1,329 matches
-
mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu apucături și gusturi de calif și Felicia, tainica lui amantă, pe care n-o văzuse nimeni vreodată, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în picioare și-și apropie vârful nasului de vârful nasului lui Smith: - Are you talking to me? Horațiu emana o forță suprapământeană, doamnei Popa i se făcu frică de oglinda imensă care s-ar fi putut sparge în mii de bucățele ce i-ar putea intra în ochi sau în burtă. - Are you talking to me? răcni Horațiu în oglindă și doamna Popa își ascunse fața în spatele tăieturii din ziar. - Ei bine, dacă nu vrei să recunoști... - Are you talking to
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
GOL TEXTUL JOS DREAPTA Ziua Întâi. Seara În timp ce Extraterestrul trăncănea verzi și uscate, Mașa se apucă să dea un pic cu mătura prin casă: pe covor se puteau vedea firmituri, mucuri de țigară, scrum, oase subțiri de scrumbie, scobitori rupte, bucățele unsuroase de hârtie. Toată această murdărie Îi crea o stare de disconfort Mașei, făcând-o să fie obsedată de o singură idee: să facă neapărat curățenie. De fapt, pe Mașa n-o supăra atât mizeria În sine, cât dezordinea. Dezordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Evlampia, țărâna să-i fie ușoară, se-nvinețea de atâta râs, gata-gata să-și dea obștescul sfârșit. Văzând că-și pierde cunoștința, Pancratie Îi stropea fața Înălbită cu apă Îndoită cu oțet, strecurându-i totodată printre buzele care cereau Îndurare bucățele mici de prescură muiate În ulei și vin, ca la sfânta Împărtășanie. De ce-o chinuia astfel, nimeni nu știa. Evlampia era o femeie la locul ei, bună gospodină, cu credință În Dumnezeu, care Îi adusese pe lume doi flăcăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-l văd pe Tănase. În Tabacu a venit fratele Steluței, Stoian și sora Dobrița, elevă de școală. Stoian știa de un bulgar bătrân care făcea oasele la loc oricât de fărâmițate ar fi fost. Dacă spărgeai o oală în bucățele și-o puneai într-un sac, el o pipăia și-o făcea la loc. A intrat pe mâna vraciului și bine a făcut. Mai târziu, fiind vorbareț și mare povestitor și-a explicat ușoara dereglare a mersului fie prin contactul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
roșu. O lacrimă de rubin. Am trimis un elev să vadă de aproape ce-i. Un măr, doamnă. Primul și singurul măr din livadă. Înveliți-l în ceară să rămână ca amintire. În ceară zici? Bine. Și l-am tăiat bucățele mărunte, mărunte de am dat la fiecare copil câte o cumenecătură de paradis din munca și speranțele noastre din care o parte rămânea și aici. Speranțele și puțina avere am încărcat-o în trei căruțe. Trei arce de unde guițau porcii
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
somn năuc, studiindu-și la lumina veiozei trăsăturile, sau se ducea la baie, deschidea robinetul, apropiindu-și fața de oglindă. Chipul său ușor buhăit Îl atrăgea ca un abis fără fund, absorbindu-i gândurile cu forța cu care vidul absoarbe bucățele de materie aflate Într-un relativ repaos. Scrutându-și chipul, trupul său se Înfiora de frig, acoperindu-se de broboane de sudoare. Nu-l deranjau atât firele albe apărute la tâmple, cât cearcănele de la ochi și cuta de la rădăcina nasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și-o Închipuia astfel, Împodobită din cap până-n picioare În flori și fructe de tot felul. E drept că aici florile lipseau - și totuși trupul slăbănog al domnișoarei Lily Fundyfer strălucea, luminând În semiîntuneric, acoperit cu sute și mii de bucățele de confeti ce pluteau În jur. Amintindu-și acum de această scenă, Noimann fu cuprins de un sentiment nu tocmai plăcut. Pur și simplu Îi era groază de toată nebunia ce se petrecuse acolo. Atunci, Însă, lucrurile Îi apăruseră Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și o îndepărtează de el cu cotul. Doamna Clark spune: — Da, Brandon. Trebuie să te ducem la spital. În felul său, domnul Whittier a făcut-o. Ne-a dat cheia. Cu stomacul crăpat înăuntru, umplându-i cavitățile cu sânge și bucățele dehidomnișoaratate de curcan care sug sânge și apă și bilă, mărindu-se până când arată de parcă ar fi gata să nască. Până când buricul îi iese în afară, rigid ca un degetuș. Toate astea se întâmplă în lumina camerei video a Agentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
hemoragiei -, ar însemna că drepturile de autor se împart doar la cincisprezece. Paisprezece dacă domnișoara Hapciu s-ar grăbi odată să se sufoce cu mucegaiul. Treisprezece, dacă Miss America ar avea bunul-simț să moară la naștere. Cum toți ne dăm bucățele tăiate motanului, Cora Reynolds s-a făcut uriaș. — Dacă-ți tai scula, spune Directoarea Tăgadă, să nu cumva să i-o dai pisicii. Zice: N-am chef să mă gândesc la așa ceva de câte ori mă linge Cora pe față... Scormonind după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
este slabă, puterea suveranului este slabă, slăbită fiind și puterea legislativă, denaturată prin inflația de drept de sorginte liberală, tocmai de aceea eu aș veni cu un drept nou - m‑aș năpusti, În virtutea dreptului celui puternic, și aș sfărâma În bucățele Întreaga orânduire ca și instituțiile existente...“ (p. 218) La rezolvarea complicatei chestiuni dacă opera precede cuvântul ori dacă opera e doar umbra cuvântului, unele citate din Conspirație ne‑ar putea face să ne Încredem În varianta idealistă. Învățătura dobândită după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi găsit el un mod de a reînvia până și lumina iadului! Am știut că avea să afle imediat de pornirea‑mi fatală. Cum m‑a privit a Înțeles pe loc cu ce mă Îndeletnicisem: lângă mine era mormanul de bucățele rupte de hârtie. M‑am ridicat de pe podea și i l‑am Înapoiat. „L‑am sfâșiat cu pioșenie“ am zis. Apoi i‑am dat mapa cu fotografii. „Pe cele În care eram Împreună le‑am distrus.“ Apoi l‑am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scârțâit prelung, am străbătut pavajul îngust al curții (era un liliac, cu trei dungi albe, de vopsea, pe trunchi) și am intrat în casă fără să bat la ușă. De obicei, pe soră-mea Zoe-Olga o găseam bro dând pe bucățele de cârpă, cu arnici roșu, figuri abstracte, îmi plăceau la nebunie; ea nu știa nici să scrie, nici să citească, abia izbutisem, pe când eu aveam vreo șapte ani și ea vreo nouăsprezece, s-o învăț să deseneze patru litere de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și am să ți mai arăt o jucărie. Când a socotit că a măcinat deajuns, a oprit moara și s-a îndreptat spre alt ungher al șopronului. Am și o oloierniță. Spunând acestea, a pornit să-mi arate minunea pe bucățele: Aici zdrobesc sămânța, aici o prăjesc puțin și dincoace scot untdelemnul din ea. Bătrânul își purta mâinile ca un scamator. Îl priveam cu admirație sinceră. Până la urmă, s-a așezat pe un scăunel. De fapt era o buturugă. Scărpinându-se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
murate. Supă făcută din pastă de soia. Un soi de scrumbie. O rogojină măsoară 1,80 x 0.90 m. „-san“ este un sufix de politețe, care însoțește numele de persoane (domnul X, doamna X). Găluște din orez garnisite cu bucățele de pește crud sau înfășurate în ierburi de mare. Există restaurante mici care servesc numai sushi. Japonezii nu rostesc cuvântul fundoshi în societate. Chimono folosit și în loc de pijama. În casele tradiționale japoneze, mesele sunt foarte joase și se stă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
au legănat câteodată reverii cu multe cadâne făcându-mi vânt cu evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului, jucând cu tipsii pe creștete, purtând vase cu uleiuri camforate, cu pumnii plini de petale, răcorindu-mă cu bucățele de gheață plimbate peste bicepși și coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem la fluierul piciorului de stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc și-o să cumpăr o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și nu te mai moșmondi atâta, că eu o țin pe-asta întinsă... - Anatol, zău că mă gâdili... - ...taci, tu, că nu mori! - Aha, mi-am adus aminte... Să scriu cu roșu? - Da, cu roșu... - Să nu lipim și niște bucățele de foi pe ea? - Lipim... Cu limba atârnându-i printre dinții plini de tartru, năpădit de broboane de sudoare, de la prea multă concentrare, Tavi o umple pe burtă și pe coapsa stângă de scrieri poetice. - Gata, nu e chiar ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă sperii! Tresare lângă mine, zvârluga, mă cuprinde și-i simt dinții în umăr. - Sau ar trebui să mă simt privilegiat? Să mă umflu puțin în pene? - Ei, nu-s eu Zâna Zânelor, nici iarbă de leac... Dar, Voievoade, dacă bucățelele din „ecuația vieții noastre”, cum zicea unu’ la ziar, s-ar fi așezat altfel, dacă nu erau suflate în direcții așa de diferite, așa de departe, așa de aiurea, nu te-aș mai lăsa să pleci. Sau, mă rog, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rămas la vedere două-trei minute. În local era numai puștime, nu te cunoștea nimeni. Un burlac, aproape bătrân, venit să soarbă o cafea trucată, jumătate orz. Nu ai aruncat la coș nici o hârtie; nici acasă nu faci așa ceva, azvârli ciornele, bucățele, numai la toaletă. Ți-e teamă să nu transpire ceva înainte de tipar. În reviste ai publicat doar fragmente „neutre”, alese cu toată grija. Ai o perioadă proastă. Durerile de cap, insomniile... A nins. Neobosită, pajura albă plutește deasupra Stațiunii albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
usca pomii și florile! - Chiar și pământul, nar mai rodi nimic! - Iar oamenii n-ar avea ce mânca! - Vezi cât de multe poți afla, dacă explorezi lumea din jurul tău. - Să vedem ce face pisoiașul roșcovan după ce a mâncat laptele și bucățelele de salam? Se linge pe bot, uite Mamă, se curăță pe blana ei roșcată. - Da, pisica este un animal curat. Apoi se apropie de nenea și de tanti și se încolăcește în jurul picioarelor și toarce de zor. - Toarce? Doar nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
diplomă, ci un simplu ucenic care nu mersese niciodată mai departe de câteva rudimente reduse, de manual, aproape atât de elementare ca și protozoarul, și, ca și cum asta ar fi fost puțin lucru, mai erau și culese ici și colo, pe bucățele, disparate, fără ac și ață care să le unească Între ele, chiar dacă culorile și formele s-ar bătea cap În cap, În fine, o filozofie a ceea ce se putea numi școala arlechinească, sau eclectică. Problema, Însă, nu stătea atât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe pat și am format numărul Elsei. Am urmărit în gând sunetul soneriei care pătrundea în casă. Alerga pe covorul din fibră de cocos aflat în salon, urca scările deschise la culoare până în camerele de deasupra, în baia mare cu bucățele de oglindă încorporate în tencuiala albastru-închis, atingea cearșafurile de in de pe patul nostru încă nestrâns, biroul plin de cărți, aluneca în grădină, printre perdelele de bumbac, peste pergola acoperită de flori albe de iasomie, peste hamac, peste vechea mea pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și îi face o vizită la magazinul de antichități cu multe statuiete care îi seamănă. Este singură, decrepită și fericită. El îi dă cecuri, vrea să cumpere tot. Îmi place să te ajut, zice. Ea zâmbește și rupe cecurile în bucățele: — Mulțumesc, n-am nevoie, Manliò. Accentul pus pe ultima vocală din numele său îl înnebunește de bucurie. Și cine știe, în avion, în mijlocul unui cer intercontinental, cu ochelarii de dormit pe nas, poate îl face să plângă. Și-a vârât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
larve. Scotocind în geamantanul ei, dădusem din întâmplare peste săculețul cu bijuterii în care păstrase unghiile mele tăiate. Îl țineam în buzunar, era un săculeț moale de catifea bej, i l-am ascuns între mâini. Uite, ține-ți bijuteriile, Italia, bucățelele acestea îngălbenile vor deveni pământ împreună cu tine. A venit un bărbat, cu ochelari negri ca hainele și cu pantofi lustruiți ce făceau zgomot pe paviment. Bătu la ușă și, fără să aștepte să i se răspundă, intră. Era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]