1,233 matches
-
istorie, studiindu-le cu pasiune. Patrimoniul cultural românesc îi datorează, între altele, identificarea unor manuscrise de mare importanță ale lui Gheorghe Șincai, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene. În 1954 a fost ales președinte de onoare al "Congresului Internațional de Botanică de la Paris". Savant de renume european, în 1990 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
Alexandru Borza () [Corola-website/Science/299818_a_301147]
-
Moseley Bog, precum și Clent Hills și Malvern Hills, care vor inspira mai târziu scene din cărțile sale, împreună cu orașe și sate ca Bromsgrove, Alcester, și Alvechurch, și locuri ca ferma mătușii. Mabel a observat la Tolkien dragostea pentru plante și botanică. Tânărul Tolkien adora să deseneze câmpii și copaci, dar lecțiile lui preferate erau cele de limbă, și mama lui l-a învățat bazele latinei foarte devreme. A învățat să citească de la patru ani și a putut scrie fluent la scurt
J. R. R. Tolkien () [Corola-website/Science/299443_a_300772]
-
de farmacistul Friedrich August Göttling. Ca promotor al evoluționismului, Goethe a emis ipoteze interesante privitoare la geneza diferitelor organe ale plantelor în lucrarea sa "Die Metamorphose der Pflanze" („Metamorfoza plantei”, 1790); cu aceasta lucrare el justifica locul morfologiei în domeniul botanicii. Publicul însă nu avea înțelegere pentru aceasta, astfel că Goethe a renunțat și abia 30 de ani mai tîrziu a urmat „Învățătura oaselori”. Impresiile despre natură din urma călătoriei în Italia și preocuparea sa cu evoluția plantelor, l-au îndemnat
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
mi-se pare să-mi surîdă o teorie”). Studii ale naturii . În anii 1780, Goethe a început cu studierea biologiei, anatomiei și cu modul de formare, a faunei și florei. După excursia din Italia, Goethe se dedicase cu mare angajament botanicii, geologiei, chimiei și opticii. El însuși a colectat aproximativ 23.000 exemplare. Botanică . Studiile lui Goethe asupra formele plantelor în special: "Die Metamorphose der Pflanzen", 1790 („Metamorfoza plantelor”, 1790), au fost recunoscute ca subiecte de îndrumare în lumea specialiștilor. În
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
chimiei și opticii. El însuși a colectat aproximativ 23.000 exemplare. Botanică . Studiile lui Goethe asupra formele plantelor în special: "Die Metamorphose der Pflanzen", 1790 („Metamorfoza plantelor”, 1790), au fost recunoscute ca subiecte de îndrumare în lumea specialiștilor. În domeniul botanicii, el este considerat fondatorul morfologiei comparative. Una din descoperirile lui Goethe a fost, că nu numai frunzele verzi, ci și părțile din floare sunt la fel și fructele construite din frunze. Această descoperire, Goethe a formulat-o în anul 1787
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
i- a oferit o ediție a dramelor lui Shakespeare la aniversarea vârstei de 8 ani. La 10 ani tatăl său îi dă primele lecții de geometrie și astronomie. Tragediile grecești erau lectura sa favorită. La fel de mult îl interesau fizica și botanica. Hegel însuși își amintea că învățase, la 11 ani, definițiile lui Christian Wolf, astfel că figurile și legile silogismului, care stau baza logicii (iar acest fapt este luat de Jacques Derrida ca un argument în polemicile privitoare la vârsta potrivită
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
dezvoltării microscopiei a fost descoperită lumea microorganismelor, punând bazele pentru teoria celulară. Importanța crescătoare a teologiei naturale, parțial un răspuns pentru filozofia mecanică, a susținut dezvoltarea rapidă a istoriei naturale. Peste secolele XVIII și XIX, științele biologice cum ar fi botanică sau zoologie au devenit din ce în ce mai rapid discipline științifice profesionale. Antoine Lavoisier și alții chimiști și fizicieni au început să conecteze lumea animată și neanimată prin chimie și fizică. Naturalist-exploratorii au cercetat interacțiunile între organismele și ambianța și metode prin care
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
din domeniul biologiei după inventarea microscopului de către A. van Leeuwenhoek la mijlocul secolului al XVII-a, în interiorul biologiei au început să se formeze numeroase ramuri cu domenii de studiu bine definite. Unele din aceste ramuri au un caracter predominant teoretic precum botanica, zoologia, taxonomia, iar altele — un caracter predominant practic precum agricultura, horticultura. Ordinea în clasificări este cea filogenetică, dată de autorii respectivi pentru coloanele 2, 3, 4, 5. Bibliografia folosită pentru acest tabel
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
sus a Universitățtii, a fost demolată într-o noapte a anului 1950. Printre creațiile sale de referință se numără două altoreliefuri pentru Arcului de Triumf, statuia „Nicolae Bălcescu”, dezvelită în 1969 la Pitești și două basoreliefuri pentru fațada Institutului de botanică din capitală. A contribuit la detalii din iconostasul Bisericii Cașin, este autorul busturilor lui Nicolae Bălcescu, Alexandru Sahia și George Coșbuc din parcul Carol I. La Câmpulung, în Grădina Publică, se află sculpturile sale "N. Bălcescu" și "Autoportret". Tot în
Constantin Baraschi () [Corola-website/Science/307088_a_308417]
-
Astra Călugăreanu, mai târziu căsătorită Nandriș, căreia îi urmează în 1900 cea de-a doua fiică, Marcela. În anul 1898, Academia Română l-a trimis pentru continuarea studiilor la Paris. În anii 1899 și 1900, a obținut cele trei certificate de: Botanică, Fiziologie generală și Geologie, necesare pentru obținerea diplomei de „licențiat în științe” la Facultatea de Științe din Paris. În 1900, D. Călugăreanu și-a luat licența în Știinte Naturale la Sorbona, iar în anul 1902, Doctoratul în Științe al Universității
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
același an și obține dreptul de practică medicală devenind, în 1853, asistent la Secția medicală a Spitalului Sfântul Spiridon. În 1863 a fost transferat la ospiciul pentru săraci, bătrâni și infirmi de la Galata, devenind directorul ospiciului. A fost interesat de botanică, elaborând în 1841 lucrarea "Descrierea florei Moldovei sub raportul științific, tehnic, economic, al medicinei legale și populare cu însemnarea localității și a naturii tărâmului priincios", în care descrie peste 2.000 de specii de plante din Moldova. Lucrarea, care din
Iosif Szabo () [Corola-website/Science/307163_a_308492]
-
fiziologul Claude Bernard. În 1980 obține doctoratul în științe naturale la Sorbona cu teza "Études des glandes génitales et des organes segmentaires des Annélides Polychètes" realizata sub conducerea zoologului . Revine în țară și este numit la Catedra de Zoologie și Botanică de la Facultatea de Medicină, ulterior deținând și Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie de la Facultatea de Științe a Universității „Al.I. Cuza”. După moartea profesorului Leon Cosmovici Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie a fost împărtiță în două catedre diferite
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
universitara, profesorul Cosmovici a predat disciplinele biologice în învățământul secundar la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, Institutele Unite și Liceul „Humpel”. A publicat numeroase manuale de științe ale naturii pentru învățământul secundar precum: "Elemente de geologie" (1883), "Noțiuni de botanică" (1887), "Noțiuni de mineralogie" (1887), "Introducere în științele naturale" (1887), "Zoologie, anatomie și fiziologie animală" (1903).
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
întorcerea în țară este numit profesor de liceu și profesează în mai multe orașe din țară. Între anii 1901-1907, Dr. a predat științele naturale la Liceul Cantemir Vodă (actualul Colegiu Național „Cantemir-Vodă”) din București. Între 1909-1910 a fost profesor de botanică agricolă, geologie și mineralogie al Școlii superioare de agricultură de la Herăstrău. Între 1920-1927 a fost profesor la Liceul Matei Basarab. În 1924 a fost conferențiar la Facultatea de Farmacie din București. În 1927 este însărcinat cu conservarea ierbarului de criptogame
Marcel Brândză () [Corola-website/Science/308545_a_309874]
-
a fost de acord cu condiția ca tatăl său să-l invete matematica în mod privat, care au continuat pentru ceva timp. [4] Daniel a studiat medicina la Basel, Heidelberg, și Strasbourg, și a obținut un doctorat în anatomie și botanică în 1721. [5] A fost un prieten contemporan și apropiat al lui Euler Leonhard. El a mers la St. Petersburg, în anul 1724 ca profesor de matematică, dar a fost foarte nefericit acolo, și o boală temporară în 1733 ia
Daniel Bernoulli () [Corola-website/Science/308726_a_310055]
-
clasică a literaturii americane, care explorează simplitatea naturală, armonia și frumusețea ca modele pentru condiții sociale și culturale juste. În 1851, Thoreau a devenit din ce în ce mai fascinat de istorie naturală și de romanele de călătorii. A citit cu ardoare cărți de botanică și și-a notat observațiile în jurnalul său. Era un admirator al lui William Bartram și a cărții „Voyage of the Beagle” de Darwin. A păstrat în jurnalul său observații legate de Natura din Concord, variind de la coacerea fructelor până la
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
trecerea prin Australia autorul prezintă intensa activitate de căutare a aurului — «gold rush» - care i-a animat pe aventurieri de-a lungul secolului XIX (mai puțin secolul trecut), în Africa de Sud, California, Alaska și Australia. În America de Sud sunt interesante referințele de botanică și entomologie legate de persoana distratului savant Paganel.
Copiii căpitanului Grant () [Corola-website/Science/306613_a_307942]
-
în Biblie se amintea de tăciunii și ruginile cerealelor. Nu se cunoșteau însă cauzele bolilor, iar efectul dăunător era atribuit răzbunării zeilor, blestemului morților etc. Marele naturalist și filozof al Greciei Antice, "Aristotel," a descris ruginile la grâu. "Theophrast", părintele botanicii, în lucrarea sa "Historia plantarum" descrie tăciunii și ruginile la cereale, prezintă primele noțiuni de rezistență a grâului la boli, recomandă rotația culturilor ca metodă de protecție a plantelor. Renumitul poet roman "Ovidiu" în scrierile sale „"Fastele"” îl imploră pe
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
ele se explicau prin dogme creaționiste, iar înlăturarea lor încercau să o facă prin descântece și vrăji. Totuși, pot fi menționate lucrările savantului arab "Ibn al Avam Ibn" "Sina" ("lat". "Avicenna"). El a scris circa 300 de lucrări în domeniul botanicii și agriculturii, în care a descris bolile viței de vie, bolile pomilor fructiferi. A recomandat și unele măsuri de protecție a acestor culturi. În era premodernă, timp de circa 500 de ani, a predominat dogma creaționistă și concepția "autogenitistă" despre
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
Prin Decretul Președintelui RM nr. 228-VI din 27 iulie 2011 numit în funcția de președinte al Curții de Apel Chișinău, pe un termen de 4 ani. Între 15 iunie 1990 și 27 decembrie 2001 a fost președinte al Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.
Ion Pleșca () [Corola-website/Science/306771_a_308100]
-
1888) a fost un botanist american din secolul al XIX-lea, discipol al lui John Torrey și colaborator al lui Charles Darwin. Prin cercetările sale asupra florei continentului nord-american a contribuit substanțial la dezvoltarea taxonomiei botanice. Dintre numeroasele cărți de botanică scrise de Gray, cea mai cunoscută este "A Manual of the Botany of the Northern United States, from New England to Wisconsin and South to Ohio and Pennsylvania Inclusive". Această carte, numită pe scurt "Manualul lui Gray", a cunoscut numeroase
Asa Gray () [Corola-website/Science/306877_a_308206]
-
rămâne și astăzi un standard al ghidurilor de teren. În 1842, Gray devine profesor de istorie naturală la Universitatea Harvard. El donează acestei universități o imensă colecție de cărți și de specimene botanice, fapt care permite înființarea unui departament de botanică, "Gray Herbarium", care îi este dedicat lui Gray. În corespondența purtată cu Charles Darwin, Gray îi oferă acestuia informații utile pentru cartea sa despre originea speciilor. Gray a fost unul dintre cei mai fervenți suporteri ai lui Darwin în SUA
Asa Gray () [Corola-website/Science/306877_a_308206]
-
proveni nu ca o "creație", cum susțineau teologii ci că o "emanație". A afirmat existența unei legături indisolubile între materie și mișcare și a unei "legități" naturale universale. a avut o contribuție substanțială în domeniul științelor naturii (al mecanicii, mineralogiei, botanicii, zoologiei etc) contribuind la pregătirea științei experimentale moderne. Opera să medicală a stat timp de cinci secole la baza studiului medicinii, atît în Orient cît și în Occident. Lucrările sale au început să fie traduse în latină în prima jumătate
Avicenna () [Corola-website/Science/306979_a_308308]
-
la modă. S-au dezvoltat în special literatura, artele plastice și muzica. În domenii umaniste s-au remarcat mulți erudiți, în timp ce în domenii științifice precum lingvistică (Francisco Sánchez de las Brozas y șu Minerva), geografia, cartografia, antropologia sau stiinte naturale (botanica, minerologie etc.) au existat de asemenea realizări, datorate în primul rând descoperirii Americii. Figuri eminente în matematici au fost: Sebastián Izquierdo, Juan Caramuel, Pedro Nunes, Omerique, Pedro Ciruelo, Juan de Rojas y Sarmiento, Rodrigo Zamorano, în farmacologie Andrés Laguna, în
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
nouă și revizuită, cu o anexă, al lucrării lui Joseph Pitton de Tournefort, "Institutiones rei herbariæ") ca superintendent la Jardin du Roi din Paris (după ce Antoine-Tristan Danty d’Isnard a avut funcția pentru puține luni) și în 1710 profesor de botanică. Promovarea acestui medic tânăr de 24 de ani, și nu al deja celebrului Sébastien Vaillant, deci neaparținând Facultății de la Paris, a provocat multe gelozii. Antoine a strălucit cu demonstrațiile sale științifice în limba franceză, care au atras mulți oameni. Pe
Antoine de Jussieu () [Corola-website/Science/302386_a_303715]