7,603 matches
-
inspecții: de la costumele purtate de zeii de hârtie, la accesoriile decorative pentru cai; de la funiile care vor lega sicriul, la cărăușii care îl vor purta; de la steagurile de ceremonie, la alegerea muzicii de bocit. Analizăm porci de ceară, păpuși din bumbac, maimuțe din lut, miei de porțelan, tigrii din lemn și zmee din bambus. Serile inspectăm figurinele din piele care vor fi folosite în spectacolele de teatru. Tung Chih este antrenat să îndeplinească datoria fiului. Își exersează pașii, plecăciunile și saluturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În clipa în care îl vede, fiul meu se îndrăgostește. De aici înainte, nu se mai atinge de nici o altă jucărie, indiferent cât de frumoasă. Iepurele de lemn are ochi roșii minunați, din rubine șlefuite. Blana sa e făcută din bumbac și mătase. Cea mai grozavă parte este că iepurele are picioare mobile, acționate prin răsucirea unui arc. Când Tung Chih pune iepurele pe jos, acesta poate să sară ca unul adevărat. În următoarele câteva zile, Tung Chih este total absorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
seamă. Folosind această metodă, propunerea urma, de asemenea, să fie dată mai departe și analizată de fiecare guvernator din China înainte de a ajunge la destinația sa finală, biroul lui Su Shun. Pe 25 septembrie, îmbrăcat din cap până în picioare în bumbac alb de doliu, prințul Kung sosește la Jehol. Se îndreaptă direct spre camera sicriului, unde este oprit de gărzi și i se spune să aștepte până sosește Su Shun. Când acesta apare - asta mi s-a povestit mai târziu - în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dor toate cele. Cărăușii sunt epuizați, uzi și murdari. Muzica veselă nu face decât să mă deprime și mai mult. Li Lien-ying se plimbă de colo-colo între palanchinul meu și al lui Nuharoo. E îmbrăcat într-o robă purpurie din bumbac, iar vopseaua de la căciulă i se scurge în șuvițe micuțe pe față. Li Lien-ying și-a învățat meseria de servitor imperial, și este acum aproape la fel de bun ca An-te-hai. Sunt îngrijorată în legătură cu An-te-hai. Prințul Ch’un mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și manuscrisele preferate ale Majestății Sale, există lampioane ce-i vor lumina odihna. Arhitectul arată spre două vase gigantice care stau de-o parte și de alta a lespezii. — Ce este înăuntru? îl întreb. — Ulei de plante cu ață din bumbac. — Vor lumina? Nuharoo se uită cu atenție la vase. — Bineînțeles! — Vreau sa zic - pentru cât timp? — Veșnic, Majestatea Voastră. — Veșnic? — Da, Majestatea Voastră. — Este umezeală aici, zic eu. Se va infiltra apa și va inunda locul? — Asta ar fi groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dacă ar considera că Orașul Interzis este un loc groaznic pentru a crește copii. Pot doar să mă rog ca noua sarcină să-i ofere speranță. Astăzi, An-te-hai s-a purtat ciudat. A cărat cu el un sac mare de bumbac. Când l-am întrebat ce e înăuntru, mi-a răspuns că e paltonul său. Nu pot să înțeleg de ce a ținut să aducă un palton, când dintr-un capăt într-altul al orizontului nu se întinde decât cerul albastru. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
loveau cu putere ciolanele de piatră ale drumului și striveau prundul, făcându-l pulbere. Înainta Încet și sătenii Își dădeau seama că se apropie numai după zgomotul care creștea din ce În ce. Peste trei zile, deși le Înfundaseră cu bumbac Înmuiat În ceară de albine, urechile tuturor erau Însângerate. Nea Mitu Păcătosul, cel ce câștigase prinsoarea, se gândi să-și ceară dreptul și căpătă o vadră de vin Într-o găleată din tablă zincată cu care ăl de pierduse Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care stătea în picioare la umbra unui copac, îl chemă făcându-i semn cu bărbia. Apoi, când Sanzo se prosternă la picioarele stăpânului său, Shonyu îi dădu personal ordinele. Numele de Corpul Bâtlanilor Albaștri provenea de la culoarea uniformelor lor de bumbac. De fiecare dată când apărea o problemă, porneau în goană spre câte o destinație necunoscută, ca un stol de bâtlani albaștri luându-și zborul. Trei zile mai târziu, Sanzo se întoarse dintr-un loc secret. Intră, cu pas grăbit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
idei ale lui Gâgă. Metalele rare, sunt controlate în proporție de 97% de aceeași omniprezentă China și supuse în prezent unui soi de embargo, pe criterii de mediu, chipurile. Dacă e să privim explozia recentă a prețurilor aurului, argintului, grâului, bumbacului, sau materiilor prime coroborate cu impactul pe care îl au aceste evoluții asupra economiilor lumii, înseamnă că armatele și-au ocupat tranșeele, iar o serie de arme și-au declanșat deja forța distructivă. Iar Băsescu, ne bate la cap în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Cu păduri verzi și ape cristaline Și cerul albastru plin de lumină. Buzele tale...petale de flori; Roșii precum vinul de mură, Mierea iși trage dulceața din dulceața lor. Pielea ta...zăpada nouă; Apa proaspăta de munte, Floare albă de bumbac. Glasul tău... o simfonie; Privighetori cântând în cor, Sunet căzut dintr-o harpă din cer. Chipul tău... plin de lumină; Radiază ca-ntr-un vis. Și sufletele noastre împreună suspină, Pentru dragostea imposibilă ce ne-am promis.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93417]
-
un ulei organic cu aromaterapie, pe care i-l dă cea mai bună prietenă a ei din Iowa - o fermieră lesbiană / camaradă într-ale artei, care-și face singură săpunul. Pe mama, a cărei garderobă este formată din haine din bumbac și denim, vopsite manual. E greu să-ți imaginezi așa ceva, dar se pare că, la Vassar, mama și Lucille au fost ca două surori. Lucille (care a crescut într-un orășel neînsemnat din Kansas, orășel care, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Iowei: nu-ți puteai lua ochii de la o asemenea forță de nestăvilit a naturii. cu toate că știai că ea nu poate aduce decât necazuri. — Oameni buni, a zis ea cu o privire fioroasă, aruncându-și peste umăr părul ca făcut din bumbac cu asemenea forță încât am auzit, realmente, șuierul biciuitor al mișcării. Câțiva dintre editori au zâmbit agitați, foindu-se pe scaune. Ceasul de pe perete ticăia zgomotos. În mod straniu, toată lumea părea paralizată de prezența ei. Într-un final, Dawn și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
doctorat ca să predea la ele, iar după aceea nu se înscriu destui elevi și se trezesc că rămân pe cap cu specialiști ca dr. Fitzpatrick, care știe tot ce poate ști cineva despre folosirea copiilor la muncă în țesătoriile de bumbac din Manchesterul anului 1837 și aproape totul despre orice altceva. Dar du-l în fața unei clase de seraliști de la cursurile comasate și-o să vezi cum se dezlănțuie iadul pe pământ. După cum merge treaba acum, eu sunt obligat să intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
câlți și peltea e capul fratelui Gerbert, amantissimul. Aruncă volumul. Trase pantalonii de catifea neagră,cămașa neagră: uniforma. Așa apărea la hotelul TRANZIT: uniformă de muncă. Adică, de doliu. Avea câteva perechi de pantaloni negri, vreo zece cămăși negre, de bumbac, de in, de tricot, de mătase, doar negre să fie. Așa se prezenta profesorul Anatol Dominic Vancea Voinov la postul său de la recepția hotelului TRANZIT. Intra în neagra salopetă ca într-o platoșă sfidătoare, asta era! Atât îi rămăsese, Sfidarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Conversație de provincie în mijlocul unui oraș mare. Dacă ar fi vreun detaliu demn de semnalat, ar fi acela că nu era îmbrăcată cu salopeta. Ziua era neobișnuit de caldă, iar Nancy purta o pereche de blugi și un tricou de bumbac alb. Pentru că tricoul era băgat în pantaloni, am văzut că pântecel îi era plat. Asta nu însemna că nu era gravidă, desigur, dar chiar dacă era în primele zile ale primului trimestru, însemna că vineri nu purtase salopeta pentru a masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bucure de expediție așa cum s-ar fi bucurat orice altă fată în împrejurări asemănătoare: libertatea totală de a-și alege ce voia. La început, ne-am mulțumit cu lucrurile principale (șosete, lenjerie, pantaloni lungi, pantaloni scurți, pijama, un hanorac de bumbac, o canadiană de nailon, unghieră, periuță de dinți, perie de cap și așa mai departe), urmate însă și de pantofii sport albastru fosforescent de o sută cincizeci de dolari, șapca de baseball din lână, imitație Brooklyn Dodgers și, oarecum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
oraș, și pac, a închis. Articolele de presă cotidiană nu-mi trezeau nici un interes în dimineața lungă, pișăcioasă. Suprafața mare desfășurată de hârtie servea drept paravan picotelii mele în birou, înconjurat de o activitate perceptibilă vag, ca prin tampoane de bumbac. Pe albul transparent al desktop-ului se reconstituiau, din semne adunate încet ca gâzele dezmorțite de primăvara înșelătoare, în timpul în care un ins mai harnic ar fuma o țigară fără filtru, alte prezențe decât cele din birou, toate femeile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îngrop fața fierbinte în mâini și sper că Michael Ellis se va retrage discret și mă va lăsa singură. În loc de asta, simt o mână pe mâna mea și o batistă strecurându‑mi‑se între degete. Îmi șterg fața recunoscătoare cu bumbacul rece și, în cele din urmă, îmi ridic capul. — Mersi, zic cu un nod în gât. Îmi cer scuze. — N‑ai pentru ce, spune Michael calm. Și eu aș fi făcut la fel. — Da, sigur, îngaim. — Ar trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mea impresie despre Yu Qiwei este că e nemaipomenit de frumos și calm precum un lac vara. Zâmbetul lui mă liniștește. E îmbrăcat într-un costum chinezesc din două piese, de culoare bleumarin. Are o pereche de sandale negre din bumbac. Stă față în față cu mine și bea ceai. Sora lui încearcă să explice semnificația numelui său - Qi, iluminare, și Wei, putere și prestigiu. E o zi frumoasă de toamnă. Stăm afară, sub un arțar mare, la ceainăria de lângă campus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
face apariția Zhang Min. Pare deja plictisit. Cere ca audiția să înceapă de îndată. Cât așteaptă să-i vină rândul, Lan Ping se uită cu atenție la regizor. E un bărbat cu glas domol, îmbrăcat cu o jachetă neagră din bumbac și poartă o beretă franțuzească neagră. Fumează o țigară și are o cană de ceai în mână. Asistenții lui le cheamă pe participante după numere. El le privește cu chipul lipsit de orice expresie. Tinerele fac tot ce le stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
chifle la pachet pentru drum. Sunt vreo cincizeci și ceva de mile de la Luo-chuan la Yenan. Dimineața e rece. Culorile răsăritului de soare zugrăvesc dealurile în auriu. Lan Ping e îngrijit îmbrăcată în noua ei uniformă a Armatei Roșii, din bumbac gri. O curea îi încinge mijlocul. Trupul ei zvelt seamănă cu o salcie. Are părul prins sus cu panglici albastre, în două cozi lungi, împletite. Cărând gențile, ea și Xu se îndreaptă spre camionul lor. Chiar dincolo de el, sunt oprite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
soldați din rândul muncitorilor și țăranilor. Teroarea răspândită de Chiang Kai-shek se afla la apogeu. Sute de suspecți erau uciși zilnic. El a fost dus la sediul miliței, pentru a fi împușcat. Cea care ascultă poartă o cămașă albă din bumbac pe care și-a confecționat-o singură. Părul îi e scurt până la urechi. Trupul ei zvelt e copt. Ea simte masivitatea lui Mao. Simte că el o ridică din țărână. Ea nu se grăbește, așa cum ar face pe scenă. Împrumutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
potecile înguste și udă fiecare plantă cu răbdare. Își apleacă umărul și ridică mânerul găleții ca să toarne din ea. Pare mulțumit și relaxat. Mireasa stă în fața peșterii și își privește iubitul. Îl urmărește cum examinează cu interes capetele plantelor de bumbac. Își aduce aminte că, odată, el i-a povestit că mintea lui lucra cel mai bine atunci când mâinile îi erau ocuapte cu solul și rădăcinile. Ce e acum în mintea lui? Se întreabă dacă o compară cu fostele sale neveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
soțul meu stăruie să meargă. Miezul verii în Chong-Qin e o saună. Având ca gazdă un diplomat american, Mao Zedong și Chiang Kai-shek dau mâna în fața aparatelor de fotografiat. Îndeplinesc apoi ceremonia semnării acordului. Mao e în uniforma lui de bumbac alb, lipsită de formă, în vreme ce Chiang e într-un costum apretat de inspirație occidentală, cu șiruri de medalii lucindu-i pe umeri și pe piept. Nu vor exita doi sori care să strălucească pe cerul Chinei, îmi zice Mao în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
intelecte deosebite? Zâmbesc. Un zâmbet care demonstrează secretul absolut. Un zâmbet pe care primarul Ke îl citește și-l înțelege. Primarul e din neam de țărani și are un cap care-mi amintește de o ceapă. Poartă îmbrăcăminte albă din bumbac. O pereche de sandale negre din bumbac. Un costum pe care cadrele de partid îl poartă pentru a-și arăta originea revoluționară. Să fii împotriva pantofilor din piele înseamnă să fii antiburghez. Sunt sigură că veți oferi rezultate care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]