2,562 matches
-
mai apucau câte o frun ză din vlăstarii copacilor, câte un fir de iarbă rămas încă verd e la umbra lor. Iar noi, copii jucam mingea. Ei, mingea! Un boț de păr de vacă înfășurat și bine legat în niște cârpe. și când m‐ am trezit eu din joacă, vacile mele nu mai erau... Le‐ am căutat o bună bucată din pădure, se însera și nu le‐ am mai găsit. Mă gândeam cu t amă ce‐ o să zică mama când m
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mai reușeau să prindă măcar una. În mijlocul întunecimii, ochii santinelelor scăpărau la auzul oricărui sunet ca de nevăstuică furișându-se prin apropiere. Instinctiv, începeau să saliveze și se uitau unii la alții, strâmbându-se: — Îmi simt stomacul stors ca o cârpă udă. În seara aceea, luna era minunată, dar soldații n-ar fi vrut decât s-o poată mânca. Frunzele moarte cădeau din belșug pe acoperișurile fortăreței și prin jurul porții castelului. Un soldat le mesteca lacom. Sunt gustoase? întrebă altul. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să doarmă peste noapte la o cunoștință, iar eu am luat loc în rândul colegilor de clasă. În drum spre cunoștința la care urma să găzduiască tata, în fața cinematografului de atunci - astăzi Victoria - circula mulțime de trecători. Tata observă o cârpă făcută ghemotoc care circula ca o minge de fotbal în vârful picioarelor celor ce mergeau cu sau fără interes. Ajunge și el la cârpă, calcă cu vârful bocancului pe ea, i se pare că ar fi ceva în ea, se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să găzduiască tata, în fața cinematografului de atunci - astăzi Victoria - circula mulțime de trecători. Tata observă o cârpă făcută ghemotoc care circula ca o minge de fotbal în vârful picioarelor celor ce mergeau cu sau fără interes. Ajunge și el la cârpă, calcă cu vârful bocancului pe ea, i se pare că ar fi ceva în ea, se apleacă, ia ghemotocul respectiv și-l strecoară în buzunarul sumanului. Ajuns la gazdă i se servește masa, își aduce aminte de ce avea în buzunar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
făcut. Ai meritat cu prisosință toată grija și dragostea mea! - Da, știu cum te fereai să nu-mi îndoi crengile când le aplecai să culegi rodul și mai știu că atunci când am crescut mare și te urcai pe scară, înfășurai cârpe pe brațele și treapta scării care urma să se sprijine pe mine, ca să nu mă rănești și să nu mă doară apăsarea directă a lemnului dur. - Sigur că știu toate acestea, îi răspundeam eu. Pe cât am putut, te-am ocrotit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de vremuri și suferință, colinda satele împărțind niște păpuși la fel de triste ca și el și o mulțime de păsărele din ghips cu pene multicolore, agățate pe câte o o bucată de elastic. În schimbul lor nu cerea mare lucru, ci doar cârpe. Glasul lui puternic se răsfrângea din caleașca mică la care avea înhămată o iapă scheletică cu un ochi scos sau poate scurs de bătrânețe. Moș Caletcă era atracția noastră și an de an îi așteptam trecerile săptămânale prin sat alergând
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
abdicau nicicum. Știind că moșul e olog și nu poate coborî, se țineau scai de caleașcă până la ieșirea din sat. Moșul striga nestingherit ca într-o procesiune a umbrelor înserate: -Câââârpe!... Cââââââââââââârpe!.... Aveam, an de an, pregătită bocceluța cu diferite cârpe (fineturi rărite de timp, hăinuțe din barchet cadrilat, rămase mici, șosete , rochițe decolorate etc). În schimbul lor primeam păpușa stranie cu ochii de sticlă care nu-mi devenea niciodată prietenă, pentru că mă privea ciudat cu ochii ei morți. Pe atunci, anii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nefolositoare în stil Dali. O să-i fac bucăți șervețelul pe care se semnase cândva Dave Gilmour de la Pink Floyd. O să-i arunc cizmele de motociclist în râul Hudson. în timp ce Luke era încălțat cu ele. Dar, în clipa aia, eram o cârpă. într-o mișcare gen polițistul bun/polițistul rău, Billings a chemat-o pe Celine, asistenta. Care m-a luat cu ea în cabinetul asistentelor, unde mi-a făcut o cană de ceai dulce, pe care nu i l-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ia uitați-vă, a strigat Stalin. Uitați-vă la CUR MARE... bla, bla... S-a dovedit că Stalin citea paginile sportive, iar echipa Arsenal 1 înregistrase o mare victorie, dar nouă nu ne-a sunat așa. Mă înmuiasem ca o cârpă. După asta, Peter a venit și s-a așezat lângă noi. Am răsuflat ușurată. —Bună, i-a spus el Angelei. Eu sunt Peter. —Angela, a zâmbit fata nervoasă. —Ei, a lătrat el râzând fals, nu e nevoie să te întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mod în care poți să uiți un bărbat e să ajungi sub altul“. Iar tu n-ai călărit pe nimeni altcineva. Aș fi observat. Nu contează. Mie tot mi-a trecut. Nu te bucuri pentru mine? Nu mai sunt o cârpă! —Ei, sigur că mă bucur. Doar că sunt surprinsă. Dar nu eram deloc bucuroasă. Nu mă simțeam în largul meu. Eram neliniștită. Și nedumerită. întâi promovarea, iar acum asta. Eu și Brigit semănaserăm întotdeauna. în afara atitudinii pe care o aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
haină. Un an și jumătate de salarii la limita supraviețuirii avuseseră grijă de asta. Așa că n-am fost obligată să mă agit prea mult probând haine pentru ca apoi să le arunc de pe mine. N-a fost nevoie să recurg la cârpe aruncate pe podea în timp ce următoarea era extrasă. Eram condamnată să port fusta de blugi lungă și un tricou scurt. Ceea ce m-a supărat. Și mi s-a părut jenant. Voiam să am ceva fantastic cu care să mă îmbrac. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
glumeț, rătăcirile: doi ani singur, ce să fi făcut, doar nu-i eunuc, ci bărbat, mde, cabărbații. Șoc, spital, injecții, divorț, spital: irecuperabilă, decretase micuțul Marga. Se încurca, o lună, două, cu unul altul, nu durează, nu-i decât o cârpă stoarsă, sărăcuța, așa spunea marele doctor al nebunilor. Iată alt damblagiu: un țăran mic, gras, fără vârstă. După ce i-au luat pământul și l-au obligat să intre îngospodăria colectivă, n-a acceptat să lucreze pe altă fâșie de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de tramvai, se depărtează, intră pe o străduță laterală. Liniște pitică, șerpuind prin curți oblice, orientale. Peste garduri clipește, rar, geana lungă și verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dom’ Teodosiu. La 4 am plecat, nici nu se luminase de ziuă, să știți. Nu te-am întrebat când ai plecat. Te-am întrebat când ai ajuns la serviciu. Apucă-te să-i spui lui dom’ Teodosiu că tu, Vasilica, cârpă cu care el șterge parchetul, ai venit la timp. Ai venit la ora legală. Tu, Vasilica, o cârpă, auzi, săvorbești despre ora legală! Lui, ciocoiașului, care te mănâncă fript și așteaptă să-i zici și bogdaproste?... Păi, de când se lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când ai plecat. Te-am întrebat când ai ajuns la serviciu. Apucă-te să-i spui lui dom’ Teodosiu că tu, Vasilica, cârpă cu care el șterge parchetul, ai venit la timp. Ai venit la ora legală. Tu, Vasilica, o cârpă, auzi, săvorbești despre ora legală! Lui, ciocoiașului, care te mănâncă fript și așteaptă să-i zici și bogdaproste?... Păi, de când se lucrează la metrou, nu mai merg tramvaiele. Vin cu autobuzul, ocolesc. Schimb trei autobuze, mi se urăște, doar v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
semnalând orașul, regăsirea. Mereu același loc, alte vârste și aceeași vârstă. După cotitură se intercalase, de câțiva ani, o stație intermediară. Autobuzul frână, gâfâind, în dreptul unui refugiu cochet, din panouri de sticlă verde. Se vedeau două bănci și mormane de cârpe, hârtie, sârmă. Coborâseră câțiva pasageri, se urcaseră alții, aglomerația aceeași, ca totdeauna. Hârca nu pornea. Brusc, iritarea unui nou pasager, agățat de scară. „Ce faci, blegule, nu vezi că urc?“ Blegul era un bondoc, într-o scurtă de stofă aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu ochii scânteindu-i într-un val de fericire și candoare, fără nici o urmă de reținere sau tulburare, părând că se distrează de minune. Am crezut că mor, mi-a spus Tom. În două secunde, mi s-a-nmuiat scula ca o cârpă. Mi-am tras pantalonii, mi-am încheiat cureaua și am ieșit de-acolo cât am putut de repede. M-a lovit drept în moalele capului, Nathan. Sora mea mai mică, vampă într-o revistă cu femei goale. Și să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
New York. Și poate plângeam puțin, dar pentru că purtam ochelarii mei de soare Gucci falși, pe care îi cumpărasem de pe Canal Street cu doar zece dolari, arătam aproximativ normal. Bineînțeles că a fost vina mea. M-am lăsat folosită ca o cârpă. Eu am hotărât să iau zboruri transatlantice doar ca să îl văd de două ori pe săptămână. Nu a trebuit niciodată să mă convingă. El era Mary, iar eu eram mielușelul lui. Ținându-mă după coada lui peste tot. Jalnic, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mea, „supermodelul“, pe care o credeam încântătoare. Dar gata. Cum să-mi placă de cineva care a contribuit la suferința mea? Încerc să nu mă gândesc la Adam și la faptul că s-a descotorosit de mine ca de o cârpă veche. Sau cel puțin am fost ignorată în ultimele zile. Nu vreau să cred că mi-a dat papucii, pentru că s-ar putea să mai sune. Sunt o femeie puternică. Am multe calități și doar pentru că un bărbat nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Nu tăia firul în patru. Vreau să spun că la sfârșitul zilei toate am vrea ca bărbații să ne declare iubire veșnică, dar majoritatea n-o fac. Oricum, bărbaților le plac femeile independente. Adică, unora se pare că le plac cârpele, dar ție ți-ar plăcea o persoană care se dă în vânt după cârpe? — Cu siguranță nu. Deja mă simt mai bine. Sunt atât, atât de bucuroasă că am vorbit cu Debbie și am dat totul la iveală. De acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vrea ca bărbații să ne declare iubire veșnică, dar majoritatea n-o fac. Oricum, bărbaților le plac femeile independente. Adică, unora se pare că le plac cârpele, dar ție ți-ar plăcea o persoană care se dă în vânt după cârpe? — Cu siguranță nu. Deja mă simt mai bine. Sunt atât, atât de bucuroasă că am vorbit cu Debbie și am dat totul la iveală. De acum înainte, o să fiu mai mult ca ea și nu o să mă mai gândesc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicându-se și scoțând repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cârpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă când și când de sunetul băuturii de afine prelingându-se pe podea. Mă holbez la Doug Hamilton, roșie la față și cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de țigări stinse cu bere. Francezul s-a postat la o masă privilegiată, în lumină, țeapăn ca o figură acoperită de o mască care s-ar fi spart la o mișcare mai slobodă. Fata de la bucătărie a ieșit numaidecât cu cârpa, i-a șters masa cu o grijă dizgrațioasă, a dispărut pe urmă cu pași moi la bar, i-a adus din spatele perdelei de franjuri o cafea mare și un pahar cu o sută de lichid roșiatic greu de identificat. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Sistemul cititorului care niciodată nu continuă o carte începută mi-e familiar. La șase și ceva dimineața, pe când n-aveam interfonul, mă trezeam cu el la ușă, bubuind în ușă s-o spargă și nu altceva. Până să ies din cârpe, îl auzeam în vestibul șoptindu-i Toniei (ți-am zis că ea era harnica familiei, care începea serviciul la opt): Nu știam cât e ceasul, mi-am dat seama eu că-i devreme, dar nu știam exact cât. Adusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
feminină, până când a căzut în ea unchiu-meu Tony. Spre șaptezeci de ani, nici pilulele nu-l mai ajutau să se pună pe picioare. Alimentat cu ele, bântuia camerele mari, prea mari pentru o casă de scriitor, ca o păpușă din cârpe, până la veceu unde pierdea cam tot atâta timp cât îi trebuia Annei pentru toaleta ei elaborată. Apărea la masă într-un târziu, cu pieile gâtului prinse într-o cravată, și începea să ne povestească cu glasul împuținat că ceaiul de aseară nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]