1,837 matches
-
pe care urmau a veni șiretele și face ce avea a face. Numai, ce, iaca, mare hărcăteală, chiar la doi pași de el. Două vulpi, sosite, una dintr-o parte a pădurii și alta din cealaltă parte, ajungând la ultima bucățică de peștișor, sar, una la alta, și prind a se mușca, și a-și disputa, bucățica, din mijlocul cărării. Până să se încheie la pantaloni, să se întoarcă, să se aplece, pentru a-și apuca arma, hoațele au dispărut. În
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
hărcăteală, chiar la doi pași de el. Două vulpi, sosite, una dintr-o parte a pădurii și alta din cealaltă parte, ajungând la ultima bucățică de peștișor, sar, una la alta, și prind a se mușca, și a-și disputa, bucățica, din mijlocul cărării. Până să se încheie la pantaloni, să se întoarcă, să se aplece, pentru a-și apuca arma, hoațele au dispărut. În felul acesta, calm și hotărât, vânătorul Vânătoru zice: mâine, n am să mai fac pipi,în timpul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nu. A meritat să fie pedepsit? Și da, și nu. De ce, da? Pentru că, acel șef de țară, s-a dat în spectacol, cu acea rară frumusețe de femee cu românca Lăcrămioara, venită în Ioio la muncă, spre a-și câștiga bucățica zilnică de pâine, pentru ea, și pentru copilașul ei, nimerind,însă,în plasa unor mari traficanți de droguri, a și devenit, pentru scurtă vreme, cotraficantă, dar,întreaga rețea căzând, tribunalul a condamnat o la opt luni de detenție, pe care
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
adevărat atenție cuvintelor ei, cele pe care le folosea cînd Îi vorbea la ureche, Santiago i-ar fi făcut vînt de mult, mironosița dracului, fă-i vînt dacă n-o poți iubi și Peggy?, fricosule!, nu-ți dai seama ce bucățică bună pierzi?... Atunci se repezi să sfîșie bikinii aurii, profitînd de momentul cînd ea Îi spunea am un temperament romantic și pasionat, Îi acoperi În cădere gura cu un sărut și cînd se depărta puțin ca să se așeze mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus. 25. Și ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus, și I-a zis: "Doamne, cine este?" 26. Isus a răspuns: "Acela, căruia îi voi întinge bucățica, și i-o voi da." Și a întins o bucățică, și a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. 27. Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: "Ce ai să faci, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
care vorbea Isus. 25. Și ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus, și I-a zis: "Doamne, cine este?" 26. Isus a răspuns: "Acela, căruia îi voi întinge bucățica, și i-o voi da." Și a întins o bucățică, și a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. 27. Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: "Ce ai să faci, fă repede." 28. Dar nimeni din cei ce ședeau la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
a zis: "Doamne, cine este?" 26. Isus a răspuns: "Acela, căruia îi voi întinge bucățica, și i-o voi da." Și a întins o bucățică, și a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. 27. Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: "Ce ai să faci, fă repede." 28. Dar nimeni din cei ce ședeau la masă, n-a înțeles pentru ce îi zisese aceste vorbe. 29. Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
n-a înțeles pentru ce îi zisese aceste vorbe. 29. Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: Cumpără ce ne trebuie pentru praznic", sau îi poruncea să dea ceva săracilor. 30. Iuda, după ce a luat bucățica, a ieșit afară în grabă. Era noapte. 31. După ce a ieșit Iuda, Isus a zis: "Acum, Fiul omului a fost proslăvit, și Dumnezeu a fost proslăvit în El. 32. Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, și Dumnezeu Îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
în ambele mâini și-l leagănă. Diavoli păzitori peste tot. Ghetele sale de lucru pline de noroi lovesc pământul, încercând să distrugă groapa abia săpată. Citește bilețelul. Citește dracului bilețelul ăla. Își vâră două degete în buzunarul salopetei și scoate bucățica de hârtie îndoită. Acum o ține mereu la el, lipită de corp. Ea nu ia hârtia. Nu vrea s-o atingă. Ca să trăiești, recită el, ținând hârtia sub nasul ei. Și să aduci și tu înapoi pe altcineva. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mașină, pe șosea și duși au fost. Poate că au coborât undeva. Oricine poate să-ți dispară de sub nas, oricând. Într-o zi ești rudă cu ei, a doua zi nu mai sunt decât buruieni. Scotoci în buzunar și scoase bucățica mototolită de hârtie, singura sa ancoră de salvare. Darul pe care continua să-l accepte. Ochii i se umplură de lacrimi, orbindu-l. Mai întâi sunt îngeri, dup-aia nu mai sunt nici măcar animale. Păzitori care nici măcar nu recunosc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la mâna cu care îl ținea Lyttle era întins în mod ciudat. Arăta ceva. Ceva aflat pe fața de masă. După ce luă prosopul și începu să se șteargă cu el, privi acolo unde-i arătase degetul. Ceea ce văzu, era o bucățică albă de hârtie perforată de computer. Cum ajunsese acolo, cum reușise Lyttle s-o strecoare, neobservat, printre farfuriile pentru micul dejun, se putea explica prin faptul că, în ceea ce-l privea, fusese preocupat cu propriile gânduri. Iar intrușii fuseseră înșelați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
iar fețele de masă fuseseră luate, cu excepția unei mese din colțul îndepărtat al încăperii, unde stătea Ozenfant. Era îmbrăcat într-un costum gri-deschis cu cravată și vestă galbene; colțul șervetului alb era vîrît între doi nasturi ai vestei. Tăia o bucățică de pe farfurie cu o plăcere vădită, dar își ridică privirea și-i făcu semn lui Lanark. Locul era luminat de două lumînări puse pe masa lui și din arcadele joase din pereți, cu modele maure, părînd să se deschidă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta. — Trimite-le-o lor. După alte discuții, maică-sa îi spunea pe un ton ascuțit: — O să stai la masă pîn-o să mănînci ultima fărîmă. Sau: Așteaptă tu, pînă o să-i spun lui taică-tu, drăguțule. Atunci el lua o bucățică, o mesteca fără să-i simtă gustul și o vomita în farfurie. Apoi se încuia în dormitorul din spate. Uneori, maică-sa venea la ușă și spunea: „Nu vrei să mănînci nici măcar o bucățică? De dragul meu?“ Atunci, Thaw, simțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-tu, drăguțule. Atunci el lua o bucățică, o mesteca fără să-i simtă gustul și o vomita în farfurie. Apoi se încuia în dormitorul din spate. Uneori, maică-sa venea la ușă și spunea: „Nu vrei să mănînci nici măcar o bucățică? De dragul meu?“ Atunci, Thaw, simțindu-se crud striga: „Nu!“ și se ducea la fereastră să se uite la curtea înverzită. își vedea prietenii jucîndu-se acolo, sau pe căutătorii în gunoi, sau vecine care întindeau rufele, și se simțea atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Bob, dacă te întreb ceva, îmi promiți c-o să-mi răspunzi cinstit? — întrebă, orice-ar fi. — Lui Kate Caldwell îi place de mine? — Lui Kate? De tine? Nu. — Eu cred că poate îi place un pic de mine. — E-o bucățică bună de frecat, zise Coulter. — Ce? — O bucățică bună de frecat. Lyle Craig dintr-a cincea se zice că i-o saltă tot timpul, iar vinerea trecută am văzut cum era înghesuită de un tip mare în gangul de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o să-mi răspunzi cinstit? — întrebă, orice-ar fi. — Lui Kate Caldwell îi place de mine? — Lui Kate? De tine? Nu. — Eu cred că poate îi place un pic de mine. — E-o bucățică bună de frecat, zise Coulter. — Ce? — O bucățică bună de frecat. Lyle Craig dintr-a cincea se zice că i-o saltă tot timpul, iar vinerea trecută am văzut cum era înghesuită de un tip mare în gangul de lîngă Denistoun Palais. — înghesuită? — Frecată. Pipăită. Nu-i decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de frecat. Lyle Craig dintr-a cincea se zice că i-o saltă tot timpul, iar vinerea trecută am văzut cum era înghesuită de un tip mare în gangul de lîngă Denistoun Palais. — înghesuită? — Frecată. Pipăită. Nu-i decît o bucățică... Nu mai folosi cuvîntul ăla! strigă Thaw. Merseră în tăcere, pînă cînd Coulter spuse în cele din urmă: N-ar fi trebuit să-ți spun, Duncan. Dar îmi pare bine c-ai făcut-o. îți mulțumesc. — Regret că ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și binedispuși. — Ei, n-a mers prea rău, nu-i așa? O slujbă frumoasă, foarte frumoasă. — Salut, salut! Iată o voce pe care n-am mai auzit-o de mult-mult timp. Cum îți merge, Jim? — O, minunat. Mi-a plăcut bucățica aia pe care pastorul a citit-o la mijloc. — N-ai cum să te descurci fără vecini buni. — O, dar ea merita vecini buni. Și ea era bună. — Cine-i tipu’ ăla care-așteaptă la poartă? Nu-mi spune că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sectelor creștine, o expediție de raționaliști științifici, pe Voltaire, scepticul, pe George Bernard Shaw, socialistul, și toți o învață că Dumnezeu nu trebuie căutat ci trebui să lucrezi întru el cît se poate de inteligent și fără egoism, cultivînd mica bucățică de pămînt care ne aparține. Morala acestei povestiri e la fel de elevată ca și culmile la care a ajuns înțelepciunea umană, dar eu nu-mi puteam da seama de asta atunci. Tata mi-a spus că-l tot întrebam: „Următorul zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poți !», mă și oprisem lângă un zid, cinstit vorbind, era o consolare pentru ființa mea jupuită și priveam așa, în gol, mai mult din profil, când ea și-a luat inima în dinți și mi-a întins stiloul plus o bucățică de hârtie, cerându-mi, pe englezește, un autograf. Atunci mi-au intrat în funcție disponibilitățile, o bănuială mi-a încolțit în minte, am izbit cu pumnul în zidul de care mă rezemasem, am izbit atât de tare, încât mi-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se făcuse foame. Fetele și-au întrerupt brusc activitatea. Mia a oprit patefonul, Lilly și-a părăsit ligheanul. S-au repezit amândouă la hrana rece. Înfulecau, pe rupte. Poenaru tăia salamul, pâinea, își făcea parte. Constantin n-a apucat nici o bucățică. Apoi fetele s-au pregătit pentru local și au plecat cu Poenaru. Constantin se simțea obosit, n-a vrut să meargă, s-a întins pe divan. ...I se părea că vede navigând prin cameră un șlep mirific, împodobit cu becuri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Am cumpărat un covrig. Lângă noi au mai venit doi oameni, un bătrân (abia își târa picioarele) și o femeie încă tânără. Femeia ținea în mână o lingură de lemn nouă-nouță. A cumpărat și ea un covrig, a rupt o bucățică și i-a dat-o bătrânului. „Auzi, tată“, spunea, „am un porc cu un ochi albastru și unul verde...“. „E frumos“, aprecia bătrânul molfăindu-și bucățica. „Sigur. E ca o fotografie...“ „Să nu uiți să i dai lingura“, spunea tatăl
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o lingură de lemn nouă-nouță. A cumpărat și ea un covrig, a rupt o bucățică și i-a dat-o bătrânului. „Auzi, tată“, spunea, „am un porc cu un ochi albastru și unul verde...“. „E frumos“, aprecia bătrânul molfăindu-și bucățica. „Sigur. E ca o fotografie...“ „Să nu uiți să i dai lingura“, spunea tatăl. (Terminase de înghițit.) „Să-i spui că i-am cumpărat-o eu, din banii mei...“ „Mai bine dă-i-o matale, eu sunt certată cu ea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ființă supranaturală! Directorul nu-i răspunse. Grosvenor văzu că Smith examina gaura din perete. - Barem de n-ar fi murit Breckenridge! oftă biologul. Numai un metalurgist ne-ar putea explica acest fenomen. Priviți! Și atinse marginea zdrențuită a metalului. O bucățică îi rămase între degete o clipă, apoi se fărâmiță și căzu ca un norișor de praf pe podea. - Mă pricep puțin la metalurgie, spuse Grosvenor, înaintând spre Smith. Oamenii îi făcură loc să treacă. - Ești unul dintre asistenții lui Breck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Leeth. - Sincer vorbind, nu! răspunse Korita. Nu trebuie să uităm că avem de-a face cu o ființă aflată pe treapta rurală a dezvoltării speciei sale. Pentru o ființă aflată în această fază, nimic nu poate fi mai sfânt decât bucățică de teren și fiul ce o moștenește. Ea se agață ca o plantă de peticul sau de pământ, în care-și înfige rădăcinile și din care-și soarbe seva. Iată cum văd eu lucrurile. Deocamdată, nu pot propune nici o soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]