1,347 matches
-
nu beau niciodată alcool, nici măcar la sindrofii. Fiola, desigur, are bunul simț să nu se înverzească. Moment de tensiune poetică... Luna se reflectă lamartinian în tresele epoleților... Plutonierul pare frământat; fruntea, într-un suprem gest de concentrare intelectuală, îi este brăzdată de cute. Mă întreabă cu ce mă ocup. Student la Litere? Mormăie că ne știe el prea bine pe noi, ăștia care n-am fost în stare să facem o meserie. Apoi, se întoarce scârbit, fără să ne dea nici măcar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
limba vernaculară), orășelul colcăie de trupuri aflate în căutarea disperată a unui spațiu liber, de unde să se poată vedea mai lesne atât lansarea propriu-zisă a miilor de lanterne aprinse în amurg, cât și fantasticele jerbe de artificii colorate, programate să brăzdeze cerul încălzit, într-un splendid climax al întregii ceremonii. Din păcate, leneși cum suntem, ajungem prea târziu pe faleză pentru a mai spera să prindem un loc liber. În parte, este vina noastră: într-un tipic acces de contrapragmatism, ne-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Simt, brusc, un electrizant fior mistic pe șira spinării: precum Trezitul, pentru a-și reface puterile secătuite, primea, la capătul mortificărilor sale îndelungate, orez și lapte de la tânăra Sujata, tot astfel are să fie răsplătit cerșetorul. Fața, unsă de sudoare și brăzdată de riduri, i se luminează pe măsură ce pașii grei, de gospodină autoritară, se apropie, făgăduind încununare nemuririi. Zece metri, apoi șapte, apoi cinci îl mai despart de ofranda merindelor. Însă trimisa de zei se oprește la doar doi metri de el
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în diferite feluri, trezesc în tine sentimentul inimitabil, indescriptibil, că ea a venit, că îți dă forță, energie și intensitate. Intră, aici, festivalurile văratice, care se țin din mai până în august în toată țara, țipătul ascuțit al greierilor (sumi), care brăzdează liniștea nopții, contemplarea licuricilor, plutind fantomatic deasupra râurilor curate, din ce în ce mai greu de găsit în Japonia modernă, focurile fastuoase de artificii, lansate de cele mai multe ori peste apă, în golfuri luminând insulițele până în depărtare, lanternele aprinse, trimise pe valurile mării noaptea, călăuze
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pat, s-a așezat cu un oftat, făcând să scârțâie somiera, și-a lăsat pe ceafă căciula, continuând să se uite la cei doi, cu gura întredeschisă, respirând greu. Nu arăta nici bătrân, nici tânăr. Ochii îi erau roșii, fruntea brăzdată de cute adânci. Pulovărul gros avea gulerul ros și murdar. A scormonit în buzunarul pantalonilor, a scos o țigară subțire și scuturată și a început să pufăie. „Nu-mi dai și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au suferit. Toți ceilalți nu știau nimic și nu înțelegeau. Dar era vizibil că se petrece ceva deosebit cu el. Victor Ciobanu era unul din prietenii rari care-l analiza. Un bărbat potrivit de înălțime, tras la trup, cu obrazul brăzdat de șanțuri peste care timpul încremenise. Se pornea anevoie la o treabă, cu tacticoase pregătiri, de parcă ar fi împlinit un ritual. Plăcerea lui cea mare era să vorbească, satisfacție balcanic-orientală. Andrei Vlădescu îl imagina nu o dată în rolul unui înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de care putea avea parte În Shanghai. Ținîndu-și brațul Învinețit și furios pe el Însuși că-și pierduse șapca de școală, Jim ajunse În cele din umră pe Amherst Avenue. Își trase mîneca de la cămașă peste urmele negre care Îi brăzdau Încheietura mîinii. Mama lui se temea tot timpul de primejdiile și violența de pe străzile Shanghai-ului, dar nu știa nimic despre lungile lui plimbări cu bicicleta prin oraș. Amherst Avenue era pustie. Mulțimea de cerșetori și refugiați dispăruse. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
separau orezăriile. Aeroportul Lunghua rămăsese În urmă, iar clădirile de apartamente din concesiunea franceză se ridicau ca niște panouri cu reclame În lumina soarelui de august. RÎul se afla la cîteva sute de metri spre dreapta, suprafața lui maronie fiind brăzdată de bărci de patrulare și de jonci cu motor naufragiate care stăteau la mal. Aici, În apropiere de districtul Nantao, pagubele provocate de bombardamentele americane se vedeau peste tot. Cratere ca niște piscine circulare acopereau orezăriile În care pluteau carcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din spate a camionului, cu măști de pînză pe fețe. Ajutat de trei prizonieri englezi, doctorul Ransome Îi dădea jos pe aceia care erau fie morți, fie prea bolnavi ca să poată continua călătoria. Zăceau În gropile lăsate de roțile care brăzdaseră iarba, de parcă Încercau să strîngă În jurul lor pămîntul moale. Jim se așeză pe vine lîngă domnul Maxted, mișcîndu-i diafragma ca pe niște foale. Îl văzuse pe doctorul Ransome reanimîndu-i pe pacienți și era important ca domnul Maxted să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cădeau pe terenul de fotbal, ca o ploaie de decorațiuni de Crăciun. Jim se ridică și atinse grăunțele de gheață, bucățele de aur alb răspîndite În iarbă. LÎngă el, trupul domnului Maxted era Înveșmîntat În lumină, fața lui cenușie fiind brăzdată de curcubee În miniatură. Dar, În cîteva secunde, grindina se topi pe pămînt. Jim așteptă să audă avionul, sperînd că acesta ar putea lansa o altă cascadă de grindină, dar cerul era gol dintr-un capăt În celălat. CÎțiva prizonieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ascultînd focurile de armă de la stadion, dar Îl ignorară pe Jim cînd acesta traversă cîmpul. Se uită la pista de aterizare din beton, de sub picioarele lui. Constată uimit că suprafața ei era foarte crăpată și plină de pete de ulei, brăzdată de urme de cauciucuri și trenuri de aterizare. Dar acum, că Începuse al treilea război mondial, va fi construită o nouă pistă de aterizare. Jim ajunse la capătul fîșiei de beton și o luă prin iarbă, spre perimetrul sudic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În fiecare zi își desfăcea pansamentul, ca să-și presare pe rană, o pulbere galbenă dintr-un borcănaș de faianță, peste o bubă care nu se mai tămăduia. Avea nenea Mihalache un cap ca o pepenoaică mică și bună de murat, brăzdată de o tăietură ce-i spinteca obrazul de la tâmplă până la gât. Trompetul îi scotea tabachera din buzunarul hainei, îi răsucea țigara pe care i-o vâra apoi, între buzele umbrite de o mustață arsă de jarul mucului, cărămizie și pleoștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cap către mulțimea de camere de luat vederi. Se pare că vom apărea la televizor diseară. Își trecu mâna peste capul chel. — Bine că mi-am adus aminte să mă spăl pe cap. Logan schiță un zâmbet. Cicatricile care Îi brăzdau stomacul Începeau să Îl supere din nou dat fiind că lovitura din noaptea trecută Își făcea simțită prezența. — Bun, spuse Insch. Am fost Însărcinat să dau o declarație oficială presei. Până să fac asta, e ceva ce ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rasă caucaziană, părul blond lung, ochii albaștri. Înmână un teanc de copii celei mai apropiate persoane, spunându-i să păstreze una și să dea mai departe. Toate foile erau la fel: o fotografie de la morgă, fața Întreagă, ochii Închiși, obrajii brăzdați În locurile unde fusese banda adezivă. — Criminalul nostru a Încercat să tranșeze cadavrul pentru a scăpa mai ușor de el, dar nu l-a ținut stomacul pentru asta. Se auziră murmure de dezgust deopotrivă din partea bărbaților și a femeilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
suna al naibii de nebunesc. — Ce? Porci și găini și vaci și din astea? — Nu genul ăsta de viețuitoare. Logan se lăsă pe spate și-l examină pe reporterul cel taciturn. Fața lui, de obicei ca o carte deschisă, era Închisă și brăzdată de cute adânci. — Și ce fel de viețuitoare caută cumpărătorul? Miller strânse din umeri. — Greu de zis. Nimeni nu zice nimic. În orice caz, nimic care să aibă rost. Poate o femeie, un bărbat, un băiat, o fată... — Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
căci am aflat de la Domnul, Dumnezeul oștirilor, că nimicirea întregii țări este hotărîtă. 23. Plecați-vă urechea, și ascultați glasul meu! Fiți cu luare aminte, și ascultați cuvîntul meu! 24. Cel ce ară pentru semănătură, ară oare necontenit? Necontenit își brăzdează și își grăpează el pămîntul? 25. Oare după ce a netezit fața pămîntului, nu aruncă el măzăriche și seamănă chimen? Nu pune el grîul în rînduri, orzul într-un loc deosebit, și alacul pe margini? 26. Dumnezeul lui l-a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe promenada de scânduri, calmat de necontenita tălăzuire a mării, adulmecând mirosul pe jumătate funebru al brizei sărate. Marea, se gândea el, Își păstrează amintirile mai profund decât pământul lipsit de credință. Parcă și acum șoptea despre galerele norvegiene ce brăzdaseră lumea apelor, sub stindardul cu figuri de corbi, despre navele de linie britanice, bastioane gri ale civilizației, ieșind cu toată forța aburului din cețurile unui iunie Întunecat În largul Mării Nordului. - Ia te uită! Amory Blaine! Amory a aruncat o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Vista View Court, dând târcoale complexelor de clădiri de închiriat, niște cuburi tencuite și dispuse în semicercuri săpate în dealurile din Hollywood. Numărul 1187 era o clădire din prefabricate, de culoarea piersicii, cu vopseaua deja spălăcită și armăturile din aluminiu brăzdate de rugină. Clădirea era flancată de replici identice - galben-lămâiță, lavandă, turcoaz, roz palid și roz aprins, alternând cum coborai din vârful colinei spre capătul marcat de pancarta ce anunța: VISTA VIEW GARDENS! LOCUINȚE CALIFORNIENE DE PRIM RANG! FĂRĂ NICI 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
L.A. De la război încoace nici unul dintre ei nu fusese condamnat pentru organizarea de lupte de câini ilegale. Danny ieși de pe autostrada Pacific Coast, intră pe Canyon Road și urcă pe drumul de țară printre dealurile acoperite cu o vegetație pitică, brăzdate de râulețe și scăldate în soare. Era un drum îngust. În stânga se puteau vedea taberele pentru copii, câteva grajduri și, din când în când, câte un club de noapte, iar în dreapta un parapet pus în calea pădurii verzi-maronii. Diverse semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
et évolution des croyances en Europe Orientale”, în Zalmoxis, vol. I, Paris și București, 1938, pp. 184-186. 99. Caracterul apocrif și structura dualistă a legendei sunt ușor de sesizat. „Legendele [românești] despre potop sunt niște dezvoltări apocrife ale temei biblice, [...] brăzdate de elemente tipice mazdeismului. Noe, eroul principal, ajutat de Dumnezeu, dar mereu împiedicat de Diavolul, izbutește după multe peripeții să scape de la pieire seminția omenească și toate speciile de ani- male” - cf. Petru Caraman, „Folclor românesc în englezește. Contri buție
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de discuție din seara aceea. — Ei, Riku, se întoarse unchiul către ea, se pare că va trebui să ne ducem mai departe viața în pârloaga asta. În dialectul locului, „pârloagă” însemna pământ sălbatic și lăsat în paragină. Era un câmp brăzdat de râuri pline de pietriș unde, în afară de ceva orez, nu creșteau decât hrișcă, mei și ridichi japoneze. Pe deasupra, prin aceste părți iarna venea mai repede decât în locurile lor de baștină și era mai aspră. În curând, lunca și pădurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răscumpărare pentru mulți. Când Domnul a grăit astfel, era pregătit pentru moartea Sa. Pe lumea asta sunt sarcini care se pot îndeplini numai prin moarte. Drumul de la Veracruz până la Córdoba. Ținuturile muntoase acoperite de nori de furtună și fulgerele ce brăzdau cerul când și când. Câmpurile sălbatice pe care creșteau ca niște slove ciudate agave și cactuși. În timp ce înaintam în tăcere alături de japonezi prin aceste câmpuri sălbatice, mă gândeam la Domnul care străbătuse și El un deșert ca acesta și intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răscumpere neputința de a-și îndeplini sarcina de trimis. Pe când Domnul a primit să moară „ca să slujească și ca să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.” Fulgeră și îndată după aceea se auzi în depărtare un tunet. Și inima mea este brăzdată de fulgere. Și eu am mulți oameni pe care trebuie să-i slujesc. Un preot trăiește pe acest pământ ca să slujească pentru mulți, iar nu pentru sine. Mi-am amintit de omul acela cu așchii de lemn înfipte în zdrențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doar tumultul valurilor în depărtare. Era prima noapte petrecută în Japonia după patru ani. La gândul acesta, samuraiul văzu limpede în fața ochilor cum avea să arate valea sa peste cinci-șase zile când se va întoarce el. Chipul zbârcit și poate brăzdat de lacrimi al unchiului, chipul lui Riku sorbindu-l din priviri în tăcere, chipul copiilor sărindu-i în brațe. Își aduse aminte de scrisoarea pe care le-o trimisese cu puțin timp în urmă: „Vă scriu pe fugă. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
concluzie, se poate afirma că textele pro cremațiune ale arhimandritului constituie o contribuție originală asupra subiectului, meritând a fi restituite și supuse atenției publicului larg, prin prezenta ediție. Ele reprezintă ecoul unei epoci de aprinsă polemică asupra cremațiunii, ce a brăzdat societatea românească interbelică și ale căror efecte pot fi identificate până astăzi. Deși uneori speculative și amendabile, prin prisma unei lecturi teologice, aceste texte au meritul de a formula interogații și dezbateri, cu toate că stilul în care sunt concepte a fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]