1,967 matches
-
pentru a chema o moașă din vecini, care n-a fost de acord să se deplaseze decât după un ceas de implorări și plătită cu bani grei: doi dinari dacă e fată, patru dacă e băiat. Când a văzut fragila brazdă trandafirie dintre coapsele dolofane ale pruncului, mi-a strigat foarte înciudată: — Doi dinari! La care i-am răspuns: — Dacă totul se termină cu bine, o să capeți totuși patru! Copleșită de atâta mărinimie, a făgăduit să se întoarcă peste câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu sticla rece a paharului. Am mârâit și am înjurat. Când mi-am ridicat iar privirea, fata mea dispăruse. În locul ei se zvârcolea o mexicană lungă de aproape doi metri, cu gura până la urechi, sâni fierbinți și gresați și o brazdă de păr negru pe pântece, care i se strecura în cureaua albă a pantalonilor ca o dâră de praf de pușcă. Asta e mai dată dracului, mi-am zis. Un om cu experiența mea poate să aprecieze cu destulă exactitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca niște butoaie pe trotuarele aglomerate, nebăgați în seamă, neluați peste picior. Ia uitați-vă la puicuța aia neagră cu pantaloni bej, ale cărei desuuri ies în relief ca sforile pe un pachet voluminos. Uite-i pe Marii Grăsani tăind brazde prin ziua fierbinte. Nu le pasă. Nimănui nu-i pasă. În Londra ar fi fost o adevărară răscoală, o adevărată revoluție a veseliei dacă unul din acești munți de untură s-ar fi ivit pe stradă. Dar aici, în marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dă în bară ori de câte ori trebuie să se ducă undeva. În ciuda tuturor calităților lui, n-a fost niciodată cu adevărat o mașină. ceea ce-i place - la ce este el incredibil de bun - e să stea locului... Drumurile principale erau tivite cu brazde de noroi. Era genul de trafic pe care mașinile îl suportă cel mai greu, circulația îngreunată de o mie de timpi de reacție, după tine, după tine, după tine. Am făcut brusc la dreapta pe o scurtătură nemaiîncercată până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar, în egală măsură, o mare slăbiciune a vieții românilor. Din această împăcare cu răul, cred, obediența, resemnarea cu care ne mlădiem după toate nedreptățile. Revoltele sunt trecătoare, de scurtă durată și vizează răbufniri imediate. Își ucide vecinul pentru o brazdă de pământ, dar suportă - chiar cu secretă admirație - hoțiile celor ce-i iau ogoarele, pădurile, apele. Se încrâncenează în „răzbunare“ pentru un pumn de cuie, dar privește nepăsător cum uzine, mine, șantiere sunt prădate, făcute de nimic. Există, din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
O așteptam pe Ester. Erau urmăriți atunci pletoșii. Aveam și eu părul mare, revărsat pe spate. M-au ridicat. M-au dus într-o dubiță care aștepta pe Zalomit. Orice zbatere a fost inutilă. Un tip mi-a tras câteva brazde, în cruce, prin părul înfoiat și a trebuit să mă duc apoi singur la frizerie. Nu m-am dus la Tanți de pe Academiei, pe care o frecventam, ci la una de la piața Kogălniceanu. Așa am cunoscut-o acolo pe Vichi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care Îmi sîngera pe față. Nu știu dacă am plîns de durere, de furie sau de frică. Zăpada, indiferentă, a luat cu ea plînsul meu laș, iar eu m-am Îndepărtat Încetișor În zorii prăfoși, o umbră printre altele, deschizînd brazde În mătreața Domnului. 2 Pe cînd mă apropiam de intersecția cu strada Balmes am băgat de seamă că o mașină mă urmărea, Înaintînd pe lîngă trotuar. Durerea din cap lăsase loc unei senzații de amețeală care mă făcea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unei brutării de campanie. Luni dimineața se execută un scurt program de instrucție de font, apoi se scot coșurile cuptoarelor și se curăță. Soldații primesc ciocolată, cafea, țigări și chiar câte un trabuc de căciulă. Marți și miercuri se fac brazdele, se cară pământul cu sacul, cu roaba și cu lopata, se face curățenie, se ancorează carele până devin Într-adevăr cuptoare imobile. Iată că totuși nu-i obligau să facă pâine din mers. Până și niște băieți mâncători de cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trupul ieșindu-i cam de un lat de palmă prin spate. Prin această rană viața lui Darninel s-a scurs odată cu sângele său, iar trupul a căzut neînsuflețit la pământ. Ca floarea smulsă de plug ce se ofilește pe marginea brazdei, Darninel, cu fața acoperită de paloarea morții, își dădea sufletul și toate nădejdiile unui neam ilustru s-au spulberat odată cu el. Asemeni apelor ce se varsă pe câmpie la vremea când ghețurile s-au rupt, maurii, ne mai având înainte
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
LA COASĂ Răsare soarele de mai, Pe dealuri roua-ncet se lasă, În lunca ca un colț de rai Țăranii sunt de mult la coasă; Transformă-n șah covorul verde, Lăsând doar brazde-n lung și-n lat Iar silueta lor se pierde În orizontu-ndepărtat... La prânz, când glia e cuptor, Ei se retrag la umbra deasă Și printre țipet de cocor, Se-aud, pe rând, bătăi de coasă; Se-așează apoi, grăbiți
LA COAS? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83817_a_85142]
-
călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care i-a dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari, slugi, bufoni, plebe plină de moravuri și perverși, se joacă de-a moartea cu viața și istoria neamului nostru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Când s-a luat pământul prima dată de la așa zișii moșieri, evreii, deși nu aveau treabă cu agricultura, ei fiind negustori, strigau „vrem pământ pentru țărani”, apoi au urmat țăranii la rând, li s-a luat pământul pană la ultima brazdă iar cei care s-au opus au fost întemnițați. Mulți români, ba chiar foarte mulți, după anul 1989, au rămas cu sechele pe creier și l-au votat cu scrutin impresionant pe bolșevicul kaghebist Ioan Ilici Iliescu, șarpele, demonul răutăților
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mâncat înghițind cu noduri... ― Rău îi să pleci de acasă și să nu știi când ai să te întorci. Oare ce or face cu noi, măi Dumitre? ― Au să ne pună pe instrucție până om cădea cum cade boul pe brazdă primăvara. ― Întrebarea îi când plecăm de aici, că viscolul ista încurcă lucrurile rău de tot. Am auzit eu că la așa o vreme nici nu pleacă trenul până nu merge o locomotivă cu plug în față - a vorbit Todiriță. ― La
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
boi înjugați la tun și de mine, stând țanțoș cu biciușca în mână, s-a oprit și, încrucișându-și brațele - a admirație - a început să râdă. Printre hohotele de râs a reușit să îngaime: ― Brava, căprariule! Ai lăsat plugul în brazdă și ai agățat tânjala de tun. Numai că cu aista n-ai să poți semăna decât... moarte. Se vedea cât, colo că era om de la coarnele plugului. ― Țăran-țăran, dar plin de glagorie! ― Apoi, printre cei de la coarnele plugului se găsește
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rumege necazul o bună bucată de drum. La un timp, l-a întrebat: ― Ce zici, măi vere? Am dreptate au ba? Acuma eu nu știu cât ești tu de pornit împotriva ei, da’... cine știe? S-ar putea să se dea pe brazdă mai dihai ca una care îi socotită mironosiță, dar care mai calcă pe delături când îi vine la îndemnă. Că știi tu vorba ceea: Ochii văd, inima cere... ― Să știi că ești mai bun de gură ca toate neamurile ei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cum se puteau falsifica încă o dată registrele contabile falsificate ale lui Mickey, sau să-i vândă un pont ca să poată da vina pe un datornic inexistent. Ea i-a promis că nu va mai fura, că se va da pe brazdă și va face actele corect, iar apoi va juca la bursă, ca orice femeie respectabilă care nu și-o trage cu mafioți sau cu colectorii de finanțe pentru Brigada Anticomunistă. El i-a spus „Te iubesc” de cincizeci de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
negri pe o pădure ocre. Era frumoasă muselina imprimată, pe care Lina o cumpărase deunăzi între două vizite medicale, grăbită foarte de registratorul taxiului, care la ușa clientelei renta dar la Djaburov scădea bilanțul unei munci fără răgaz pe aceeași brazdă: a vieței... și morței. . . cum o tachina prietena Nory despre riscurile specialităței ei de ginecolog. Ușa se deschise. Era chiar Lina. - Bravo! zise Mini. Ești acasă! Mă temeam să nu fie prea devreme! - E frig tare? întrebă Lina, sărutînd-o umed
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
adunate, doi parmeni, cu albul veghindu-le clipa, se luptă cu spira ce-n jos îi adună și lumpenul tainic, de glod, e risipa lăsându-i în urmă, din crucea lor bună, ajunși de povară, ca plugul se taie în brazde, cu gândul tulpinilor încă, iar mugurii tainei pocnesc în odaie, pe lângă lumina ce-ncet îi mănâncă, părinții mei dragi s-au urcat pe fântână și-n urmă izvoarele singure mână Noiembrie căzut (tatălui meu) Nu plâng, n-ajung, dar uite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Moldova nu-i a voastră, ci-a urmașilor în veci Și avem o datorie: s-o dăm cu hotare-ntregi. Mergeți moldoveni la Putna și vă dați mână cu mână, Adunând în piept durerea izvorâtă din țărână. Călcați în picioare brazda Prutului și faceți pod Cu istoria din veacuri a lui Ștefan Voievod. Rupeți legile străine ce-au schimbat vorbire, port Și în țara ta obligă, să faci uz de pașaport. Epurați sângele țării de venetici și de hoți, Care-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
saliva albă i se aduna la colțurile gurii. Până și un împărat ar evita zecele, de teama plinătății sale! În cele din urmă, la sugestia ei, părinții mei mi-au dat un nume care promitea că mă voi „da pe brazdă“. Astfel că am fost numită Orhideea. Mama mi-a povestit mai târziu că orhideele fuseseră de asemenea subiectul preferat din picturile în cerneală ale tatălui meu. Îi plăcea faptul că planta rămâne verde în toate anotimpurile și că floarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
omului. Cele dintîi amintiri mă leagă de mireazma cîmpului în care m-a crescut cu mare simplitate o bunică. Renunțînd la mine, părinți măi expediaseră undeva la țară, la aer și la lapte. De aceea mă înconjoară și acum cruziciunea brazdelor în înserare și izul de verdeață putredă al gîrlelor. Mi aduc aminte că, într-o dimineață, am văzut o femeie care își scălda pruncul în rîu: avea șaisprezece ani iar copilul era din flori. Pe sub arini șușuia apa, unduind niște
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să plec la școală. Eram încă la bunica, într-o zi de toamnă liniștită. Sub vibrația aerului copacii multicolori clipeau în lumină. În grădină se opintea în plug un bou roș, alături de altul pórumb. Din botul celui roș curgea în brazdă o spumă albă. Bolovănind ochii, animalul scotea limba, cum fac cîinii pe arșiță. Fugisem de acasă în nădejdea că mama, care lega bagajele, va pierde trenul. Plîngeam de mila boului în boziile de lîngă mal. Cu multă gălăgie, am fost
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și boabe de fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate de gât; vara, frânți de mijloc, secerau; toamna culegeau viile, iar Tușa făcea boabele strugurilor la fel de mari ca sânii femeilor; iarna Tușa râdea de ei și-i Înfățișa zâmbind a beție, cu sticle și pahare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și au zburat spre fermă. Inginerul era pe platforma de beton și chiar se arăta bucuros că fusese surprins Într-un moment În care toți oamenii lucrau de zor la repararea tractoarelor și a plugurilor ce urmau să intre În brazdă peste o zi sau două. Lucrătorii priviseră cu emoție cum gângania de fier se lăsase lin, dar cu zgomot asurzitor, În curtea cea mare a fermei. Motoarele nu se opriseră, așa că nici unul nu auzise ce-și vorbeau inginerul și Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sus. A venit aseară mama, n‐ a mai apucat să‐ți spună, Dacă vrei s‐ o iei la tine, pentru cât va mai trăi, Că o dau afar‐ din casă, că la dânșii în comună Fac curat, dărâmă totul, lasă brazdele pustii. A venit aseară mama, a plecat în zori la‐ gară, Cu broboada ca un plânset, peste ultimul temei, Hotărâtă să te uite și în casa ei să moară, Când or omorî cu fierul, cei ca tine, casa ei. BOCETUL
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]