1,183 matches
-
cunoscuți, printre care și Stephen Dedalus, Bloom o vizitează pe Mina Purefoy la maternitate, dar taina nașterii este pângărită de superficialitatea petrecăreților, adepți ai umorului ieftin și ai libațiilor interminabile ("Boii Soarelui"). Turmentați, membrii grupului pășesc în lumea hipnotizantă a bordelului Bellei Cohen, unde bărbații sunt transformați în „porci” conform unor convenții sadomasochiste și unde, în învălmășeala halucinantă a dezmățului, Stephen Dedalus întrezărește stafia acuzatoare a mamei ("Circe"). Bloom îl salvează pe Dedalus din acest infern și, pentru a-i acorda
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
gânduri pe Bolyan și revine la Bloom. Intertextualitatea este reluată chiar la nivelul detaliilor: în capitolul "Ciclopii", țigara din mâna lui Bloom amintește de bușteanul în flăcări cu care Ulise l-a orbit pe Polifem; în "Circe", Bella Cohen, patroana bordelului, este asemănată cu vrăjitoarea care îi transforma pe bărbați în porci. Joyce a fost foarte preocupat și de etimologia numelor din epopeea greacă. Cuvântul „Telemah”, provenind din „tele + machos”, „departe de război”, sugerează destinul lui Stephen Dedalus, care hotărăște să
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Renașterii Celtice, au preluat numele miticei Kathleen Ní Houlihan: tânăra pianistă Kathleen și impresarul ei nepriceput, Mr. Holohan. Evreul Leopold Bloom tinde să fie asociat mai ales cu personajele biblice. În "Eumeu", el este asemeni bunului samaritean, când, ieșind din bordelul Bellei Cohen, „îl scutură pe Stephen de cea mai mare parte din scamele și gunoaiele de pe vestminte și-i înmânează pălăria și toiagul, îmbărbătându-l”. În "Scila și Caribda", Buck Mulligan îl compară cu evreul rătăcitor, dar și cu bătrânul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
și cea britanică s-au unit pentru a forma " Concesiunea Internațonală", iar francezii au creat "Concesiunea franceză". Jocurile de noroc, drogurile și prostituția sunt atunci cele mai importante activități ale orașului, ceea ce i-a adus supranumele de "cel mai mare bordel al lumii". Cel mai cunoscut șef al Mafiei din acea vreme, Du Yuesheng, își conducea afacerile colaborând cu poliția concesiunii franceze. După războiul sino-japonez din 1894-95, Tratatul de la Shimonoseki va permite japonezilor să se adauge forțelor ocupante. Ei au creat
Shanghai () [Corola-website/Science/297760_a_299089]
-
remarcat la pian și ajuta la suplimentarea venitului relativ scăzut al familiei, prin interpretări în restaurante și teatre, precum și prin oferirea de lecții de pian. Deși povestea larg-cunoscută este că Brahms a trebuit să cânte la pian prin baruri și bordeluri, studii recente, precum cele ale lui Kurt Hoffman, sugerează că acest fapt este probabil incorect. Într-o perioadă, el a învățat și violoncelul, deși progresul său a fost întrerupt odată cu sustragerea instrumentului chiar de către profesorul său. Tânărul Brahms a interpretat
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
unei conducte în acest caz a intestinului acest lucru a fost posibil datorită formelor de relief existente în acest loc ulterior înlocuiește acest tip de cilindru cu cilindrul de ceară în alte țări prostituția se practică în locuri dedicate numite bordeluri sau în case destinate exclusiv acestei activități particula liberă cu impuls bine determinat prin urmare el aduce la un loc mai multe proiecte de sine stătătoare pentru crearea unui produs final treptat a început să fie înlocuită de coșuri speciale
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
vrabie) cu ocazia debutului, în anul 1935. De origine socială modestă, fiica a cântăreței ambulanțe Line Marșa, de origine italo-algeriană și a acrobatului de circ Louis Gassion, a avut o copilărie grea, fiind crescută de bunica ei, patroana a unui bordel în Bernay, localitate din Normandie, iar mai tarziu, în cartierul Belleville de la periferia Parisului. După sfârșitul primului război mondial, tatăl său este angajat de un circ ambulant și o ia cu el pe Édith, cu care împarte rulotă ce-i
Édith Piaf () [Corola-website/Science/297974_a_299303]
-
idealizează chipul mamei. În rest, femeia este fie un soi de „ajutor inferior” în afacerile lui ilegale, fie un pur obiect sexual. Însă și aici am ținut neapărat să am o femeie erou principal. Am ales să fie matroana de bordel, pentru că așa e muncă asta. Și așa a iesit din ce am cercetat eu și din construcție. Mie îmi place ce a ieșit. Ea devine un erou care concurează demn cu ceilalți „masculi feroce”, bandiți cu nume grele. Aș spune
Bandiții – puțin loc pentru femei () [Corola-website/Science/296178_a_297507]
-
dezvăluie alte înțelesuri decît cele standardizate. Este despre educația în negativ, despre cum întorci lumea pe dos pentru a o înțelege mai bine.</spân></p> Singura femeie din <b>Bandiții</b></i></spân><spân lang="ro-RO"><b> e șefa unui bordel. Crezi că marginalitatea la feminin înseamnă exclusiv prostituție?</b></spân></p> În lumea bandiților, femeia este împinsă cumva spre margine. De altfel că și în societatea noastră, pentru că există această lungă tradiție a societății patriarhale marcată și de religie. Trecând
Bandiții – puțin loc pentru femei () [Corola-website/Science/296178_a_297507]
-
casta decăzuiților, e casta cea mai de jos care te transforma mai degrabă în sclav. Erau multe hoate bune de rang inferior, însă nu putea face carieră în branșa din cauza bandiților din castele superioare. Nu că sună cunoscut? Matroanele de bordel aveau un rang mai bun, însă nu și prostituatele, chiar dacă asupra lor era un soi de control și protecție din partea bandiților. Ele intrau la caste inferioare. Vorbim totuși de o lume destul de dură, cu o etică foarte diferită de cea
Bandiții – puțin loc pentru femei () [Corola-website/Science/296178_a_297507]
-
a fost director al Institutului de Istorie și Filologie din Iași, redactor responsabil al revistei Studii și cercetări științifice, membru al Comitetului de direcție al Teatrului Național "Vasile Alecsandri". În 1955, lumea bună a Iașiului a aflat cu stupoare despre bordelul clandestin condus de Madam Capot. Cea mai surprinzătoare "ofertă" din album ar fi fost Coca Livescu, soția rectorului de atunci al Universității "Al. I. Cuza". În același an, s-a transferat la Universitatea București. La universitatea din București a lucrat
Jean Livescu () [Corola-website/Science/307194_a_308523]
-
Prefectului Romei, care a fost respins în încercările sale, acesta ca să se răzbune a denunțat-o că este creștină. Astfel "Prefectul Sinfronius" i-a poruncit să aducă sacrificii zeiței Vesta, fiindcă a refuzat, ca pedeapsă a fost expusă într-un bordel. Singurul tânăr care a încercat să o atingă a fost lovit de orbire, apoi vindecat la rugăciunea Agnezei. Însă nici măcar miracolul nu l-a făcut pe prefect să-și schimbe părerea, astfel Sfânta și-a oferit viața ca jertfă lui
Agnesa () [Corola-website/Science/303158_a_304487]
-
nu vor lipsi nici de data aceasta rămânând fără bani și fără haine încercând să nu se întoarcă sub nici o formă în România pentru că s-ar face de râs, prima dată ajung la casa de putas care însemna în spaniolă bordel unde erau sute de femei și bărbați ei credeau ca au ajuns la un loc pentru cântat, apoi fură niște pâini pentru a nu muri de foame acolo dar îi prinde brutarul și ca să nu facă pușcărie pentru furt decid
La bloc () [Corola-website/Science/302481_a_303810]
-
Engels în "Ideologia germană" (1845), a doua lor lucrare celebră și una dintre lucrările des citate de Marx. În "Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte" (1852), în lumpenproletariat sunt incluși așa-numiții "refuzați ai tuturor claselor", adică "escrocii, patronii de bordel, negustorii de haine vechi, flașnetarii, cerșetorii și alte epave ale societății" și reprezintă acea pătură a proletariatulului "fără conștiință de clasă" (adică asocială). În "18 Brumar", lumpenproletariatul era definit ca "fracțiune de clasă socială" care a constituit baza politică a
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
5.000 de oameni. A fost și o destinație de vacanță preferată a romanilor bogați. Denumit după eroul mitologic Hercule, Herculaneum găzduia vile opulente și băi romane grandioase. Obiectele folosite la practicarea jocurilor de noroc descoperite la Herculaneum și un bordel descoperit la Pompey atestă natura decadentă a celor două orașe. În apropiere se găseau și comunități mai mici, cum ar fi liniștitul orășel Stabiae. La prânz, în ziua de 24 august, anul 79, această prosperitate a luat sfârșit, atunci când vârful
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
pop (Amsterdam Arena)la cele mai frivole (Complexul de distracții Milkweg și Paradis), muzică africană, cluburi de noapte, „alternative”, ritmuri diverse. Walletjes, „Cartierul Plăcerilor”, este un supermarket de sex, prostituție, variante pornografice, spectacole de streptease, baruri pentru homosexuali, cluburi sexy. Bordelurile au fost legalizate (1990) și căsătoriile între parteneri de același sex (2005). Seara încercăm să revedem Cartierul Rembrandt cu atmosfera de neegalat a străzii, cu barurile deocheate, cu formații de muzică rock, jazz, rappe, într-o mare îmbulzeală, cu prostituate
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
ridicat magazii, dughene, ateliere, birouri, taverne. Vechile case din secolul al XVIII-lea au fost restaurate, cu fațade viu colorate, pentru a reda culoarea epocii. Numeroasele scandaluri, bătăi care se declanșau pe chei între marinari, după ieșirea din taverne sau bordeluri, i-a adus zonei un prost renume. Astăzi aspectul cartierului s-a schimbat complet, magazinele cu suveniruri, cafenelele, restaurantele și buticurile pitorești, cu mesele în stradă, cu umbreluțe colorate și glastre de flori, cu preparate autohtone apetisante, cu concerte improvizate
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
în "Moulin Rouge", privea mișcările frenetice ale cancanului și se entuziasmează de performanțele dansatoarelor "La Goulue", "Jane Avril" și "Cha-U-Kao". Consumă din ce în ce mai mult alcool, în special absinth, și i se întâmplă să petreacă săptămâni întregi în stabilimente rău famate, ca bordelul de lux de pe Rue des Moulins. Aceste peregrinări nocturne reprezintă surse de inspirație ale lucrărilor sale. Prima expoziție personală a avut loc în 1886 în cabaretul ""Mirliton"", un an mai târziu expune la Toulouse, la expoziția internațională a reprezentanților Academiei
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
informațiile dorite de Siguranța Statului. Astfel, comisarul primește sarcina de a-i aresta pe Jean Semaca (acuzat de spionaj) și pe Constantin Semaca (acuzat de crimă și jaf armat asupra magazinului de bijuterii Lembert). Cei doi frați sunt găsiți la bordelul madamei Evelyne. După ce eșuează în încercarea de a-l mitui pe Roman, Constantin Semaca îl dezarmează pe comisar și încearcă să-l împuște pe la spate. Roman scoate rapid pistolul în care se afla ultimul cartuș al lui Miclovan și-l
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
vizitată des de mama ei, dar mai târziu va refuza să o vadă. În 1781 Emma Lyon se mută la Londra și își schimbă numele în Emma Hart. În 1782 Emma este cunoscută în Londra și după ce pleacă dintr-un bordel, devine amanta unor bărbați din înalta societate. Pozează pentru James Graham, un medic șarlatan. La nouăsprezece ani devine amanta lui Charles Francis Greville, fiul lui Francisc Greville, primul conte de Warwick și nepotul viitorului soț al Emmei, sir William Hamilton
Emma Hamilton () [Corola-website/Science/312009_a_313338]
-
nu este Diavolul pe seama căruia se puseseră atâtea lucruri grozave, iar căsnicia lor pare să fie o întâmplare fericită. Din nefericire, fericirea lor este tulburata de lăcomia administratorului de la Campo Real - Bautista și a prietenului acestuia - Don Guadalupe, proprietarul unui bordel, care îi trimit o scrisoare anomină lui Andrés înștiințându-l de aventură pe care Aimeé a avut-o cu fratele lui vitreg, Juan. Rănit în orgoliul lui de bărbat, Andrés începe să-și facă singur dreptate, fără a asculta de
Inimă sălbatică () [Corola-website/Science/311324_a_312653]
-
mai multe cazuri, chiar militarii au fost cei care au participat la răpirea unor femei. Dimensiunile și natura sclaviei sexuale patronate de armata japoneză în timpul celui de-al doilea război mondial este un subiect disputat, în special în Japonia. Numeroase bordeluri militare erau conduse de persoane particulare supervizate de oficialități ale armatei. Mai mulți istorici japonezi, folosindu-se de mărturiile unor femei de reconfortare, au afirmat că Armata Imperială Niponă și Marina Imperială Niponă au fost implicați atât direct cât și
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
de altă parte, alți istorici japonezi consideră că nu există nicio dovadă credibilă care să implice Armata Imperială în actele de constrângere a femeilor. După părerea lor, răspunderea pentru relele tratamente aplicate femeilor cade în totalitate în sarcina patronilor de bordeluri, Armata fiind vinovată cel mult de o proastă supraveghere a stabilimentelor. În ultimele luni ale războiului, militarii japonezi au distrus o mare cantitate de documente, care ar fi putut duce la implicarea lor în procese de crime de război. Există
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
cifre estimative diferite, atât prin cercetarea documentelor care nu au fost distruse, care descriau raportul dintre numărul de soldați „reconfortați” într-o anumită zonă și numărul de femei-scalve, cât și prin cercetarea rapoartelor cu privire la rata de înlocuire a femeilor din bordeluri. Istoricul Yoshiaki Yoshimi, care este autorul primei cercetări științifice asupra problemei în discuție, a estimat numărul femeilor de reconfortare între 50.000 și 200.000. Cele mai multe surse media internaționale s-au folosit de aceste estimări, afirmând că până la 200.000
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
în discuție, a estimat numărul femeilor de reconfortare între 50.000 și 200.000. Cele mai multe surse media internaționale s-au folosit de aceste estimări, afirmând că până la 200.000 de femei tinere asiatice au fost recrutate pentru a servi în bordelurile militare japoneze. BBC cita „între 200.000 până la 300.000”, iar Comisia Internațională a Juriștilor cita „estimările istoricilor de 100.00 până la 200.000 de femei”. Istoricul japonez Ikuhiko Hata consideră însă că mult mai corecte ar fi niște cifre
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]