1,239 matches
-
Moș Gerilă. Cum să fie oameni negri sau colorați? - Vino să vezi, mă apucă de mână Nadia. Hai, repede... vino să-ți arăt ceva.... Ara o cicatrice pe frunte, alburie, aproape în diagonală, până la rădăcina nasului, și genunchii plini de bube. - Vrei un cap în gură? îl scutură de guler pe vlăjganul care m-a prins, îmi sucește mâna la spate și-mi cară castane. Lasă-l, ce ți-a cășunat pe el... Bagă-ți și tu cămașa în pantaloni! - s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
moartea dă târcoale. La nevoie, cu puțin efort, și eu aș reuși să fac niște giumbușlucuri. Dar altceva mă împiedică să semăn nebunilor lui Shakespeare. Nu pot să fac giumbușlucuri și, în același timp, să spun un adevăr, aici e buba. Nu pot să turui adevăruri printre tumbe și plecăciuni. Dacă am făină pe obraz, mi se pune un nod în gât și trebuie să devin flecar, să zic lucruri de mântuială, să treacă timpul, până când, ieșind din scenă și rămânând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca să-și obișnuiască ochii cu întunericul dinăuntru, dar după un timp văzu că nu-i nimic periculos. Pompa era acționată de o roată mare, care era pusă în funcțiune de un motor diesel vechi. Domnul J.L.B. Matekoni oftă. Aici e buba. În general, te puteai baza pe motoarele diesel vechi, dar venea un moment în existența lor în care, pur și simplu, trebuiau scoase la casare. Îi sugerase asta lui Mma Potokwane, dar ea întotdeauna născocea motive pentru a cheltui banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cuvine totul. La început nu înțelesese de ce sunt atât de pasivi, apoi un prieten îl lămurise: „Tinerii din ziua de azi nu sunt capabili să-și exprime entuziasmul. Azi nu mai e la modă să fii entuziast.“ Deci, asta era buba cu ucenicii lui. Voiau să țină pasul cu moda. Odată, când domnul J.L.B. Matekoni se enervase peste măsură văzându-i cum stau lipsiți de entuziasm pe butoaiele goale de petrol, cu privirile pierdute, ridicase vocea la ei. Vasăzică vă credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un muritor de rând, am fost dăruit cu har: nu oricine zidește lumi, propunându-le Lumii. Orânduiesc. FILOZOFUL. Cel care a intrat la Magistrat - îndepărtând gărzile doar c-un gest! așa spun martorii oculari - a fost, în mod sigur, Castelanul. Buba coaptă din capul tiranului; trebuie întreținută! Romancierul se pricepe, e cel mai mare născocitor. Eu caut Adevărul, el Himerele. Când nu le găsește, le inventează; îl simt uneltind. Ura mea împotriva Magistratului - nemărginită - nu poate să evite o întrebare: Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
despicată de copitele cailor, stropită pe tocuri de ușă, pironită pe cruce. Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină. Chipul lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce frunze pot împodobi un catarg putred? Au înmugurit vâslele, bube negre puroiază albastrul din carnea corăbiei, se desprind viermi din pânze, necuprinsul, într-un cocoloș de mătase, cade pe gânduri. Durerea fecunda stropii de ploaie; Cibinul, o maternitate de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu înecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste ruine medievale creștea industria ca din apă: escavatoare, macarale, basculante. Cimitir de cărămidă sub muntele Cibinului. Deasupra mormintelor, hale de beton, oțel, sticlă, fabrici de textile, covoare, ceramică. Pietrele nu mai miroseau a copite de cai, brazii își lingeau bubele rășinoase precum ciumații izgoniți din cetate, fântânile respirau ca niște canalizări înfundate, felinarele duhneau a seu rânced de înger comunist. Cisnădie. Cântau plozii în maternități internaționala socialistă, pulbere de stea roșie în sticla de lapte. Vitrinele desenate aminteau de etanșeitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu atât mai mult două perechi de semne. Pocnea viața din toate arcurile arlechinii târgului săreau până dădeau cu capul de obloanele cerului; se extindea viața ca o pecingine peste luciul izvoarelor cerul bolnav de vărsat de vânt își lingea bubele; se îmbiba viața în pansamentele sălilor de reanimare crematoarele știau cel mai bine calea spre Dumnezeu; înfigea viața colții până la os în carnea stelelor o haită de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
conducerea la vârf. Nu era mai bine Înainte? Aveam un dictator, ne obișnuisem cu el. Acu’ parcă e prea mare vânzoleala. Și durerile de cap sunt mari. Nu știu cu cine să votez... Geoană e molatec. Băsescu e plin de bube, numi place nici de frati su, nici de Eba, nici de camarila de la Cotroceni. Ce părere aveți? Da’ pertinente să fie, nu așa, de ochii lumii. Că la dat din gură nu ne Întrece nimeni... Da’ fapte... Gore dă și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu capul pe sânul cald al nevestei. Viața asta e plină de surprize date dracu’. Bombonel de-abia așteaptă să Îl tracaseze și el pe Băse după ce va fi ex-president. Flota ca flota, alea ca alea, ălelalte ca ălelalte, numa’ bube-n cap. Dosare În teacuri. Procese, justiție oarbă și pesedistă, televiziuni aservite... Să vezi tu ce jale va fi, iar țara tot șontâc șontâc... Gicu scoate telefonul mobil și pune o melodie. Tanțo, de erai cinstită, acu’ erai fericită, aveai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu mustața neagră ? ― Exact. Lucra la macaz. ― Ei, da! ― Ei bine, a murit. ― Nu mai spune! Și când ? ― După povestea cu șobolanii. ― I-auzi! Și ce-a avut ? ― Nu știu, febră. Și apoi, nu era prea voinic. A avut niște bube sub braț. N-a rezistat. ― Arăta totuși ca toată lumea. ― Nu, avea plămânii slabi, și cânta la Orpheon. Să sufli mereu într-un muștiuc, te istovește. ― Ei, încheie al doilea, păi dacă ești bolnav nu trebuie să sufli în muștiuc. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un magazin anume, descoperise ea un loc, nu știa că orașul era plin; avea să afle; de atunci, ruga ei către Dumnezeu se tot Întețise. Sodoma fusese o cauterizare, arsese negul de pe nas, fața lumii era, În rest, toată, o bubă, În anii din urmă, mai ales. Potopul, o ablațiune mortală, În vremuri imemoriale, era aproape uitat. Morbul plăcerii, de neoprit, pătrundea, spre disperarea bunicii, peste tot, nici lăcașul Domnului nu era ferit, asta o exaspera. Thomas, așa stînd lucrurile, avusese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nici cei ce fac abuz de el nu știu. Numaidecât apoi Cassou se întreabă dacă vor fi acceptate operele mele marcate de dezordine, nelimitate și monstruoase, și neputând fi clasificate în niciun gen - „a clasifica“, classer, și „gen“, aici e buba! - și vorbește de posibilitatea ca cititorul să se poată pune de acord - nous mettre d’accord - cu cursul ficțiunii pe care i-o prezint. Dar de ce, mă rog, trebuie să se pună cititorul de acord cu spusele scriitorului? În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
depus ceva pe el? zise Dallas scârbit. ― Nu. Ash înclina spre o ipoteză pozitivă, iar Dallas își dorea să-l creadă. Neapărat. Oricum, dosarul de bord al ofițerului științific zicea că ofițerul științific era cel mai chibzuit. ― Sunt amprente, nu bube. Cred că sunt amprentele ventuze, adăugă Ash. În rest, Kane nu arată a fi suferit în urma acestei experiențe. ― Experiență care poate că nu s-a terminat, interveni Ripley. Ușa infirmeriei este blindată. Creatura e înăuntru. Voia să inspire încredere deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
gura mare?! Să arunce lăturile, așa, doar-doar le-o vedea mutrele buimăcite de obrăznicia cabotinului. Să-l apuci, așa, de nas, să-l învârți pe călcâie, până s-o sătura. Ăsta are pe cineva sus, altfel nu se poate... atâtea bube la dosar și atâta obrăznicie, așa slobod la muzicuță, glontele nu-l nimerește, bea otrava și dansează Charleston. Să te dai în lături și să scuipi în sân, ca la vederea împielițatului. Numai de n-ar trece săraca Vasilica tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amenință pe bătrân, dar țintește fata. C-o știi cât e de sensibilă. Adică, era. Becherul, anonimul, turmentatul de amor, numai pe Zoițica o voia. Soră-mea, c-o știi, adică știai. Care vasăzică noi urmărim expeditorul, atât, acolo-i buba. Adrisantul cunoscut, dar expeditorul... D-aia scriem cu plaivaz: „expeditorul necunoscut“ ori „nu se află“ ori „mort, ierta-l-ar Skaraoțchi“. Urmărim expeditorul până la moarte și după, asta facem. Dacă găsim expeditorul, pac. Expeditorul, becherul care imitează slova oricui, numa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care să-și pornească amarnicele-i cotături, să nu-i dea bobonitoarei altă apă de băut decât cea din bidonul adus de la Fâtâna lui Eminescu din Cișmigiu, să vegheze ca nu cumva faptornița să primească turnătura cea amarnică, aducătoare de bube roșii, piele uscată și scursoare a ochilor. Să n-o lase să se piaptine, să vegheze ca nu cumva să-și taie unghiile, să nu o lase să scuipe decât în cutiuțele sterilizate, nevoile să și le facă în anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vizuină era o femeie despletită, avea niște ochi formidabili, de aur, o poftă nebună s-a ridicat în el, femeia era foarte tânără, întâi s-a uitat la el, lung s-a uitat, că se făcea că e plin de bube și ulcerații, curgea puroi din el și-l durea ca pe un lepros, se ștergea cu banii ăia, avea 1.500 de euro (atâta cât împrumutase odată de la Tina, împrumutase și nu i-a mai dat înapoi, cică să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sufrageria, să-i pună parchet, erau banii prăpăditei ăleia, înțelegi?, banii ăia pe care-i luase îi mâncau fața, așa cred eu, Frumoasă Neli). Ridica o sută de euro, o banchetă murdară și lipicioasă, mirosind a pișat, se ștergea peste bube cu ea și-l ustura teribil, îl mânca pielea, nu mai țin minte tot ce povestea, un coșmar întreg, greu ca un armăsar care i-o trăgea cu forța, mă primești așa?, femeia din vizuină i-a făcut semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ai spăriet rău, bre! Am crezut cî ai vorghit ceva, dar-ar Domnul sî sî Întâmpli cât mai digrabî! Ioti-ti ci țî-o făcut cii răi, ci borti urâti ai pi partia aiasta di cap, aici sî vedi ciolanu’ da parcî buba aiasta sî mai Închidi câti-oleacî. Nici aici nu Îi pre ghini, ciolani nu sî mai văd da carnea atârnî urât, stăi sî spălăm oleacî, a sî ti doarî olecuțî! Atunci Maria auzi clar un fel de „Văleu!” foarte slab. Femeia
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-o la gură, i-am sărutat foarte ușor linia vieții. A încercat să și-o retragă fiindcă reacțiile colegilor n-au întârziat să apară dar s-a răzgândit imediat murmurând două versuri printre răcnetele isterice ale celor din jur: -“Din bube mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi...” Oare Arghezi o fi fost și el la muncile agricole? Cine? am răcnit cea mai proastă întrebare pe care-o puteam inventa doar de dragul conversației. Arghezi... și începu să râdă ciufulindumă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
întâmplă. Spre surprinderea lui, ce să găsească? Pustiu în stânga, pustiu în dreapta și a hotărât să meargă la casa Domnului. Când să intre pe poartă, le-a ieșit în față un băiețel îmbrăcat în zdrențe, murdar din cale afară, plin de bube pe față și pe mâini, cerșind: -Dați un ban la băiatu! Fie-vă milă, în numele binelui! -Cum te cheamă, cerșetorule? l-a întrebat iritat primasul. -Mă cheamă cum mă cheamă, dar bunicul meu îmi zice Filozoful ... A răspuns cerșetorul. -Și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în timpul shogunatului, iar o anumită alee lungă și îngustă încă își mai merita cu prisosință vechiul nume, Strada Scursurilor. Copiii din vecinătate năvăleau de pe aleile dintre zidurile grosolane care șerpuiau pe sub streșinile diforme ale caselor cu un singur acoperiș. Cu bubele, eczemele și nasurile lor mucoase, alergau pe străzi ca niște gigantice insecte înaripate. — Au venit misionarii! strigau copiii. — Trec preoții de la Templul Namban cu o colivie mișto! Cei trei misionari râdeau auzind glasurile copiilor și încetineau pașii, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
seama. Știa doar atât: era ceva în scobitura vulnerabilă din spatele genunchiului său. Acel ceva ar fi putut să fie o rană provocată de arcurile stricate din saltea, o rană în curs de vindecare; sau ar fi putut să fie o bubă ori un furuncul, care crescuse peste noapte cu o viteză înfricoșătoare. Indiferent ce era, Bull simțea că nu mai poate să stea așa, degeaba, pe linoleum, trecându-și greutatea de pe un picior transpirat pe celălalt, fără să o atingă încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
când privi mai bine, lui Abdulah îi veni să moară de scârbă. Tipa era însoțită de un alb atât de scîrbos, atât de urât, încât Abdulah aproape că vomită. Tipul era pur și simplu diform, avea un nas plin de bube, iar sub el, și asta i se păru de departe cel mai enervant lucru, o mustață de două ori mai mare decât a lui. Aha, deci asta era, nu mustața conta, ci faptul că era altfel, că era diferit, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]