1,815 matches
-
Watson a fost unul dintre puținii președinți de corporații care au dezvoltat o asemenea politică. Watson avea și un interes personal în război: fiul său cel mai mare, , Jr., s-a înrolat în aviația americană, unde a fost pilot de bombardier, după care a fost ales să devină asistent și pilot personal al generalului Follet Bradley, care coordona programul "Lend-Lease" prin care SUA a furnizat URSS echipamente militare. Cel mai mare fiu al lui Watson, Sr., Arthur K. Watson, a luptat
Thomas J. Watson () [Corola-website/Science/322341_a_323670]
-
în conflict a flotelor militare franceze și britanice. 3 septembrie: forțele republicane din Catalonia de sub comanda căpitanului Alberto Bayo au debarcat la Majorca. Această formațiune militară avea să fie atacată de forțele aeriene italiene pe 24 octombrie. În aceeași dată, bombardierele italiene, susținute de avioane de vânătoare, au executat primul raid aerian asupra Madridului. Atacul a fost menit să demonstreze republicanilor puterea de luptă a aliaților lui Franco. După acest prim atac, au urmat mai multe serii de raiduri de bombardament
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
vânătoare, au executat primul raid aerian asupra Madridului. Atacul a fost menit să demonstreze republicanilor puterea de luptă a aliaților lui Franco. După acest prim atac, au urmat mai multe serii de raiduri de bombardament asupra capitalei Spaniei. 2 noiembrie: bombardierele germane și italiene și avioanele de escortă au fost atacate de avioane de vânătoare sovietice de tip Polikarpov I-15, poreclite „Cârnul” de către spanioli. Atacul a dus la doborârea unor avioane italiene. 12 decembrie: după eșuarea atacului trupelor lui Franco
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
nivelul unei divizii, fiind trimisă să participe la ofensiva din Aragon și la „Marșul către Mare”. CVT se afla acum sub comanda lui Mario Berti. 18 martie: Barcelona a fost ținta a 13 raiduri de bombardament aerian executate de italieni. Bombardierele italiene au lansat bombe incendiare și cu gaze. Aproximativ 2.500 de civili au fost uciși în timpul raidurilor. noiembrie: trupele italiene de sub conducerea lui Gastone Gambara au participat la ofensiva finală împotriva republicanilor (Ofensiva Catalonia). februarie: ca urmare a victoriei
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
carismatic Iakov Alksnis. Producția internă de avioane a crescut semnificativ la începutul anilor 1930 astfel că la sfarsitul deceniului Forțele Aeriene Sovietice au fost în măsură să introducă avioanele de vânătoare Polikarpov I-15 Ciaika și Polikarpov I-16 și bombardierele Tupolev SB și Iliușin DB-3. Unul din primele teste majore pentru Forțele Aeriene Sovietice a fost Războiul Civil Spaniol, unde au luptat unele împotriva celorlalte ultimele realizări sovietice cu cele germane. În primă perioadă Polikarpov I-15 Ciaika s-a
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
sovietici a fost trimiși în Chină pentru a instrui piloții chinezi pentru continuarea războiului cu japonezii. Cu toate acestea, aceste experiențe s-au dovedit a fi foarte putin folositoare în [[Războiul de iarnă]] împotriva Finlandei în [[1939]], cănd zeci de bombardiere și avioane de vânătoare sovietice conduse de piloți lipsiți de experiență au fost doborâte de un număr relativ mic de piloți finlandezi. Forțele Aeriene Sovietice au trebuit să constate că procedurile de apărare dezvoltate în [[Războiul Civil Spaniol]], cum ar
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
al Luftwaffe evitau în mod deliberat lupta cu ultima și cea mai bună varianta numerotat pentru inducere în eroare [[Yak-3]]. Celelalte avioane importante ale Forțelor Aeriene Sovietice erau avioanele de vânătoare Lavocikin, în principal, [[Lavocikin La-5]], și [[Petliakov Pe-2]], bombardiere de atac bimotor și un bombardier mediu de bază, funcțional și versatil, [[Iliușin Îl-4]]. [[Image:Tu-16 Badger E.jpg|thumb|right| [[Tu-16]]]] [[Image:MiG-23MLD.jpg|thumb|right| [[MiG-23]]MLD (NATO - Flogger K) .]] [[Image:Șu-15 Flagon.jpg|thumb|right|[[Sukhoi Șu-15
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
lupta cu ultima și cea mai bună varianta numerotat pentru inducere în eroare [[Yak-3]]. Celelalte avioane importante ale Forțelor Aeriene Sovietice erau avioanele de vânătoare Lavocikin, în principal, [[Lavocikin La-5]], și [[Petliakov Pe-2]], bombardiere de atac bimotor și un bombardier mediu de bază, funcțional și versatil, [[Iliușin Îl-4]]. [[Image:Tu-16 Badger E.jpg|thumb|right| [[Tu-16]]]] [[Image:MiG-23MLD.jpg|thumb|right| [[MiG-23]]MLD (NATO - Flogger K) .]] [[Image:Șu-15 Flagon.jpg|thumb|right|[[Sukhoi Șu-15]] (NATO - Flagon)]] [[Image:Șu-24 Fencer right
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
primit sarcina să participe la apărarea Insulelor Solomon și a participat la Bătălia din Insulele Solomon de Est. În timpul bombardamentului aeroportului Henderson Field din Guadalcanal la 14 noiembrie 1942, grupul de luptă din care făcea parte "Maya" a fost atacat de bombardiere în picaj Douglas SBD Dauntless din escadrila VB-10. Un avion a aruncat pe navă o bombă de 227 kg care a pătruns în corpul navei, ucigând 37 de marinari. În 1943 a participat la Bătălia din insula Komandorski, lângă peninsula
Crucișătorul japonez Maya () [Corola-website/Science/325453_a_326782]
-
de marinari. În 1943 a participat la Bătălia din insula Komandorski, lângă peninsula Kamciatka, unde a avut schimb de focuri cu USS Bailey (DD-492), cu avarii și de o parte și de alta. În noiembrie o bombă lansată de pe un bombardier în picaj Douglas SBD Dauntless de pe portavionul american USS Saratoga (CV-3) a lovit puntea deasupra motorului 3 provocând un incendiu și ucigând 70 de marinari. După reparații, "Maya" a luat la bord două hidroplane Aichi E13A1 Jake de recunoaștere, trupe
Crucișătorul japonez Maya () [Corola-website/Science/325453_a_326782]
-
său aerian, astfel acest a fost nevoit să ia o cursă de linie spre Moscova. În replică, Rogozin a anunțat pe contul său de Twitter că data viitoare când va veni în România, va fi la bordul unui Tu-160 (avion bombardier). De asemenea a mai declarat: „Domnilor din România, în curând vă vom explica totul - cine sunteți și ce credem despre voi”. Ministerul Afacerilor Externe din România a calificat drept o „declarație foarte gravă” amenințarea vicepremierului rus cu folosirea unui bombardier
Dmitri Rogozin () [Corola-website/Science/325985_a_327314]
-
bombardier). De asemenea a mai declarat: „Domnilor din România, în curând vă vom explica totul - cine sunteți și ce credem despre voi”. Ministerul Afacerilor Externe din România a calificat drept o „declarație foarte gravă” amenințarea vicepremierului rus cu folosirea unui bombardier strategic rus în condițiile în care România și-ar fi închis spațiul aerian pentru avionul său și a cerut explicații oficiale din partea Federației Ruse. Editorialistul Constantin Tănase despre :
Dmitri Rogozin () [Corola-website/Science/325985_a_327314]
-
penetrabile) din apele de lângă Groenlanda-Islanda-Marea Britanie și în Marea Neagră, Marea Barents (care era considerată de sovietici „marea lor proprie”, Marea Norvegiei și Marea Baltică. Manevrele aveau ca scop să demonstreze cât de aproape se pot furișa forțele NATO de baze sovietice importante. Bombardierele americane zburau direct spre spațiul aerian sovietic și se întorceau doar în ultima clipă, uneori făcând aceste manevre săptămânal de mai multe ori. Aceste atacuri simulate pe de o parte dădeau informații importante despre pregătirea și capacitatea de reacție a
Exercițiul militar NATO „Able Archer” () [Corola-website/Science/327476_a_328805]
-
516 divizii în Europa (din care 169 de șoc) și 259 divizii blindate (din care 118 de șoc), și 14.600 avioane, în principal avioane de vânătoare și de bombardament de atac la sol. Britanicii aveau superioritate navală și în privința bombardierelor cu rază lungă de acțiune, dar față de industria naziștilor, industria sovietică era dispersată și deci greu de lovit cu aviația, o strategie de distrugere a industriei sovietice nu ar fi fost eficace. Dacă un succes rapid nu se putea obține
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]
-
spațiile deschise din nordul Ceceniei și, pe 5 octombrie 1999, a ajuns la râul Terek. În această zi, un autobuz cu refugiați a fost lovit de un obuz de tanc rusesc, rănind cel puțin 11 civili; două zile mai târziu, bombardiere rusești Su-24 au lansat bombe cu fragmentație asupra satului Elistanji, ucigând 35 de oameni. Pe 10 octombrie 1999, Mashadov a lansat un plan de pace propunând reprimarea liderilor rebeli insurgenți. Oferta a fost refuzată de partea rusă. El a apelat
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
Doilea Război Mondial, în care populații întregi au fost terorizate și evacuate, iar orașele au fost anihilate. Așa cum nota Howard Black: „(...) În detalii concrete, mașinile de luptă marțiene descrise de Wells nu au nimic în comun cu tancurile sau cu bombardierele - dar tactica și strategia pe care le folosesc amintesc de Blitzkriegul dezvoltat de armata germană decenii mai târziu. Descrierea avansării inexorabile a marțienilor, cu viteza fulgerului, spre Londra; armata britanică incapabilă să opună o rezistență efectivă; guvernul vritanic dezintegrându-se
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
Olandeze), "Hiei", "Kirishima" și "Chikuma", care aveau rolul de escortă pentru portavion, s-au angajat în luptă cu distrugătorul "Edsall". Hiei a tras 210 proiectile de 14 inch și 70 de proiectile de 6 inch. Distrugătorul a fost imobilizat de bombardierele în picaj de pe portavioane și a fost distrus și scufundat de focurile de artilerie de pe cele trei nave. În aprilie 1942, "Hiei" și Divizia a 3-a Cuirasate s-a reunit cu cinci portavioane și două crucișătoare în raidul din
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
flotei japoneze la ora 02:00. "Kirishima" a încercat să îl remorcheze pe "Hiei" până în zone mai sigure, dar apa a inundat compartimentele mecanismului de direcție, blocândui cârma spre tribord. În dimineața de 14 noiembrie, "Hiei" a fost atacat de bombardierele americane. Nava continua să se deplaseze spre tribord cu 5 noduri (9,26 km/h). La 11:30, două torpile lansate de pe un bombardier torpilor Grumman TBF Avenger au lovit uirasatul. După ce a suferit câteva alte atacuri cu torpile și
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
de direcție, blocândui cârma spre tribord. În dimineața de 14 noiembrie, "Hiei" a fost atacat de bombardierele americane. Nava continua să se deplaseze spre tribord cu 5 noduri (9,26 km/h). La 11:30, două torpile lansate de pe un bombardier torpilor Grumman TBF Avenger au lovit uirasatul. După ce a suferit câteva alte atacuri cu torpile și bombe de-a lungul zilei, echipajului i s-a ordonat să abandoneze nava înainte ca distrugătoarele care o escortau să o scufunde. Cuirasatul "Hiei
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
adăugate alte tunuri. "Shōkaku" și "Zuikaku" au format Divizia a 5-a Portavioane. Avioanele au fost aduse la bordul acestora cu puțin timp înainte de Atacul de la Pearl Harbour. Fiecare portavion avea 15 avioane de vânătoare Mitsubishi A6M Zero, 27 de bombardiere în picaj Aichi D3A și 27 de bombardiere torpiloare Nakajima B5N. "Shōkaku" și "Zuikaku" au făcut parte din Kido Butai ("Unitatea Mobilă", grupul de portavioane din cadrul Flotei Combinate) și au participat la prima ofensivă navală a Japoniei, inclusiv la atacul
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
Divizia a 5-a Portavioane. Avioanele au fost aduse la bordul acestora cu puțin timp înainte de Atacul de la Pearl Harbour. Fiecare portavion avea 15 avioane de vânătoare Mitsubishi A6M Zero, 27 de bombardiere în picaj Aichi D3A și 27 de bombardiere torpiloare Nakajima B5N. "Shōkaku" și "Zuikaku" au făcut parte din Kido Butai ("Unitatea Mobilă", grupul de portavioane din cadrul Flotei Combinate) și au participat la prima ofensivă navală a Japoniei, inclusiv la atacul de la Pearl Harbour și la bătălia de la Rabaul
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
a captura Port Moresby din Noua Guinee). În cursul acestei operațiuni, avioanele de pe "Shōkaku" au ajutat la scufundarea portavionului american USS "Lexington" în cursul Bătăliei din Marea Coralilor. "Shōkaku" a fost și el avariat grav pe 8 mai 1942 de bombardierele în picaj de pe portavionul USS "Yorktown" și de pe "Lexington", care au reușit să îl lovească de trei ori: o dată la provă, spre babord, a doua oară la tribord spre capătul de la pupa al punții de zbor și a treia oară
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
pe USS "Enterprise" și Bătălia de la Insulele Santa Cruz, unde l-au transformat în epavă pe USS "Hornet" ("Hornet" a fost abandonat și mai târziu a fost scufundat de distrugătoarele japoneze "Makigumo" și "Akigumo"). "Shōkaku" a fost însă avariat de bombardierele în picaj de pe "Enterprise". Aceste avarii l-au împiedicat să participe la bombardarea aerodromului Henderson Field și încă o dată l-au ținut în afara luptei câteva luni, ceea ce a făcut ca operațiunile de apărare ale Japoniei din Pacific să ducă lipsa
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
Pacific să ducă lipsa unei puteri aeriene suficiente. Pe 26 octombrie 1942, în Insulele Santa Cruz, "Shōkaku" a fost din nou grav avariat, primind cel puțin trei (maxim șase) lovituri cu bombe de 450 kg de la un grup de 15 bombardiere în picaj Douglas SBD-3 care au decolat de pe "Hornet". Pentru că portavionul fusese avertizat de atacul american, kerosenul a fost folosit pentru alimentarea avioanelor care și-au luat zborul. Astfel, la momentul atacului, niciun incendiu major nu a izbucnit la bordul
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
III-a, sub comanda locotenentului Angelescu. Comandant de batalion era maiorul Ocrain de origine basarabean. Regimentul este deplasat pe linia strategică Tecuci- Nămoloasa- Galați. Răspunde apelului generalului Ion Antonescu și da examen la Școală pentru pregătirea de ofițeri observatori și bombardieri - Pipera, București. Este admis printre cei 20 din 100 înscriși. La 1 august 1940 obține Brevetul nr. 1277 de personal navigant, șef de echipaj. Escadrila din care făcea parte Echipajul 7, a fost cantonata la aerodromul din Galbeni, lângă Român
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]