Haideți! strigau oamenii de pe meterezele de lut și zidurile de pământ podite, în timp ce aruncau lănci, lemne și pietre și turnau ulei încins peste cei de jos. Soldați atacatori care se cățăraseră pe zidul de piatră se rostogoleau sub bolovani, bârne și ulei. Dar, oricât de departe cădeau, erau cu atât mai curajoși. Fie și de se rostogoleau până la pământ, atâta vreme cât își mai păstrau cunoștința, săreau în picioare și începeau să urce din nou. Soldații care veneau din spate strigau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zi. Pare să nu fie nici o cale de a-l bara. Kanbei se dusese în ajun cu Rokuro, să inspecteze locul, și înțelegea impasul în care se aflau. — Curentul e atât de puternic, încât chiar și când împingem în apă bolovani urniți de douăzeci-treizeci de oameni, sunt luați la vale imediat. Când nici măcar Kanbei nu putu reveni cu altceva decât cu scuze, Hideyoshi se duse el însuși la râu, să vadă care era situația. Dar, când ajunse și privi puterea curentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
jumătate de zi, peste o mie de muncitori doborâră copaci și-i împinseră întregi în râu. Dar nici acest lucru nu încetini năvala apelor. Următoarea sugestie a lui Rokuro fu aceea de a scufunda treizeci de bărci mari, încărcate cu bolovani enormi, pe locul propus pentru baraj. Se dovedi însă imposibil să tragă ambarcațiunile uriașe contra curentului, așa că, pe pământ fură așternute scânduri, se turnă ulei peste ele și, cu mari eforturi, bărcile fură împinse pe deasupra și scufundate, cu încărcătura lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înaintau grăbiți. Oamenii din spate nu făceau decât să ridice privirea spre stindardele care fluturau în fața lor; nu încăpea nici o îndoială că acela era drumul pe care avansau drapelele. Copitele cailor tropăiau pe pantele abrupte. Din când în când, zgomotul bolovanilor rostogoliți devenea aproape asurzitor. Armata semăna cu o cascadă ce nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Așa cum se așteptaseră, atacul lateral interceptă unitatea lui Matsuda și îl aduse pe generalul acesteia, Matsuda Tarozaemon, drept sub ochii lor. Coliziunea fu mult mai violentă decât ciocnirea din vârful muntelui. Oamenii se luptau corp la corp printre brazii și bolovanii presărați pe povârniș. Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se însera din nou. Trebie să vă deplasați cât puteți de ușor. Orașul Inuyama și castelul său se aflau pe malul opus, drept în față. Prin acel loc, curgea Râul Kiso, pe cursul superior. Ecourile apei care se lovea de bolovani sau șipotea prin vaduri răsunau în văzduh, dar luna, muntele și râul, învăluite în vapori denși, păreau încruntate cu mică. De pe mal nu se vedeau decât lucirile slabe ale lămpilor de pe țărmul opus. — Descălecați! Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
m-a îndemnat el. L-am urmat în magazie. Toate cele trebuincioase pentru săpat erau în cea mai desăvârșită stare. --Părinte, eu zic să luăm doar un hârleț și o sapă. Eu am să sap și sfinția ta are să mărunțească bolovanii... Bătrânul a privit la mine cu întrebarea pe chip: “Adică eu nu mai sunt în stare să sap?” “Asta nu-i treabă pentru sfinția ta. Lasă-mă pe mine!” i-am răspuns eu din priviri. Lucram amândoi cu spor. La
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
noastre, vorba poetului de la Ipotești, „Toate-s vechi și nouă toate” iar perioada socialistă în care simțul civic a existat la modul plenar, nu este decât o mică și strălucitoare oază de lumină într-o mare de întuneric... Lecție pentru bolovanii studioși Vă rog, să luați loc în bănci și după ce vă voi controla batistuțele și unghiuțele, vom trece la lecția de azi. Azi vom vorbi despre criza economică și vom trece în revistă genialele metode propuse de unii români, pentru
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
români, pentru combaterea acesteia. Hei, tu roșcatul din a doua bancă, ce te fâțâi așa, iar tu Lenuțo închide gura că intră musca. Potrivit pedagogiei moderne, vom face apel la analogie, pentru ca subiectul să fie mai ușor asimilat de orice bolovan studios și de aceea vom începe cu o povestioară. Cică într-o zi cu soare și criză la buzunare, doi inși stăteau și ei lejer lihniți, pe malul unei ape curgătoare. Adus de curent, apare unul care se zbătea și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a publicat în ziarul Cotidianul din 10 decembrie a.c. articolul „Nichita Stănescu: Partidul și generația noastră”. Fără să îi pese dromaderului cu creier de bibilică că totuși Nichita Stănescu a fost și va rămâne unicul Nichita Stănescu, pune mâna pe bolovan și dă în poet, fără nici un fel de discernământ. Pitecantropul de la Cotidianul, cu slabele-i mijloace de gândire nu poate să admită că la un moment dat al istoriei oamenii gândeau altfel, simțeau altfel și că nutreau sentimente care în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că la un moment dat al istoriei oamenii gândeau altfel, simțeau altfel și că nutreau sentimente care în zilele de putreziciune și cumplită decădere sufletească pe care le trăim, par de neconceput. Celor, care istoria recentă le-a implantat un bolovan nemodelat în loc de creier, n-o să poată înțelege niciodată, cum de Nichita Stănescu putea să scrie la modul laudativ despre Lenin în anul 1957. Acest prost al satului jurnalistic, n-o să simtă niciodată muzicalitatea ruptă din suflet a genialului Nicolaie Labiș
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
rând, fiindcă s-a renunțat la ele considerându-se că idealul este o „grea moștenire a epocii ceaușiste”, așa că vă rog, domnilor, fără idealuri, fără speranțe, dacă nu vreți să fiți catalogați drept nostalgici ai unei epoci apuse, de către onorabilii bolovani contemporani, care tot mai cred, că trăim în cea mai bună dintre orânduirile sociale, societate potrivită perfect, pentru siguranța integrității celor doi neuroni proprietate personală, pe care-i posedă și pe aceia, la modul clandestin. Acum, altele sunt grijile oamenilor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
psihoterapiei. Aveam să-l uit pe Luke și să am o relație minunată cu un alt bărbat. Și acum să vorbim despre atitudinea ta nesănătoasă față de mâncare, m-a anunțat Josephine. Fericirea mi s-a prăvălit din cer ca un bolovan. —Abuzezi de mâncare aproape la fel de mult cum ai abuzat de droguri, mi-a spus ea. Când ai venit aici arătai ca un schelet ambulant... —Ei, hai, nu-i adevărat, am glumit eu, ridicând capul mândră și zâmbind cu căldură. —Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unei vânătăi enorme pe coapsă, nu pățisem absolut nimic. Bine, doar că îmi pierdeam mințile. îmi doream, tânjeam să mor. Mai mult decât în toate celelalte dăți când îmi dorisem să fi murit. Un atac de disperare, de dimensiunile unui bolovan, mă făcuse una cu pământul. Disperare generată de un cocteil deprimant compus din cuvintele îngrozitoare pe care le urlase mama, rușinea că revenisem la droguri și faptul că fusesem respinsă de Chris. Am stat întinsă pe patul de spital, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]