1,323 matches
-
de plecare. Din mers priveam în stânga și dreapta șoselei, lanuri de grâu, ovăz și secară, date în copt și care așteptau batozele mari și înalte ca niște girafe. La apus nori negri prevesteau o ploaie rapidă de vară. Fulgere puternice brăzdau cerul, iar tunetele puternice își stingeau ecoul în depărtări. Tăcuți, ne depănăm în minte întâmplarea de azi. Am fost treziți din visare de stropii mari de ploaie ce loveau geamurile mașinii ce ne ducea spre casă, spre cei dragi. Huliganism
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Iliadei. Amândouă evenimentele sunt narate, succint, în Odiseea. Lumea Iliadei Lumea epopeii este o întindere uriașă de pământuri și de mări împrejmuite de marele fluviu circular Ocean. Uscatul este, ca orice uscat, făcut din câmpii, din munți și din văi, brăzdat de râuri. În adâncul pământului se află regnul de umbră al lui Hades, Infernul, iar dedesubtul acestuia, Tartarul. Mările, înspumatele și adesea sumbrele mări, sunt pline de insule și în adâncul lor sălășluiesc zeii mării în palatele mării. Deasupra e
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Când susține că va pleca de lângă Troia, nu se mulțumește doar cu asta, spune că va aduce întâi o jertfă zeilor, apoi își va umple corăbiile cu bunurile dobândite, le va trage în mare și apoi vor putea fi văzute brăzdând marea îmbelșugată în pești, împinse în zori de puternice vâsle. Iar când îi amintește lui Enea de ziua, mult mai veche, 111 când acesta a fugit de lancea lui, îl arată părăsindu-și turmele și luând-o la fugă cât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Iliadei. Amândouă evenimentele sunt narate, succint, în Odiseea. Lumea Iliadei Lumea epopeii este o întindere uriașă de pământuri și de mări împrejmuite de marele fluviu circular Ocean. Uscatul este, ca orice uscat, făcut din câmpii, din munți și din văi, brăzdat de râuri. În adâncul pământului se află regnul de umbră al lui Hades, Infernul, iar dedesubtul acestuia, Tartarul. Mările, înspumatele și adesea sumbrele mări, sunt pline de insule și în adâncul lor sălășluiesc zeii mării în palatele mării. Deasupra e
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Când susține că va pleca de lângă Troia, nu se mulțumește doar cu asta, spune că va aduce întâi o jertfă zeilor, apoi își va umple corăbiile cu bunurile dobândite, le va trage în mare și apoi vor putea fi văzute brăzdând marea îmbelșugată în pești, împinse în zori de puternice vâsle. Iar când îi amintește lui Enea de ziua, mult mai veche, când acesta a fugit de lancea lui, îl arată părăsindu-și turmele și luând-o la fugă cât îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dintr-o veritabilă anticipare a febrilei și delirantei modernizări din "epoca de aur": O sumă colosale de vase de comerciu, încărcate cu mărfuri de toate speciele, plutesc, în sus și-n jos, pe Dâmbovița canalizată; stradele, pavate cu tuci, sunt brăzdate, de la un capăt al cetății până la celalt, de o mulțime monstruoasă de linii de tramways; pe dasupra capetelor bunilor cetățeni, se-ncrucișează-n aer, în lung și-n lat, după sistema engleză, șinele unui număr nenumărabil de căi ferate, și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ea în gând. „Nu îndrăznesc, mi-e groază de mine singură, își continuă ea gândul, și iadul are să se înspăimânte de mine, îi prea mare... Il simt în mine, ca pe o vietate spurcată...“ gândurile o măcinau și lacrimile îi brăzdau obrazul. Anton înțelese, doar, că în sufletul ei se întâmplă ceva dincolo de priceperea lui. Arșița din ea o mistuia... Începu să bâiguie, să aiureze, strigând mereu ceva nedeslușit... Durerile și zbaterile din sufletul ei nu mai conteneau. Furtuna de afară
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ar trebui să mă duc să le văd, zise Darcey intrând în sufragerie. Minette, care, conform lui Tish, își părăsise în sfârșit dormitorul în dimineața aceea, stătea ghemuită pe un fotoliu din colțul încăperii, cu ochii înroșiți și cu obrajii brăzdați de urmele lacrimilor. Cum dădu cu ochii de Darcey, izbucni din nou într-un plâns convulsiv. Cele trei fete se priviră uluite. Nici una nu o mai văzuse pe mama lor plângând în halul ăsta. Uitându-se la un film, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
15 aprilie 2011 căzuse în genunchi împreunase bătăturile mâinilor de undeva din istoria apocrifă a trupului său se insinua o neliniște tulburătoare semăna cu o femeie despletită pregătită să jelească propriul dezmăț în fața unui altar construit din iluzii obrajii erau brăzdați de șleauri adânci prin ele mărșăluiau cohorte de lacrimi se înfruntau pe câmpul de luptă al bărbiei apoi se aruncau în gol fără să strige într-o sinucidere sătulă de cuvinte 16 aprilie 2011 luna nisan, sărbătoarea azimilor nu mai
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un val de bucurie îl cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a-i șiroi, nestigherite, pe obrajii brăzdați de trecerea anilor. Visul i s-a împlinit! Avea un băiat și o fată! Amândoi erau frumoși ca pruncii de-mpărați. Bucuria dură doar câteva clipe. Trei făpturi se desprinseră din adâncimea codrului: Regina Regatului Luminii, Uriașul Fiarelor și Crăiasa
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Iași. Locuiesc împreună cu părinții mei pe un bulevard din bătrânul oraș Iași. Dacă este să-mi fac autoportretul, încep așa: Sunt o fată drăguță, cu ochi mari, căprui, nas potrivit, gură zâmbitoare și păr lung, de culoarea toamnei - adică șaten, brăzdat de șuvițe aurii. Sunt destul de înaltă pentru vârsta mea, nici grasă, nici slabă. Mama îmi spune că sunt frumoasă și eu o cred. Pot spune că sunt un copil vesel, energic, îmi place să călăresc, să merg pe bicicletă sau
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Privirea ei rămase impenetrabilă chiar și atunci când ochii ni s-au întâlnit. I-am mângâiat trupul cu privirea, de la sânii pistruiați, cu sfârcuri întunecate, până la șoldurile late și abdomenul plat, după care ea făcu o piruetă. I-am văzut spatele brăzdat de la coapse până la șira spinării de cicatricele vechi ale unor tăieturi de cuțit. Mi-am înăbușit un fior și am plecat, dorindu-mi să nu mi se fi dezvăluit în ziua în care am ucis doi oameni. II Între 39th
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
două de la brâu. Partea de jos zăcea cu picioarele răscrăcărate în buruieni, la câțiva metri de partea de sus. Din pulpa stângă îi fusese tăiată o bucată de carne în formă de triunghi, iar o tăietură lungă și lată îi brăzda abdomenul de unde fusese despicată până la părul pubian. Pielea atârna de-o parte și de alta a tăieturii, lăsând să se vadă că nu mai avea nici un organ înăuntru. Partea de sus era într-o stare și mai deplorabilă: sânii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cap către mulțimea de camere de luat vederi. Se pare că vom apărea la televizor diseară. Își trecu mâna peste capul chel. — Bine că mi-am adus aminte să mă spăl pe cap. Logan schiță un zâmbet. Cicatricile care Îi brăzdau stomacul Începeau să Îl supere din nou dat fiind că lovitura din noaptea trecută Își făcea simțită prezența. — Bun, spuse Insch. Am fost Însărcinat să dau o declarație oficială presei. Până să fac asta, e ceva ce ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rasă caucaziană, părul blond lung, ochii albaștri. Înmână un teanc de copii celei mai apropiate persoane, spunându-i să păstreze una și să dea mai departe. Toate foile erau la fel: o fotografie de la morgă, fața Întreagă, ochii Închiși, obrajii brăzdați În locurile unde fusese banda adezivă. — Criminalul nostru a Încercat să tranșeze cadavrul pentru a scăpa mai ușor de el, dar nu l-a ținut stomacul pentru asta. Se auziră murmure de dezgust deopotrivă din partea bărbaților și a femeilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
suna al naibii de nebunesc. — Ce? Porci și găini și vaci și din astea? — Nu genul ăsta de viețuitoare. Logan se lăsă pe spate și-l examină pe reporterul cel taciturn. Fața lui, de obicei ca o carte deschisă, era Închisă și brăzdată de cute adânci. — Și ce fel de viețuitoare caută cumpărătorul? Miller strânse din umeri. — Greu de zis. Nimeni nu zice nimic. În orice caz, nimic care să aibă rost. Poate o femeie, un bărbat, un băiat, o fată... — Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Închiderea granițelor transformă Aegyptus, cel mai mare și mai puternic regat cunoscut, într-un bun privat imperial“. Dominația fusese nemiloasă, cu biruri grele, confiscări de bunuri, înrolări forțate; valoarea bogățiilor intrate în vistieriile imperiale era incalculabilă. Convoaie de corăbii încărcate brăzdau marea, deoarece câmpiile fertile aflate de-a lungul Nilus-ului deveniseră grânarul Romei. Primul praefectus, Cornelius Gallus, fusese complet lipsit de inhibiții, având adesea un comportament scandalos; poet erotic, ales din cercul restrâns al amicilor lui Augustus, prieten chiar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de exprimare de pe fața pământului. Observă că și tatăl său tăcea. Dinaintea tăcerii lor, sacerdotul poporului înfrânt și ajuns în mizerie zâmbea ușor, obosit, un zâmbet în care nu era nici măcar ură. Pe pielea lui de culoarea cretei vechi, lumina brăzda toate ridurile. Spuse că, milenii de-a rândul, acel templu se numărase printre cele mai mari din Aegyptus-ul de Sus și Aegyptus-ul de Jos. — De aici, de unde stai tu, până la khem, încăperea sacră, trebuie să numeri șase sute de pași bărbătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui brună se lipea de oasele lungi, subțiri ale degetelor -, arătă spre stelă și întrebă: — Voi, grecii, o numiți obeliskos, nu-i așa? Adică micul obilos, dacă nu rostesc eu rău, mica suliță. Surâse îngăduitor, dar acel surâs pe fața brăzdată de riduri izvora, poate, dintr-un sublim dispreț. — Vouă vă place să glumiți. Dar n-ați înțeles. În limba sacră se numește ta te-hen, pământul și cerul, adică mintea omului care se înalță în căutarea divinității și se luminează când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
săi credincioși, la care ținea foarte mult; Gajus îi văzu ieșind din cameră hohotind de mânie neputincioasă, strângând revoltați armele inutile. Apoi îi îmbrățișă pe cei doi fii mai mari, tulburați, cărora încă nu le venea să creadă, cu chipurile brăzdate de lacrimi, dar nu avu putere să le șoptească ultimele sfaturi adresate tinereții lor lipsite de experiență. Din ce în ce mai des se cufunda în toropeală. „Cine știe“, gândea Gajus, care îl veghea întins pe jos, „unde se duce spiritul lui, ankh-ul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avea capul îndreptat în direcția bună. Am luat un pachet de unt din coș și, înainte de a-l pune pe bandă, l-am agitat în fața ei, obligând-o să-i dea atenție. —E „cupug“? am zâmbit eu. O încruntare ușoară brăzdă cutele grele dintre sprâncenele ei. Încetă să îmi mai mute cumpărăturile și privi drept la pachetul galben de Anchor pe care încă îl mai țineam în dreptul nasului său. — Doar dumneavoastră vă mai puteți aduce aminte că am ratat un „cupug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Emmy? întrebă Leigh. Uitând de-a binelea de moartea ei iminentă din cauza bolii sau a unei crime, deschise larg ușa și o găsi pe Emmy așezată pe jos, legănându-se înainte și înapoi, cu genunchii strânși la piept și obrajii brăzdați de lacrimi. Domnișoară, vă mai pot ajuta cu ceva? Să mai... — Mulțumesc pentru ajutor, Gerard. Acum e în regulă, spuse Leigh închizând clapeta telefonului mobil și vârându-l în buzunarul hanoracului. Se lăsă în genunchi fără să mai stea gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de care putea avea parte În Shanghai. Ținîndu-și brațul Învinețit și furios pe el Însuși că-și pierduse șapca de școală, Jim ajunse În cele din umră pe Amherst Avenue. Își trase mîneca de la cămașă peste urmele negre care Îi brăzdau Încheietura mîinii. Mama lui se temea tot timpul de primejdiile și violența de pe străzile Shanghai-ului, dar nu știa nimic despre lungile lui plimbări cu bicicleta prin oraș. Amherst Avenue era pustie. Mulțimea de cerșetori și refugiați dispăruse. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
separau orezăriile. Aeroportul Lunghua rămăsese În urmă, iar clădirile de apartamente din concesiunea franceză se ridicau ca niște panouri cu reclame În lumina soarelui de august. RÎul se afla la cîteva sute de metri spre dreapta, suprafața lui maronie fiind brăzdată de bărci de patrulare și de jonci cu motor naufragiate care stăteau la mal. Aici, În apropiere de districtul Nantao, pagubele provocate de bombardamentele americane se vedeau peste tot. Cratere ca niște piscine circulare acopereau orezăriile În care pluteau carcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din spate a camionului, cu măști de pînză pe fețe. Ajutat de trei prizonieri englezi, doctorul Ransome Îi dădea jos pe aceia care erau fie morți, fie prea bolnavi ca să poată continua călătoria. Zăceau În gropile lăsate de roțile care brăzdaseră iarba, de parcă Încercau să strîngă În jurul lor pămîntul moale. Jim se așeză pe vine lîngă domnul Maxted, mișcîndu-i diafragma ca pe niște foale. Îl văzuse pe doctorul Ransome reanimîndu-i pe pacienți și era important ca domnul Maxted să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]