1,865 matches
-
Ne întrebăm, cine mai suntem? Unde am ajuns? Încotro mergem? Mereu rătăcim drumul, bâjbâim ca orbeții și nu găsim nici cărarea, pentru că... Pentru că suntem dezbinați... Pentru că nu suntem unu' pentru toți, și toți pentru unu'." Pentru că n-am avut o călăuză... Atunci, Moldova l-a avut pe Ștefan; și s-a făcut lumină... Unde am găsi și noi un Ștefan al zilelor noastre, care mai presus de toate să pună Țara? "Nu dai nimic dacă nu te dai pe tine însuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De câteva ori i se păru că aude În urmă tropote de cai. Era un zgomot Înfundat, ca și cum copitele le-ar fi fost Învelite În zdrențe. Așa făceau vânătorii când voiau să-și surprindă vânatul. I se păru că și călăuza lor ciulește ure chile, dar el Începu să cânte psalmi cu vocea lui plăcută. Într un târziu, trosniră și niște vreascuri și Bertha Începu să plângă de frică. — Sunt zgomotele obișnuite ale pădurii, nu trebuie să vă faceți griji. În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Într-o vale largă, Între doi versanți Împăduriți. Acolo ea se despărțea În două. Era prea Întuneric pentru a-și da seama unde se află, dar prințesa reuși să distingă În fața ei un drum mai larg. — Iată, stăpâna mea, zise călăuza, dac-o luăm la stânga ajungem Într-o jumătate bună de ceas la mânăstire. Dar eu am să te rog să Îngădui să facem un mic ocol, abătându-ne spre dreapta, nu mult, numai o goană de cal, ca să iau niște
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tapiserii, după obiceiul timpului, apoi prin coridoare Întunecate, și ajunseră la o scară Îngustă, În spirală. Urcară până sus, cam vreo două sute de trepte, Își făcu socoteala Adelheid, și ajunseră În fața unei uși strâmte, cu o Încuietoare ruginită, pe care călăuza o descuie cu oarecare greutate. Pătrunseră Într-o Încăpere Îngustă, luminată doar de razele palide ale lunii printr-o fereastră Înaltă cu un singur ochi de geam. Mirosea a piatră umedă și a mucegai. Fata fu Împinsă Înăuntru și, după ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fără Îndoială că vor sosi curând, le spuse el. Giancarlo voi Însă să pornească pe dată către castelul ducilor Zähringer, căci avea instrucțiuni precise din partea signoriei. Îi rugă pe tovarășii săi de drum să rămână pe loc și ceru o călăuză care să-i arate drumul spre Freiburg. — E de oțel tânărul nostru domn, spuse Josua plin de admirație. Nimic nu-l poate opri. Tatăl său poate fi mândru de el, suspină el. Soția lui nu-i dăruise nici un urmaș și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la Liceul „Mihai Viteazul”, unde va lucra până în 1937. Va fi redactor la „Adevărul” și „Dimineața”, „România” (1938), codirector al revistei „Veritas” (1939), funcționar la Subsecretariatul de Stat al Propagandei (1938-1947) și la Ministerul Artelor și Informațiilor (1947-1948), redactor la „Călăuza bibliotecarului” și „Îndrumătorul cultural” (1948-1957), bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1957-1967). După ce, în 1929, în revista „Zori de zi” a Liceului „N. Gane” din Fălticeni îi apare o schiță, publică, în 1930, versuri și proză în „Gazeta noastră ilustrată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
ce-l purta baba - doamnă Chiajna la pensie - se transforma în strai bogat de domniță, cârpa în brocart strălucitor, ridurile grele de la gât în șirag de mărgăritare), ailaltă ministreasa cutare... De fapt, niște ruine umane care abia se târau, pe când călăuza noastră printre blazoane vermiculare se ținea dreaptă și vioaie, înaltă și voinică, nespus de ageră, superioară și arogantă, nu lipsită de o anumită distincție în rochia ei de mătase simplă și neagră, sub coroana părului de argint. Intrarea mea într-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ai societății ,,Cuprumin Deva”, ce ne-au însoțit de la Abrud în mașini puternice de teren. Poartă salopete noi cu însemnele societății, pe cap au căști de protecție, viu colorate. După un scurt instructaj de comportare în perimetrul exploatării, pornim după călăuzele noastre. Se face tot mai frig și nori amenințători se îngrămădesc spre apus. Peste tot vezi utilaje grele, înțepenite, dezmembrate, mâncate de rugina, care cu ani în urmă, erau buldozere, basculante, excavatoare. Ajungem pe marginea superioară a zonei de exploatare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de sus” din Ierusalim. Apostolii trebuie să aleagă un Înlocuitor pentru Iuda. „Bărbați frați”, spune Petru, „trebuia să se Împlinească textul (graphe) pe care Duhul cel Sfânt l-a prezis prin gura lui David În legătură cu Iuda, care s-a făcut călăuză (odegos) celor care L-au prins pe Isus; căci se număra printre noi și a fost ales penru slujirea (diakonia) aceasta. Așadar el a dobândit o țarină din plata nedreptății/răutății și căzând cu fața În jos (sau cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Prezența ei mi-a reamintit că a sosit „toamna”! Când le-am expus băieților ideea unui „jurnal de bord” m-au aprobat, astfel au devenit colaboratorii mei, filmând sau fotografiind ceea ce le-a plăcut în mod deosebit. Cristina a fost călăuza și traducătorul nostru, la fel și Dimi, nepoțelul meu din Japonia. Soțul Cristinei, Shinya, era cel care ne povestea despre legendele și tradițiile japoneze. Părinții lui au lucrat într-o bază militară americană, el născându-se în acea bază unde
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
demonstrație și dacă o utilizează pentru stabilirea unui adevăr științific. Până nu demult profesorul era principala „bază de cunoștințe” despre o anumită disciplină. Datorită democratizării accesului la cunoștințe, rolul profesorului ca bază de cunoștințe se reduce dramatic, el devenind o călăuză, un ghid care spune ce e relevant, valoros și ce nu din oceanul de informații. Profesorul va oferi experiențe de învățare, trăiri emoționale intense despre miracolul descoperirilor. Se reconsideră astfel rolul profesorului, acesta devenind „antrenor”. Astfel, de exemplu, metoda cubului
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Moruzi, Doinita Isac () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_888]
-
adâncă, iar deasupra ei plutesc într-o îngrămădeală mare catarguri albe, cadavrele brazilor. De liniștită ce e, apa pare neagră. Din când în când în bătaia soarelui lucește ca o linie de argint, un păstrăv. Umblând la drum cu o călăuză, se burzuluiește vremea, începe să tune și să trăsnească pe codri; pâraiele vin, cu zgomot cărând bolovani și sfărămături de stânci. Bistrița vine deodată tulbure și rea. Plutele întârziate în amurg trag la mal la adăpost. Se face îndată seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
începe să tune și să trăsnească pe codri; pâraiele vin, cu zgomot cărând bolovani și sfărămături de stânci. Bistrița vine deodată tulbure și rea. Plutele întârziate în amurg trag la mal la adăpost. Se face îndată seară și întuneric adânc. Călăuza, parcă ar fi influențată de mânia apelor și a cerului, de neliniștea înconjurătoare, începe a fi neastâmpărat. Parcă s-ar gândi la ceva, parcă ar vrea să ia o hotărâre; bea des din ploscă; și deodată începe a avea mișcări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numai în muncă pașnică și în progres, subt legea nouă a lumii, democrația sinceră, iubirea și înțelegerea între oameni. 11. Socot că toți oamenii înțelegători ai neamurilor noastre și ai altor neamuri mici vecine vor găsi în această dorință o călăuză spre o viață nouă. Unirea și pacea, spre a putea și noi popoarele mici să ajungem la împlinirea destinului nostru contribuind cu toate însușirile noastre la civilizația veche a Europei. 1954 [CAUCAZ 15 mai-15 iunie 1954]* *1 Călătorul francez pictorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acestea și cercurile culturale în care necontenit sătenii pun chestia pământului, am isprăvit făcând un apel călduros cătră învățători, îndemnându-i să propage în popor cât mai mult ideea întovărășirilor, să fie și pe viitor cum au fost în trecut călăuzele poporului, ajutând ca mișcarea economică să se desăvârșească, să-și ajungă adevăratul ei scop, creând o stare nouă de lucruri, o țară nouă. Primiți, vă rog, domnule Administrator, asigurarea deosebitului meu devotament. Mihail Sadoveanu 1928 [PROTESTUL SOCIETĂȚII SCRIITORILOR ȘI ALTE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Afirm că orice om de bine și de onoare, pătruns de adevărul legii morale, este un frate al meu, ori cărei seminții ar aparține: simbolic, toți descindem din aceeași pereche de oameni. Afirm că iubirea de oameni trebuie să fie călăuza noastră în toate actele vieții: deci nu stau într-o poziție de ostilitate față de alte grupe umane, ci manifest dorință de înțelegere pentru îmbunătățirea comună a vieții și izgonirea discordiilor. Afirm credința în celula umană socială care este familia, instituție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dezorientarea și tristețe timpului, în fine, multe suflete pot găsi aici prietinie și mângâiere, ori un sprijin în dezamăgiri. Cum toate cele omenești sunt relative, e posibil ca strădania noastră să pară vană ori de rezultat minim în raport cu efortul: totuși, călăuza vieții noastre fiind dragostea, răsplata nu poate fi coborâtă din acest domeniu ideal. Vorbele noastre bune, faptele noastre bune vor da rod atunci când trupul nostru nu va mai fi decât pulbere. Fie. Cu acest preț, datoria noastră dobândește un caracter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
m-am oprit totuși ca standard de cunoștințe și înțelepciune la un distins reprezentant al Renașterii, calificat de Voltaire drept "omul care știe tot ce se poate ști și multe lucruri în plus", Pico della Mirandola. Florentinul mi-a fost călăuza și etalon în toată cariera și instrument de măsură pentru toți ceilalți colegi de breaslă, fie ei români sau străini. Cu aceasta "unitate de măsură" originală am făcut primii pași în minister, surprizele având să se țină lanț. În prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de dobândit și greu de păstrat; ea a scos-o cumva la capăt. Doamna de Montesson nu avea totuși înzestrări spirituale superioare; natura i-a făcut însă daruri mai prețioase, o judecată sănătoasă, răbdare și chibzuință. Acestea i-au fost călăuzele în cariera lungă și grea pe care a avut-o de străbătut și, când și-a atins țelul, tot bunei sale judecăți i-a datorat faptul de a se putea bucura de avantajele poziției sale în toată plenitudinea lor. Casa
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
patru ore de urcuș, recomandat turiștilor neexpermentați a-l folosi numai în timpul verii, drumul dela Bâlea Cascadă, la Bâlea Lac. Înainte vreme, până către sfârșitul secolului XIX, călătorul iubitor de drumuri de munte se mulțumea cu traseele cunoscute numai de călăuze angajate în satele din preajma punctelor de plecare, care contra unui comision destul de modest urca muntele împreună cu domnii veniți dela orașe, fericite că au ocazia să facă rost de un ban. Abia în anul 1902 un grup de muncitori italieni prefigurează
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
acum o săptămână, chiar în ziua de crăciun, împreună cu alți flăcăi de-ai satului până sus la Iezer, dincolo de Șeaua Caprei, numai pentru a-și desfăta privirea cu priveliștea țării de dincolo și de dincoace de creastă. Mai făcuse pe călăuza și pentru alți drumeți, iar domnul Mock administratorul îi încredințase cheia cabanei pentru întreaga iarnă, imediat ce s-a așezat zăpada, tocmai pentru asemenea situații în care domni veniți dela oraș ar dori să înopteze acolo. S-au tomnit, au ajuns
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
monahală este introducerea trăirii isihaste și a practicii Rugăciunii lui Iisus în viața de obște. Până la el, această rugăciune era considerată un mărgăritar aparținând doar vieții în pustnicie, iar coborârea minții în inimă, o practică imposibil de deprins fără o călăuză extrem de experimentată. Paisie invită pe toată lumea, monahi sau mireni, indiferent de existența unui ghid sau nu, să se apropie de această rugăciune și să o rostească neîncetat. Mai mult, el consideră educația metodică, drept o condiție a elevării spiritului. Din
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
legitimează nu prin trăsături fizice sau morale, ci prin experiența necunoscutului, prin explorarea fizică dar și spirituală a depărtării. Este un negociator al distanțelor, care în mintea elevului de treisprezece, paisprezece și mai apoi cincisprezece ani, capătă o dimensiune de călăuză, de ghid și sfătuitor, într-o polaritate care se conturează din ce în ce mai instabilă și divergentă: urmarea școlii și a traiului în lume și viața în monahism. Relația lor are loc prin cărți: elevul le împrumută de la monah, le citește, iar călugărul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pe de o parte, perechea de prieteni Platon — Aleksei, care își propun un excurs clandestin, trecerea graniței din Ucraina țaristă în Ucraina polonă, și apoi a celei de a doua granițe, dinspre Ucraina polonă în Țările Române, o pereche de călăuze, una ucraineană, una străină, chiar un monah de altfel, și un urmăritor asiduu, pornit să zădărnicească toată această acțiune, fratele mai mare al lui Aleksei, trimis de familie, să împiedice fuga acestuia peste graniță și intrarea sa în monahism în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
această acțiune, fratele mai mare al lui Aleksei, trimis de familie, să împiedice fuga acestuia peste graniță și intrarea sa în monahism în țară străină. Au loc toate evenimentele previzibile într-un veritabil roman polițist: pregătirea planului de fugă, tocmirea călăuzelor, stabilirea itinerariului și precauția de ocolire a zonelor populate și a tuturor satelor, oricât de izolate, mergând numai noaptea și numai prin pădure și prin zăpadă înaltă, atacul unor răufăcători asupra călătorilor, întâlniri neașteptate, trădarea călăuzei străine, care sub puterea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]