12,871 matches
-
să știi, tot lutul,cu pătimirea oamenilor vii.Ca un abis cu fumegări de teite-am învelit în salcii de candoareși m-am făcut poteca sub picioarede cerbi, de prăbușireși de miei... Aproape te-am iubit că un cuțitîn scoarță unor brazi, sub luna plinăți-am picurat apoi, ți-am fost luminași ți-am fost vreascîn focul nerostit.Fă-mă iubire, eu mai știu să cântcu acest sânge, cântec despre toate.Mestecenii cad albi, pe neîntâmplatepovești cu foc,cu iarba și ... XI. MAMA
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
de zaț Le sorbim absentând în tangoul de fum Nu mai sunt privitori, doar un capăt de drum; Sărutări cu strânsoare de lat... Vom ajunge să știm ce-am pierdut din trecut În beție de crini și-n aroma de brazi Vom pricepe că nu doar urcând poți să cazi ... Citește mai mult Ia aminte, doamna, ne topim efemerși iubindu-ne stins, ca-ntr-un vechi ritual,Vom ajunge, dansând, la un singur final; Ia aminte, doamna, florile pier...Ia aminte
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
în cetăți cu prăpastii căprui, să te vezi în orice, să nu spui nimănui câtă liniște e, cât a fost, ce-a rămas din țărâna de ieri a bâțâii de ceas, Să te zgârii de munți, să te- mpiedici de brazi, nici putere să zbori și nici unde să cazi. Cum orașul, și el, e doar frunză sub pas, ... Citește mai mult Ca si cum te-ai trezi într-un ochi,undevaunde nu mai ai timpsă cutezi altcevadecât somn să înduriși cenușă de
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
și fii,rătăcind în cetăți cu prăpastii căprui,să te vezi în orice,să nu spui nimănuicâtă liniște e,cât a fost,ce-a rămasdin țărâna de ieria bâțâii de ceas,Să te zgârii de munți,să te- mpiedici de brazi,nici putere să zboriși nici unde să cazi.Cum orașul, și el, e doar frunzăsub pas,... XXXIII. , de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1546 din 26 martie 2015. TREC POTECI CU BUNICI Sus, în patria mea, sunt icoane bătrâne
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
CONCERT DE CRĂCIUN, RCI NEW YORK, 19 DECEMBRIE ORĂ 19:00 Institutul Cultural Român de la New York vă așteaptă în 19 decembrie, de la ora 7 pm, să aprindem împreună luminile bradului de Crăciun și să sărbătorim împreună Crăciunul, după datinile și tradițiile românești. Vom cânta și vom asculta cele mai frumoase colinde și cântece de Crăciun, care răsună în luna decembrie în toată America. Invitați speciali sunt membrii coralei ”Harisma” din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93574_a_94866]
-
de demult. Eu îi păstrez amintirea cunoștinței de un an - din mai 2006 până în mai 2007, când ne-am despărțit pe pământ, dar sperăm să ne revedem în ceruri. A fost un om al bucuriei, îl văd ca pe un brad ce umbrește fericit. Avea și fizic ceva din măreția bradului. A slăvit pe Dumnezeu, a căutat să-i ajute pe cei de-un neam și să-i facă cunoscuți pe cei care o merită”. Grație sărbătorii noastre, marcate de pomenirea
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
din mai 2006 până în mai 2007, când ne-am despărțit pe pământ, dar sperăm să ne revedem în ceruri. A fost un om al bucuriei, îl văd ca pe un brad ce umbrește fericit. Avea și fizic ceva din măreția bradului. A slăvit pe Dumnezeu, a căutat să-i ajute pe cei de-un neam și să-i facă cunoscuți pe cei care o merită”. Grație sărbătorii noastre, marcate de pomenirea lui Mircea Motrici, a avut un fericit prilej de a
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
Ovid Densușianu’’ Deva-Hunedoara și semnatarul articolului ,,Bibliotecile anului 2012’’ mărturisește că a organizat un concurs în rândul bibliotecilor din tot județul și a oferit, în final, premii instituțiilor de acest gen care au avut cea mai prestigioasă activitate, bibliotecile din Brad, Petrila și din comuna Beriu. Revista revistelor acordă un spațiu larg apariției unei noi reviste de cultură și literatură internațională comparată ,,Rosetta Literatura’’, din Turcia și ,,Orizont Cultural XXI’’ a Universității Creștine ,,Dimitrie Cantemir’’ din București. Ca de obicei, Lumină
LUMINĂ LINĂ / NEW YORK, NR. 2 / 2013 [Corola-blog/BlogPost/93682_a_94974]
-
consacrate Poetului Național. La capitolul lansării de carte s-a încadrat și monografia comunei Poiana Stampei, promovată de Vasile Bâcu, președintele Societății „Mihai Eminescu”, fiind de față autorii - Ioan și Paraschiva Abodnăriței de la Vatra Dornei. Cu o gingașă crenguță de brad, cu tremur cristalin de clopoțel, vocea Victoriei Costinean, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina, a făcut să răsune un duios colind pentru Nașterea sufletului poporului român. La Muzeul etnografic regional, Elena Tărâțeanu, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu”, și gazda Olena Zatulovskaia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93713_a_95005]
-
la orașe, dar altfel nu sunt multe sate de unguri. Bunicii mei, dinspre mamă, erau dintr-un sat de lângă Cluj și la ei în sat nu era picior de ungur. Nu era nici un ungur, nici în satul de mineri de lângă Brad al bunicilor mei dinspre tată. La mina de aur unde lucra bunicul, șefii erau nemți; dar nici acolo nu prea erau unguri. După cum am spus, bunica dinspre tată a avut un strămoș care a fost omorât legat de coada calului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93721_a_95013]
-
Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului TRENULEȚUL De mult, prin deceniul șase al secolului trecut, la început de iarnă, în Piața Mihai Viteazul, în fața fostului cinematograf Republica, se amenaja Orășelul copiilor. Un brad imens, împodobit cu beteală, beculețe multicolore și pachete, domina piața, de pe locul actualei statui ecvestre a marelui domnitor, întregitor de neam și țară. Puzderia de chioșcuri - care ocupau esplanada din fața palatelor Széki și Babos, până la fântâna arteziană aflată vizavi de
TRENULEŢUL de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377124_a_378453]
-
fiind exprimat prin forme alegorice și simbolice, făcând din el un poet cu adevărat original. Poeziile lui mustesc de cuvinte cu iz rustic, unde totul capătă un aer rudimentar, vânjos, sălbatic, amintind de pictorul Andreescu: „Sus huiet și bătaie de brazi înfuriați, Jos urlete de ape în scochina adâncă, Mânând din copcă -n copcă nahlapii spulberați, Pe jghiaburi șlefuite în gresia din stâncă... .................................................. Răzbubuie ca-n iaduri un ciocnet de urgii... Bușteni de-a rostogolul se bat cu bolovanii... Prăpastia-i
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
binecuvântare. Și mână-n mână să fugim departe, Spre culmea munților împăduriți... Noi din izvor să bem... și fericiți Să răsfoim a milosteniei carte, Ca două inimi într-un ritm să bată, Să cânte, împreună, -o melodie, Când vântul printre brazii verzi adie, Stăpâni suntem pe viața noastră toată. Dezbracă-mă de vina cea mai mare, Aceea c-am uitat să te iubesc... În inimă-ți eu ca o floare cresc, Ca să îți șterg durerile amare. Să răsfoim a milosteniei carte
SĂ RĂSFOIM A MILOSTENIEI CARTE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377218_a_378547]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Era acolo lângă fântână de când lumea. Nici bătrânii satului nu știau când și cine o ridicase. Unii ziceau că fântâna fusese sleită mult după ce troița însemnase creștinește răspântia. Încadrată de un gărduț din șipci de brad, troița uimea trecătorul cu picturile ei păstrate de-a lungul timpului intacte, vii și proaspete, ca și când ieri ar fi fost migălite de mâna meșteră a neștiutului iconar! Doamne, ce frumoasă era! Cum se ridica zveltă spre tării, deschizând cale rugilor
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
le-ar fi cerut : -Nu vreți să vă colind? Și să vă semăn, că am grâu mult! Știu atâtea colinde!... Dar toți trecătorii erau așa de grăbiți...Mult prea grăbiți...cu mâinile pline de pachete grele, sacoșe încărcate, canistre sau brazi. Nu se uita nimeni la ea. Nici măcar copiii. Și timpul trecea, trecea...Trebuia să colinde cu orice preț. Oriunde...Oricum...Știe atâtea urări și colinde... Dar unde? Cum? Ia stai! Frații ei spuneau că vor colinda și prin autobuze sau
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
așezați pe scaune, priveau aiurea, cu gândurile zburând după stolurile de griji care fluturau în jurul lor. Fețe crispate, ochii adânciți în orbite, fălci încleștate și frunți adânc arate de gânduri și socoteli : atât am luat primă, atât am dat pe brad, atât pe jumătate de porc... atât pe canistra cu vin. Aoleu, nu-mi ajunge pentru revelionul la munte! Trebuie să-l fac la restaurant...Dar nici acolo nu-mi ajunge. Atunci...acasă! Ah, banii ăștia, niciodată nu-ți ajung!... Și
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
nr. 1818 din 23 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului COLIND Se lasă înserarea pe-un colind Sub cer toți îngerii se-adună Prin orice suflet curge un izvor De datini și de voie bună Se cântă lerui-ler,florile dalbe Lângă bradul cu cetina bogată Împodobit cu praf de stele Și bucurie pentru lumea toată Pe umăr Moș Crăciun își duce sacul Miros de cozonaci respiri abia-abia Chiar dacă, azi, lipsește zăpada cea pufoasă O-ntreagă sărbătoare se-ntinde-n fața ta ! Referință
COLIND de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382200_a_383529]
-
aprilie 2016 Toate Articolele Autorului DE-ÎNVIERE Coboară îngerii ,coboară La Mănăstirea Lainici de-Înviere Chiar dacă stânca-i rece,te-nfioară În suflet pace-adâncă se scoboară Când cu Lumina Smeritul Stareț trece O bucurie mare se revarsă Cântă și piatră dintre brazi și ulmi Totul se umple de-ndumnezeire Iar ,,taina-nsuflețită de simțire’’ Se urcă până sus pe-nalte culmi Vino, aici creștine fără teama Sfanțul Irodion te cheamă Să-ți dea lumină,pace și putere Vino, la Mănăstirea Lainici de-Înviere
DE-INVIERE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382202_a_383531]
-
drumul acela mocirlos, pe partea dinspre răsărit, nu părea să aibă mai mult de două-trei sute de case, undeva în mijloc se vedea o biserică și două blocuri cu patru etaje, iar în fundal, de jur-împrejur, o pădure verde de brazi, amestecați cu molizi și fagi seculari. - Alea de colo sunt blocuri? îl întrebă pe Argint, arătând cu mâna înspre cele două construcții cenușii. - Da` ce crezi tu c-or fi! - Nu știu. Par blocuri de locuit! Și nu-mi vine
URMEAZĂ-ȚI VISUL ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382243_a_383572]
-
Patriarh Teoctist, dar și de chiriarhul său - în persoana PS Părinte Dr. Ambrozie - Episcopul Misionar al Giurgiului, și de către ceilalți părinți stareți și duhovnici ai eparhiei din inima Ținutului Vlașcăi, Părintele Arhimandrit Irineu Iurașcu a fost toată viața drept ca bradul (și la propriu și la figurat), cu o voce și o purtare demnă și convingătoare, intrasingent dar totuși cald și cât se poate de uman în toate deciziile pe care le lua, mai cu seamă în problemele bisericești, spirituale și
SPRE PURUREA ADUCERE AMINTE – SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOAULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT ŞI STAREŢ IRINEU IURAŞCU DE LA MĂNĂSTIREA DELTA NEAJLOVULUI – GIURGIU (1941 – 2016)... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382257_a_383586]
-
doi moși. Pe cât era de micuță și de drăguță prințesa, pe atât de tare îl înfuria pe spiriduș. Nu îl lăsă să conducă sania, împingându-l pe locul din spate, de unde nu putea vedea bine drumul pe care o apucaseră. Brazii își scuturau podoaba albă deasupra lor, stârnind o perdea pufoasă care le acoperea urmele. Petrică era un spiriduș harnic și tare priceput și tocmai de aceea Moș Crăciun avea mare încredere în el. Cu cât își îndeplinea mai repede și
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
tălpilor pentru a nu cădea. Îi era totuși rușine să se plângă sau să îi ceară să încetinească. La un mic deal care le apăru în față, sania făcu un salt înalt și zbură de-a binelea de-a lungul brazilor, aterizând aproape de marginea unui lac înghețat. - Vrei să scapi de mine? Petrică era furios acum. - Nu, prostuțule, suntem urmăriți, vreau să scap de urmăritor. Spiridușul își întoarse capul, dar nu văzu altceva decât un norișor alb care putea foarte bine
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
a se topi. Nu dură mult până când arătarea se trezi la viață și prinse a scotoci prin lucrurile lui Moș Crăciun. Mâncă la început toată turta dulce de pe masă și bău tot laptele, după care începu să ronțăie podoabele de pe brad. Când termină și cu acestea, trecu la clopoțeii și beteala care împodobeau căsuța. Spre dimineață, când sania Zânei Iarna se opri în fața casei lui Moș Crăciun, urmată de săniuța de gheață a Ștefaniei, ferestrele erau întunecate, pe horn nu mai
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
ciudat! Un morocănos, romantic? Cu ce ocazie? - Mă gândeam că ai fi bună de soție de spiriduș! - Fugi de-aici, strigă Ștefania izbucnind în râs. Petrică nu stătu prea mult pe gânduri. Îi fură o sărutare, după care dispăru în spatele brazilor pudrați cu zăpadă proaspătă. În urma lui se mai auziră câteva cuvinte: - Poți să te mai gândești până la Crăciunul următor! - Ho, ho, ho, râse Moș Crăciun în urma lor, după care intră în casa lui caldă, se întinse în pat, puse capul
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
și mulți îngeri”. Din cei cinci sași care mai viețuiesc în comuna, doar preotul și câteodată preoteasa mai trec pragul sfanțului lăcaș. Biserica-cetate din secolul al XIII-lea are în jurul ei livezi de meri și pâlcuri de stejari și de brazi, înălțându-se către cer în mijlocul satului. Străjuita de tei seculari, casa parohiala este, la rândul ei, un monument: ea „împarte” veacurile în două - la sud, „aripa tânără” de la 1762, iar la nord, zidăria de la 1550. Aici și-a găsit familia
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]