1,121 matches
-
Afumați]], prin care voievodul reconfirma aceleiași mânăstiri dealul cu viile de la "Poiana" (în Valea Călugărească ) și "Valea Călugărilor" a patra parte, cât ține ocina până în apa [[Râul Teleajăn|Teleajenului]], cu vinăriciul (impozitul pe cârciumi - n.n) și perperii (impozitul pe buțile de vin și putinele cu struguri), partea domnească și un vad de moară în "Cârciumari" pe Cricov. Întocmirea hrisovului se făcuse pe baza cercetării făcute la fața locului de Stoica din Cozleci însoțit de [[boier]]ii: Oancea din Urlați (același
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
cu civilizația romano-bizantină și apoi bizantină, centrul de difuzare a creștinismului. Apărută din timpuri străvechi, așezarea de pe Valea Sopotului, datorită sporului natural al populației și oportunităților create de întretăierea unor importante drumuri comerciale la Slatina („drumul cerii”, „oilor” sau al „buților”), se extinde pe dealurile vecine și spre Valea Oltului. Descoperirile de monede bizantine, venețiene, sârbești din secolele XI - XIII justifică importanța comercială a așezării, chiar înaintea primei sale mențiuni documentare. Prima referire la numele Slatina se găsește la 20 ianuarie
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
Această listă enumeră persoanele participante la Revoluția română din 1989, persoane care au decedat sau au fost rănite în timpul evenimentelor. Bătrână Ștefan, Bugy Robert-Paul (18 ani) - elev, Bute Ioan (23 ani) - subl. M.I., Clepe Gheorghe (27 ani) - sergent major M.I., a fost împușcat la Arad, în 24 decembrie 1989 și avansat sublocot. post-mortem, Cojocaru Ladislau Cosma Marius (19 ani) - militar în termen la MApN, Crișan Aurel-Sofonea (38 ani
Eroi ai Revoluției Române din 1989 () [Corola-website/Science/317030_a_318359]
-
cu specii de "Festuca rupicola" și "Festuca valesiaca". Fauna este reprezentată de: mamifere cu specii de cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), veveriță ("Sciurus caloninensis"); păsări: șorecar comun ("Buteo buteo"), corb ("Corvus corax"), acvilă pitică ("Hieraaetus pennatus"), mierlă ("Turdus merula"), dumbrăveancă ("Coracias garrulus"), pupăză ("Upupa epops"), măcăleandru ("Etithacus rublecula"); reptile, amfibieni și insecte. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
tronului a devenit unul mult mai important și ea a fost numită regent prospectiv, lucru care a provocat o controversă politică. La scurt timp după aceea, ea a început să fie influențată de către John Stuart, al 3-lea conte de Bute, tutorele fiului ei, și s-au răspândit zvonuri că cei doi au avut o aventură. Chiar și după ascensiunea fiului ei pe tron ca regele George al III-lea, Augusta a suferit de ostilitate din partea publicului larg. După ce ea a
Prințesa Augusta de Saxa-Gotha () [Corola-website/Science/315877_a_317206]
-
sud-est se păstrează o veche fereastră între două bârne. Pe sub ea se văd urmele unui brâu median, ce înconjura odată vechea biserică. Construcția a fost refăcuta și remodelata radical în anul 1887, din vechea biserică păstrându-se probabil în întregime butea inițială. Lucrările din 1887 au presupus în primul rând o schimbare de model, în locul celui tradițional, cu scară redusă și probabil fără turn, fiind introdus cel cu pereții înalți și cu două turle în linie. De la aceste lucrări s-a
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
(numit și Pasul Tătarilor) este o trecătoare din România, situată în Munții Tătaru din Carpații Orientali la 1340 m altitudine, care leagă valea Teleajenului de cea a Buzăului. În zilele noastre prin pasul Tabla Buții trec doar drumuri forestiere și poteci turistice, dar atât în Antichitate cât și în Evul Mediu, pe aici trecea o importantă cale comercială care unea centrul Munteniei cu cel al Transilvaniei, motiv pentru care în perioada medievală s-a construit
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
trecătoarea a fost vegheată de castrele de la Cumidava, Boroșneu, Angustia. Tot romanii au construit un drum pavat cu lespezi de piatră care, urcând de la Măneciu pe valea Teleajenului și pe cea a Dracului, ieșea dincolo de munți tot prin Pasul Tabla Buții. În Evul Mediu drumul care trecea pe la Tabla Buții a servit atât ca drum comercial (inclusiv ca „drum al sării”) cât și strategic, fiind și o cale de pătrundere în Transilvania utilizată de către pecenegi, cumani și tătari. Aici a fost
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
Angustia. Tot romanii au construit un drum pavat cu lespezi de piatră care, urcând de la Măneciu pe valea Teleajenului și pe cea a Dracului, ieșea dincolo de munți tot prin Pasul Tabla Buții. În Evul Mediu drumul care trecea pe la Tabla Buții a servit atât ca drum comercial (inclusiv ca „drum al sării”) cât și strategic, fiind și o cale de pătrundere în Transilvania utilizată de către pecenegi, cumani și tătari. Aici a fost un punct vamal dintre Țara Românească și Principatul Transilvaniei
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
Adesea tătarii, armatele turcești, cele transilvane sau cele ale Țării Românești au traversat trecătoarea, care a fost de două ori chiar teatrul unor operațiuni militare (1655 și 1688). După 1700 vama transilvană a fost mutată la Vama Buzăului, la Tabla Buții rămânând doar un pichet de grăniceri. Până în secolul al XIX-lea Pasul Tabla Buții a fost după unele opinii unica sau - cel puțin principala trecătoare practicabilă din punct de vedere comercial, care a legat partea de est a Munteniei de
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
care a fost de două ori chiar teatrul unor operațiuni militare (1655 și 1688). După 1700 vama transilvană a fost mutată la Vama Buzăului, la Tabla Buții rămânând doar un pichet de grăniceri. Până în secolul al XIX-lea Pasul Tabla Buții a fost după unele opinii unica sau - cel puțin principala trecătoare practicabilă din punct de vedere comercial, care a legat partea de est a Munteniei de Transilvania. După anul 1784, în contextul deschiderii (în momente diferite) a unor noi puncte
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
ridicarea cetății de pretențiile Regatului Maghiar (din secolul XIV) privind unu culoar prin Țara Românească între Brașov și Brăila, construcția jalonând - de fapt, capătul acestui drum. În documentele Țării Românești a fost cunoscută sub numele de "„Cetatea Buzăului”" sau "„Tabla Buții”". Acest nume provine de la „tablele” ștanțate, aplicate în trecut pe butoaiele cu marfă cand se făcea vama. Alte opinii - mai vechi, susțin apariția cetății în documentele transilvănene și cele ale Regatului Maghiar sub numele de "„Cruceberg”", ca fiind ridicată de
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
trecătoarea să redevină teatru de operațiuni militare începând cu 15 august 1916. Efectivele Corpului III Armată alături de efective din Divizia a 5-a și Regimentul 8 Infanterie (3 batalioane) - cu un total 3.000 de oameni, au format "Grupul Tabla Buții" care a intrat în ofensivă spre Țara Bârsei și Brașov. În timpul contraofensivei Puterilor Centrale Tabla Buții a avut o importanță strategică mai mică decât Predealul, germanii alegând să dea în acest loc o lovitură secundară, menită să fixeze pe teren
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
alături de efective din Divizia a 5-a și Regimentul 8 Infanterie (3 batalioane) - cu un total 3.000 de oameni, au format "Grupul Tabla Buții" care a intrat în ofensivă spre Țara Bârsei și Brașov. În timpul contraofensivei Puterilor Centrale Tabla Buții a avut o importanță strategică mai mică decât Predealul, germanii alegând să dea în acest loc o lovitură secundară, menită să fixeze pe teren trupele românești. În luna noiembrie 1916 au continuat duelurile de artilerie și angajamente minore de patrule
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
În luna noiembrie 1916 au continuat duelurile de artilerie și angajamente minore de patrule și avanposturi, într-un context în care ofensiva Corpului 39 german a fost oprită. Soldații români s-au menținut - în mare, pe aliniamentele inițiale de la Tabla Buții până la retragerea generală a armatei române spre est de după 21 noiembrie/4 decembrie 1916, ca o consecință a Bătăliei de pe Neajlov-Argeș. În apropiere un cimitir militar unde sunt îmormântați atât soldați români cât și străini amintește de luptele purtate aici
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
în august-octombrie 1916 (al căror apogeu a fost între 15-28 octombrie și au opus Divizia a 6-a a Armatei a II-a române, Diviziei germane 89). Cimitirul se află la marginea pădurii în partea de jos a colinei Tabla Buții imediat sub cota 1380, unde s-au desfășurat ultimele lupte de dinaintea retragerii. Meritul principal al ridicării acestui memorial i-a revenit preotului Ion Vasilescu din Slon, care umblând cu căruța pe munte, a adunat morții și i-a îngropat creștinește
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
se numește un vas de mare capacitate, făcut din doage de lemn fixate cu cercuri metalice, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea diferitelor lichide, în special a vinului, a murăturilor etc. În funcție de dimensiuni, se mai numește "bute", "budană" sau "poloboc". La confecționarea butoiului, se fac mai întâi doagele care sunt niște scânduri mai înguste la capete și mai late la mijloc. Această formă permite să fie strânse cu cercurile. Apoi, doagele se încheie la un capăt al
Butoi () [Corola-website/Science/318780_a_320109]
-
ai erei noastre. Biserica de lemn din Drăguțești a fost salvată de la dispariție prin transferul și conservarea sa în Muzeul Viticulturii și Pomiculturii din Golești, în a doua jumătate a secolului 20. Biserica este ridicată în formele tradiționale, cu o bute destul de înaltă încheiată cu boltă, protejată de un acoperiș comun în patru ape și marcată pe vest, peste tinda-pronaos, de un turn. De la vest la est se trece dintr-o încăpere într-alta, începând cu pridvorul deschis, continuând cu tinda
Biserica de lemn din Drăguțești, Argeș () [Corola-website/Science/321265_a_322594]
-
în spațiul ei sacru închis. Ușa este înconjurată de un portal, la rândul lui bogat sculptat în relief și basorelief. Funia puternic profilată de pe portal se desprinde și continuă pe cele două părți într-un brâu median ce înconjoară întreaga bute a lăcașului. Butea este ridicată din bârne de stejar atent fățuite, încheiate la capete în cheotori netede bisericești, în coadă de rândunică. Capetele bârnelor din partea superioară a pereților sunt lăsate să iasă în exterior, în formă de console profilate, cu
Biserica de lemn din Drăguțești, Argeș () [Corola-website/Science/321265_a_322594]
-
sacru închis. Ușa este înconjurată de un portal, la rândul lui bogat sculptat în relief și basorelief. Funia puternic profilată de pe portal se desprinde și continuă pe cele două părți într-un brâu median ce înconjoară întreaga bute a lăcașului. Butea este ridicată din bârne de stejar atent fățuite, încheiate la capete în cheotori netede bisericești, în coadă de rândunică. Capetele bârnelor din partea superioară a pereților sunt lăsate să iasă în exterior, în formă de console profilate, cu scopul de a
Biserica de lemn din Drăguțești, Argeș () [Corola-website/Science/321265_a_322594]
-
soția sa, Iosefina, au construit o biserică pe terenul grădinii lor din Hârlău, biserica fiind sfințită la data de 2 octombrie 1905. Ei au avut 16 copii, dintre care doi au devenit preoți romano-catolici: Gheorghe Petz (1894-1974) - fost paroh la Butea și ordinarius substitutus (locțiitor de episcop) al Diecezei Romano-Catolice de Iași (25 mai - 15 noiembrie 1950) și Anton Petz (1909-1978) - fost paroh la Răchiteni și Iugani. În perioada interbelică, comunitatea catolică din Hârlău crește treptat ca urmare a stabilirii aici
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Hârlău () [Corola-website/Science/320688_a_322017]
-
biserică ortodoxă după programul celebrărilor credincioșilor ortodocși, deoarece aici nu este biserică catolică. Credincioșii catolici din Ostra sunt români catolici veniți la lucru la mină din localitățile catolice din centrul Moldovei: Nisiporești, Hălăucești, Izvoarele, Răchiteni, Săbăoani, Tețcani, Barați, Galbeni (Bacău), Butea, Răducăneni, Gherăești (Neamț), Adjudeni, Brusturoasa (Bacău), dar și din unele localități din Bucovina ori din alte zone ale țării. Anterior, Parohia Gura Humorului a avut o filială și la Vadu Negrilesei, a cărei biserică a fost cedată în folosința comunității
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
fie cea din Certeze, pe care credincioșii din Certeze, Moișeni și Huta-Certeze o vindeau în 1836 unui alt sat, cu aprobarea Episcopiei de Muncaci. Vechimea bisericii poate fi apreciată relativ la fața locului. Dimensiunile sunt ale unei biserici mici, în care butea bisericii are aproximativ 4,3 m lățime și 7,1 m lungime iar altarul este de 3,2 m lat și de 3,8 m lung. Dimensiunile reduse, chetorile puternice în dinte culcat și fereastra măruntă înfundată pe latura de
Biserica de lemn din Șurdești II () [Corola-website/Science/315282_a_316611]
-
propiu-zisă (naosul): "„Ostenitusa rob[ii] D[omnului] ereu Ștefan, ereu Opria, Costandin, dămpreună cu toți megiiași răposați”". Învelitoarea de lemn a fost recent schimbată, asigurând pe mai departe conservarea acestui bine păstrat lăcaș de cult argeșean. Construcția constă dintr-o bute din bârne fățuite, încheiate în cheotori netede bisericești, și este protejată de un acoperiș în patru ape. De la vest la est se trece dintr-o încăpere într-alta, începând cu tinda (pronaosul), continuând cu biserica (naosul) mai lată și încheind
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
este o mănăstire de călugărițe amplasată în satul Miclăușeni din județul Iași. La mănăstire se poate ajunge pe drumul de la Iași spre Roman (DN 28); imediat după intersecția de pe partea stângă spre satul Butea, se face încă o dată la stânga prin pădure pe drumul spre Castelul Sturdza. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, la numărul 1439, având codul IS-II-a-B-04199 și fiind formată din 3 obiective: În anul 1752
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]