2,751 matches
-
tiranul prea temător să nu-și piardă tronul. Pe măsură ce șoaptele se îndesesc, acesta vede amenințarea cîrligelor și a vîslelor abătîndu-se asupra lui: Ciobanii lui Dobrișean Sunt boieri ca de divan, În toiege răzimați Și-n caftane îmbrăcați. Bacii lui poartă cîrlige, Tot cîrlige de argint, Cum n-am văzut pe pămînt, Nici în lume de cînd sunt. În capul cîrligelor, În josul belciugilor, Cîte-o piatră nestemată De plătește lumea toată, Și pietre de diamant - Strălucește noaptea-n sat. Divanul a fost cel
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
temător să nu-și piardă tronul. Pe măsură ce șoaptele se îndesesc, acesta vede amenințarea cîrligelor și a vîslelor abătîndu-se asupra lui: Ciobanii lui Dobrișean Sunt boieri ca de divan, În toiege răzimați Și-n caftane îmbrăcați. Bacii lui poartă cîrlige, Tot cîrlige de argint, Cum n-am văzut pe pămînt, Nici în lume de cînd sunt. În capul cîrligelor, În josul belciugilor, Cîte-o piatră nestemată De plătește lumea toată, Și pietre de diamant - Strălucește noaptea-n sat. Divanul a fost cel mai propice
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
abătîndu-se asupra lui: Ciobanii lui Dobrișean Sunt boieri ca de divan, În toiege răzimați Și-n caftane îmbrăcați. Bacii lui poartă cîrlige, Tot cîrlige de argint, Cum n-am văzut pe pămînt, Nici în lume de cînd sunt. În capul cîrligelor, În josul belciugilor, Cîte-o piatră nestemată De plătește lumea toată, Și pietre de diamant - Strălucește noaptea-n sat. Divanul a fost cel mai propice loc de naștere a intrigii de curte. Așa că Mihnea-vodă n-a mai stat o clipă pe gînduri
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la vreo cinci sute de pași, în fața casei lui Victor, unde se termina strada Voinicilor și începea strada Arapului. Jugul era din lemn, cu o adâncitură pentru umeri, iar de cele două brațe erau legate niște lanțuri terminate cu niște cârlige în care agățam căldările din tablă. Fie arșiță sau frig, desculț, căram câte găleți de apă era nevoie pentru băut, spălat și gătit. Ulița, căci stradă nu era în nici un caz, era o spledoare! Nici tu asfalt, nici tu caldarâm
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tu asfalt, nici tu caldarâm sau trotuar, încât iarna mai putea trece câte o sanie, Dumnezeu avea grijă să niveleze gropile, iar vara sau toamna, dacă mai și ploua, înotam prin noroaie. Ajuns la cișmea, umpleam căldările, le prindeam în cârligele jugului și, orbecăind pe întuneric, pășeam prin glodul care ajungea până dincolo de glezne. Câte odată alunecam cu ambele picioare și cădeam pe spate, gălețile se trânteau de sol în răspăr și dacă nu ploua, tot murat ajungeam acasă. Ajuns în fața
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
baltă, aveam impresia că începusem partida de pescuit rău. Dar n-a fost decât o impresie, probabil că mă indispusese bătaia cu cei doi borfași. Începuse un vânt rece din nord și lapovița. Peștele nu dorea să pună gura pe cârligele noastre. Ne pătrunsese frigul, cu tot coniacul și vinul băut. - Băi Țuți, hai să-l dăm naibii de pescuit și să mergem la terasa Ciric să ne încălzim cu un vin fiert. - Mai stăm o jumătate de oră și dacă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
om deosebit și am dorit să-l cunosc mai bine. - Da? - Da, este o mreană frumușică, i-am răspuns. Avea peste un kilogram. Apoi mi-a arătat cum prindea el pește: o plăcuță de plumb de care erau legate patru cârlige cu fir textil și o gumă cusută pe plumb, sub care băga o coajă de pâine. El numea această gumă „jartelă”. Cârligele erau cu râme, vermuși sau pur și simplu băgate în pâine. Desigur că această nadă era eficace, drept
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
kilogram. Apoi mi-a arătat cum prindea el pește: o plăcuță de plumb de care erau legate patru cârlige cu fir textil și o gumă cusută pe plumb, sub care băga o coajă de pâine. El numea această gumă „jartelă”. Cârligele erau cu râme, vermuși sau pur și simplu băgate în pâine. Desigur că această nadă era eficace, drept dovadă că prindea pește, iar la mine nu trăgea deloc. Mai târziu, când l-am vizitat acasă și am servit amândoi ceva
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tovarăși, care luaseră biletele și tocmai se delectau cu niște coniac dintr-o sticlă. M-au poftit și pe mine, dar am refuzat politicos, deoarece făcusem o injecție de antitetanos. Îmi intrase în degetul mare de la mâna dreaptă un ditamai cârlig de pescuit, pe care, din cauza ghimpelui revers, nu l-am mai putut scoate. A trebuit să merg la policlinică, acolo mi-au făcut o mică incizie, mi l-au scos și iată-mă acum, cu părerea de rău în suflet
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ai tras spre tine... ha, ha, ha, ha, adăugă Mișu. - De, am făcut și eu ca evreul acela pescar. - Dar ce-a făcut evreul? întrebai. - Păi, era pescar, pe baltă. Și văzând că peștele nu vrea să pună botul pe cârlig, a spus: „măi pește, hai să facem un gheșeft: tu tragi la tine, eu trag la mine, tu tragi la tine, eu trag la mine și cine-o câștiga, a lui să fie partea”. - Voi ați adormit vreodată la pescuit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentru că ne simțim slăbiți prea de timpuriu, dezarmați și dezamăgiți de această viață. Pe baltă, la pescuit, sunt omul care caută mereu cu ochii omul care să-ți semene, Gică. Nu-l găsesc, și atunci dau de pomană mâncare, băutură, cârlige, fir de nailon și nu rostesc niciun cuvânt, doar atât: „ține”, iar în gând sunt cu tine. Iar Mitică, fratele cel mare, cu care mergeam aproape tot timpul la pescuit, când beam câte un pahar, îmi spunea: „Ce era dacă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acolo sus, dar cu puțină voință, mai cu scremete, mai cu ceva yoga făcută în prealabil, am rezolvat-o; numai că, stând într-o poziție precară, puțin comodă, cu un confort redus până la cota zero, m-am agățat de un cârlig al jugului de spate iar al doilea mi-a intrat în nas; în cap aveam o găleată golită pe mine, noroc că am două pijamale și mai târziu m-am schimbat, iar a doua găleată, pe jumătate cu apă stătea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vântul care adia mai încrețea ușor suprafața ei, nimic nu arăta că acolo s-ar fi produs vreo tragedie. De un copac gros atârna un crâmpei de frânghie; să fi fost frânghia de care dispărutul pescar localnic să fi legat cârligul cel mare cu momeala din carne pentru somnul cel uriaș care l-a tras la fund? Posibil, părea veche. - De atunci, de la întâmplarea cu înecatul, nimeni nu a mai îndrăznit să pescuiască aici, mai spuse băiatul cel mai mare. Ne-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Am mai pus pe foc câteva lemne mai groase și apoi miam pregătit și eu o lansetă să dau la apă. Tot timpul cât am stat pe Șontea am folosit ca momeală cuburi de mămăligă și râme negre, puse în cârlige mai mari. Primul care a scos un pește a fost Gabi, un crap frumos de vreo 3 kilograme. Pentru păstratul peștelui viu în apă am folosit niște plase tip tunel, lungi de 2,5 m, cu cercuri din loc în loc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
L-am ajutat pe Gabi să scoată crapul afară, cu minciogul. Apoi Tarzan a avut o trăsătură, dar „înțepând” prea tare, a rupt firul principal de pe tamburul mulinetei. - Înțeapă și tu mai blând, ce naiba, doar în momentul mușcăturii, peștele are cârligul în gură. Hai, să te văd la următoarea trăsătură, l-am sfătuit. - Oare ce-o fi fost? - După cum a tras, tot crap era, dar gata, faptu-i consumat. Fir întins pentru alții. Apoi am scos eu un somotel de vreun kil
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
adică după orarul amintit mai sus. Pe la ora 10, mergeam cu o lansetă vreo sută de metri mai în stânga, legam de agrafa din capătul firului un cap de plumb viu colorat, care amintea de un cap de pește, iar în cârligul a cărei coadă era înfipt în plumb agățam o lipitoare, căci se găseau din belșug. Aruncam la vreo 20 de metri și ținând lanseta cu vârful în sus, așteptam mușcătura știucii. Și ea nu întârzia prea mult. Când simțeam în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de lămâie, dar înainte le-am dat sticla cu „molecula”, după ce trăsesem eu o dușcă. Câte o cafea bună, caldă și câte o țigară. La cafea, și nelipsita ciocolată. Era prea cald, iar peștele nu voia să pună botul pe cârlig, așa că fiecare s-a aciuat în cortul lui, la nani. Eu m-am tolănit lângă focul care abia mai sclipea pe ici, pe colo, fumam și le ascultam sforăiturile. După sunetele scoase, care mai de care mai hazoase, îmi imaginam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mă urmăreau mereu. Apoi a adormit. L-am acoperit cu pătura, era spre dimineață, când cade roua și se lasă răcoarea. Îmi trăsese la o lansetă și am scos un somn frumos de vreo două kilograme. Am pus momeală în cârlige, am aruncat în apă și m-am culcat lângă Sandu.Târziu, pe la zece, când s-a sculat, a spus că-i e sete. I-am dat apă dintr-o gaură făcută special pentru așa ceva, un fel de fântână improvizată și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pescuit și, pe moment, am crezut că vrea să meargă spre suratele lui, dar s-a oprit la acea distanță, chiar în fața noastră. Mirarea noastră era la culme. - Scoateți acum lansetele și puneți cuburi de mămăligă. Dacă aveți pe forfacuri cârlige mici, schimbați-le cu altele mai mari. O să prindeți niște crapi, pe cinste! Cine ăi fi și tu, să le știi chiar pe toate!" mi-am zis în gând neîncrezător, dar totuși, i-am urmat sfatul amândoi. Bobocul, la acea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu aripile, în fine, făcea o harmalaie cât ar fi făcut un cârd întreg de gâște și nu o biată pasăre. - V-ați lămurit ce face? Vedeți că și la pescuit se poate vâna cu hăitași? El alungă peștele spre cârligele noastre. Nu știe ce face, înoată acolo atras de ceva misterios, de neînțeles pentru el și pentru noi; or fi niște șerpi de apă, sau niște buruieni care-i irită corpul, cine știe? Nu-i prima dată când o face
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de data aceasta direct spre mine, ne făcusem toți trei suma. Venea încep, obosit; a trecut paralel printre cele două lansete ale mele, spre mal și s-a așezat... pe pelerina mea de ploaie. Am pus din nou forfacuri cu cârlige mai mici, numărul 6, le-am încărcat pe unele cu cubulețe de mămăligă, mici și ele, cu latura de cinci milimetri și pe altele cu râme roșii de gunoi, după care ne-am așezat toți trei la masă. Am adus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Brâncovenilor fusese o cursă, dar nu-și da seama ce urmărea marele vizir, aurul Brâncovenilor, doar atât? Sau încerca să-l facă pe domn în disperare să divulge toată conjurația antiotomană a Cantacuzinilor și în felul acesta cu un singur cârlig să pescuiască doi pești și pe Brâncoveanu și pe stolnic. Și povestea cu aurul i se părea că făcea parte dintr-un complot. Altîn Bei, prințul aurului, porecla care i s-a dat de către turci avea impresia că nu a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o zi bântuită de furtună, a constatat că electricitatea atmosferică putea produce aceleași efecte ca și mașina sa. Pe vreme liniștită nu a putut observa nici un fenomen, până într-o zi, când, după ce fixase în măduva spinării unei broaște un cârlig de cupru, a închis circuitul agățând cârligul de un grilaj de fier: spasmele broaștei au apărut în aceeași clipă. Pentru a examina efectul unor descărcări mai puternice el a suspendat coapsa broaștei de tija unui paratrăsnet. Contracțiile s-au produs
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
că electricitatea atmosferică putea produce aceleași efecte ca și mașina sa. Pe vreme liniștită nu a putut observa nici un fenomen, până într-o zi, când, după ce fixase în măduva spinării unei broaște un cârlig de cupru, a închis circuitul agățând cârligul de un grilaj de fier: spasmele broaștei au apărut în aceeași clipă. Pentru a examina efectul unor descărcări mai puternice el a suspendat coapsa broaștei de tija unui paratrăsnet. Contracțiile s-au produs nu numai la fiecare descărcare electrică, ci
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
ușor ca atunci când facem experiențe să ne înșelăm și să ne închipuim că vedem ceea ce dorim să vedem. Am adus atunci animalul într-o cameră închisă și l-am pus pe o placă de fier. Când am atins placa cu cârligul de cupru fixat în măduva spinării, am observat aceleași contracții spasmodice ca și mai înainte. Am încercat și cu alte metale și am obținut același rezultat, mai mult sau mai puțin violent. Nu se producea nici un efect atunci când se foloseau
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]