1,435 matches
-
coada șoarecelui caise Umbra nucilor văduvă-i lumea de Dumnezeu zodii alți oameni, buni oameni 2265 Lene cu trebi 2269 Roman Priveliște politicească Astrologie 2270 după plac pe plac cotoarele chitanțelor 2275B liude pintre călărași; a rămas pe jos (liuzi // călări) 2278 o ladă * ESPRESII COMUNE a se târși a se screme a-și pișa ochii popa-belea borcănos 2279 {EminescuOpXV 112} 2284 moșul, luminos vina * ta 2285 punct de vedere-și scop Elementul nativistic 2287 Domnule M alb ca neaua 2289
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate; ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri; am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul dorințelor nestăpânite și-n contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pisicuțe răsucindu-se-n iarbă. Ne opream să zgândărim păianjenii grași, atârnând între trandafiri, ne încîlceam prin fundături uitate de Dumnezeu, cu construcții spectrale, cu gorgone sprijinind ferestre oarbe, cu lei de piatră și dragoni de ciment, sparți și îngălbeniți, călăriți de fetițe cu ochelari. Când mai trec astăzi, din întîmplare, prin vreunul din acele locuri, văd limpede încă urma de vaccin de pe brațul ei gol și transpirat și simt încă acea strângere de inimă și de testicule, acea stoarcere a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dorința lui de a ști să fie ațâțată de vreun lucru din jur. Poate că nici n-avea dorință de a ști. Iar în această a doua parte a drumului lor, Auta nu se mai uita deloc la soldatul care călărea ca un stâlp de lemn pe măgărușul scund și-și târa picioarele, prea lungi, prin ierburi și pietre. Acest soldat nu era Iahuben. De la o vreme muntele se schimbă. Scurt timp trecură prin nori sau ceață, apoi piscul se ridică
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Băiatul părea de alt neam, poate din neamul beduinilor de la miazăzi. - Ai să-l poți găsi pe Abraam? îl întrebă Auta. - Cum să nu-l găsesc! zise mândru băiatul. Cine nu-l cunoaște în Țoar! Nu trecură multe ceasuri și călărind un asin voinic se ivi Abraam. Auta îi sărută obrajii. Bătrânul era încîntat: - Stăpânii s-au pogorât din cer să vadă pe robul lor Abraam? - Nu ne-am pogorât, zise Auta. Încă nu ne-am urcat! - Dar la Sodoma te-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încăperii. - Îți voi da cai, să-ți transporți tunurile și muniția până în spatele Grupării Tactice de Nord. Apropo’, mon cher, mai știi să stai călare? Se-ntoarse brusc spre el și-l sfredeli cu privirea. Nițel încurcat, fiindcă în copilărie călărise pe păr, adică fără șea, gândea rapid: “M-a întrebat dacă știu să stau călare, nu dacă știu să călăresc. Este o diferență între una și cealaltă dar, cum să spun eu, ofițer și învățător pe deasupra, că nu?! “ - Sigur că
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mai știi să stai călare? Se-ntoarse brusc spre el și-l sfredeli cu privirea. Nițel încurcat, fiindcă în copilărie călărise pe păr, adică fără șea, gândea rapid: “M-a întrebat dacă știu să stau călare, nu dacă știu să călăresc. Este o diferență între una și cealaltă dar, cum să spun eu, ofițer și învățător pe deasupra, că nu?! “ - Sigur că da! A doua zi, la ora 4 se prezentă la comandant conform înțelegerii, să meargă împreună în recunoaștere, pentru instalarea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
reprezentația se va încheia înainte ca el să-și dea seama măcar. În una dintre cele mai fermecătoare analogii, Fata Simplă ilustrează pericolele neglijenței bărbaților din timpul actului sexual după cum urmează: A face dragoste cu o femeie este ca și cum ai călări un cal în galop cu un ham uzat și e la fel de periculos ca și cum ai merge pe marginea unei prăpăstii adânci pline de sulițe. Un scurt moment de neatenție îl poate arunca pe bărbat necontrolat în prăpastia ejaculării, acest lucru încheind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și e la fel de periculos ca și cum ai merge pe marginea unei prăpăstii adânci pline de sulițe. Un scurt moment de neatenție îl poate arunca pe bărbat necontrolat în prăpastia ejaculării, acest lucru încheind în mod efectiv „cursa” pentru ambii parteneri. Atunci când „călărește o femeie” (yü-nü), bărbatul trebuie să fie foarte atent cu tehnica, purtându-se ca și cum ar galopa pe un armăsar sălbatic prin pădure. Cu mai bine de 2 000 de ani în urmă, taoistul Wu Hsien din dinastia Han a notat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
caprei Acum mult timp, într-o provincie îndepărtată din munții din sudul Chinei, trăia un păstor care avea o turmă de capre cu un apetit sexual impresionant. Se părea că țapii pur și simplu „nu se mai săturau” de capre, călărindu-le și împerechindu-se cu ele în mod repetat, la perioade remarcabil de scurte. Păstorul curios a observat curând un anumit model: de fiecare dată când țapii pășteau dintr-un anumit tip de buruieni, înclinațiile promiscue atingeau punctul maxim timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
a tras-o, când Îmi dau seama că vine de la instalația de filtrat canalizarea. — Ah, se poate. — Tresăți fac iar lipeala cu cumnată-mea, ei Ray? râd eu. Ray pare stânjenit. Detestă să i se amintească de ocazia când am călărit-o amândoi pe vaca aia. Orice puțoi are un călcâi al lui Ahile, iar eu Întotdeauna am grijă să mi le amintesc pe ale prietenilor mei. Ceva ce le face praf și pulbere părerea despre sine. Da, totui pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
doza de pulă. Bărbatul surorii ei. A câștigat ce pizda măsii. Iarăși ne-a Înjosit. Suntem goi pe dinăuntru. Brooossss Suntem În pat, stăm În fund pe pat, iar eu Îmi aprind o țigară și zic: — Mai ții minte cântiam călărit prima oară? — E un mod oribil de-a te exprima! se bosumflă ea Îndărătnică. — Ce morții măsii ai vrea să spunem? Îți amintești prima oară când am făcut dragoste dragă? Ha ha ha. În obzeșcinci? În obzeșase? Acu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
decâde puțină vreme. Tu erai la noi și voi două erați cam pilite. Te-am dus acasă cu mașina. Ți-aduci aminte? Mi-aduc aminte, chipul ei se schimonosește amintindu-și povestea asta din trecut, Împărtășită, dar nemărturisită. — Te-am călărit pe bancheta din spate a mașinii. Portobello, zâmbim noi. Ți-amintești ce mi-ai spus atunci? Nu? Să nu-i spunem niciodată lui Carole. Asta ai spus. Timp de zece ani, din când În când ai fost călărită de bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Te-am călărit pe bancheta din spate a mașinii. Portobello, zâmbim noi. Ți-amintești ce mi-ai spus atunci? Nu? Să nu-i spunem niciodată lui Carole. Asta ai spus. Timp de zece ani, din când În când ai fost călărită de bărbatul surorii tale. Ți-amintești când ai venit n Australia? Tu, io și pipițaia aborigenă pe cariobișnuiam s-o fut. Madeline. Am pus-o atunci În trei. Ți-a dat limbi. Ardeai de nerăbdare. De cum s-a Întors Carole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Închipui că mai târziu o să mi-o trag cu cineva. Fulton e candidata cea mai probabilă, dar a luat-o mai ușurel cu băutura. Nu ca Crăciunul trecut sau la Înmormântarea prințesei Diana, când am Îmbătat-o mangă și am călărit-o În apartamentul ei din Newington. — Încă nu funcționezi la Întreaga capacitate, nu, Karen? Întreb eu, observând că trage de băutură. Am lăsat-o mai moale cu băutura, zice ea. Drummond o privește aprobator. — Ți-amintești ce-a fost după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mine, nimeni altcineva decât trupul ei, trup care a apărut În ziare numai pentru Robbo, mă fut În toți ceilalți bulangii care citesc The Sun, ei nunțeleg, ăsta-i micu nostru secret Jilly, scrisorica noastră de dragoste... Îi place să călărească... pun pariu... na iubito... ia totu din Bruce... Îmi dau drumu... vărs mai mult lichid vâscos decât un jidan care ia amfetamine, iar Toal, Lennox, Clelland, Inglis și Lennox n-o să mă oprească acum, io vă fut pe voi ticăloșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
această specie nu se încadrează în regimul alimentar cotidian al locuitorilor de la Mureybet (CAUVIN 1994, 46). Pentru perioada neoliticului, menționăm doar complexul de cult de la Çatal Hüyük, unde imaginea însoțitorului Marii Zeițe este reprezentată explicit sub forma unui bărbat adult călărind un taur (MELLAART 1967, 239). Reprezentările taurului abundă, fiind întâlnite atât ca picturi murale, bucranii sau coarne încastrate în pereții sau banchetele sanctuarelor, sau cranii de bovidee realizate din ghips, având atașate coarne. De aici putem face trecerea la protomele
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
pe mâlul / Adâncului sălciu, să zbori pe crivăț și, de dragul meu, / În vinele pământului să forfoți / Când îl călește gerul“, iar Ariel, în ceasurile sale bune, proclamă că oricând e gata: „să zbor, să-not, să trec prin foc, să călăresc pe nori“. Și, într-un rând, tot Ariel îi amintește, vorbind de golful în care adăpostise corabia napolitană: „în golful cel adânc din care, / În crucea nopții, m-ai trismis s-aduc / Din furtunoasele Bermude rouă“. De bună seamă rouă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fel naiv și fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my spiriting gently)“; „Ce-am de făcut? Ce-anume? Poruncește!“; „Ce vrea puternicul stăpân? Aicea-s“; „Vezi, să nu vii / Pân’ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
laudă din capul locului cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am să ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă.“ Și abia după aceea, întrebat: „Ai rânduit furtuna, cum ți-am spus?“, dă gloriosul său raport. Acestei bine îndeplinite sarcini de la începutul piesei îi corespunde, la sfârșitul ei, ultima pe care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de scurtă în fața veșniciei sale) în viața unei insule himerice și în întâmplările ei, efemere și ele. Dar, dincolo de asta, dincolo de visul lui de a fi o mică ființă care zboară din floare în floare, doarme în calicii și zboară călărind pe liliecii nopții, se poate întrezări un Ariel în care libertatea fără țărm și bucuria fără țărm iau forma, însăși Forma, etern neostenită, a copilăriei cosmice. Acolo unde este și va fi mereu, Ariel e, liber și fericit, copilul lumii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe mâlul / Adâncului sălciu, să zbori pe crivăț și, de dragul meu, / În vinele pământului să forfoți / Când îl călește gerul“, iar Ariel, în ceasurile sale bune, proclamă că oricând e gata: „să zbor, să-not, să trec prin foc, să călăresc pe nori“. Și, într-un rând, tot Ariel îi amintește, vorbind de golful în care adăpostise corabia napolitană: „în golful cel adânc din care, / În crucea nopții, m-ai trismis s-aduc / Din furtunoasele Bermude rouă“. De bună seamă rouă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fel naiv și fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my spiriting gently)“; „Ce-am de făcut? Ce-anume? Poruncește!“; „Ce vrea puternicul stăpân? Aicea-s“; „Vezi, să nu vii / Pân’ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
laudă din capul locului cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am să ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă.“ Și abia după aceea, întrebat: „Ai rânduit furtuna, cum ți-am spus?“, dă gloriosul său raport. Acestei bine îndeplinite sarcini de la începutul piesei îi corespunde, la sfârșitul ei, ultima pe care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de scurtă în fața veșniciei sale) în viața unei insule himerice și în întâmplările ei, efemere și ele. Dar, dincolo de asta, dincolo de visul lui de a fi o mică ființă care zboară din floare în floare, doarme în calicii și zboară călărind pe liliecii nopții, se poate întrezări un Ariel în care libertatea fără țărm și bucuria fără țărm iau forma, însăși Forma, etern neostenită, a copilăriei cosmice. Acolo unde este și va fi mereu, Ariel e, liber și fericit, copilul lumii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]