1,131 matches
-
punea pe Mașa să arunce banii În fântână. Banii aveau darul de a revela viitorul. Bănuții strânși la colind erau aduși pe o tavă de strălucitoare, stropită cu agheasmă. Aruncau atâția bani pentru bunăstarea și fericirea tuturor, Încât atunci când cufundau căldarea mai adânc, scoteau la suprafață, odată cu apa, și micile comori. Primăvara, când banii se sfârșeau, Nicanor Începea să arunce În fântână pești. Și peștii, ca și banii, aduceau noroc. Ciulindu-și urechea la fiecare plescăit, Nicanor trăgea concluziile de rigoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mia dat troacarul ei pepit cu alb /maro și a plecat în drumul ei. Eu am rămas singură și, când m-am întors, l-am văzut pe părintele Solcan pe deal. Când am ajuns lângă el, bea apă dintr-o căldare. Mi-a oferit și mie un pahar cu apă cristalină. Atunci a apărut Maria, îmbrăcată în haine împărătești alb-argintii strălucitoare cu marginile și ghileții aurii, cu coroana pe cap și mi-a făcut semn s-o urmez. Am urcat la
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
III Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! - Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și stea, Abur verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, - În Firida ce scîntee eteree. PAZNICII Înaltă conexiune, Gardă eficace nunților, Drum și Carte: Pentru sumbrul rac al lui Marte. Pentru Jup - Acel Trup - Saturn centurat în aparte, Uran ca un tiv, Neptun
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a eului: "Uite, ia a treia cheie,/ Vîr-o în broasca-Astartee! Și întoarce-o de un grad/ Unui timp retrograd,/ Trage porțile ce ard,// Că intrăm/ Să ospătăm/ În cămara Soarelui/ Marelui/ Nun și stea,/ Abur verde să ne dea,// Din căldări de mări lactee,/ La surpări de curcubeie,/ - În Firida ce scîntee/ eteree" (Idem). Cu Ion Barbu, poezia devine o solemnitate de adorație, ca o supremă invocare a sositului la Marea Curte a cerului și a pămîntului: "Salut de pe scară de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
curpeni cârlionțați și de umbre prelinse din noaptea ce începea. Luna, pepene rotund și poleit, săltă lin peste marginea Baisei. Nicanor tresări de împărăteștile arcuiri ale Pepenoaicei. Feri în lături curpenii și rostogoli, mai încolo, pe ceilalți pepeni, mari cât căldările de la stână, dar părând niște stârpituri, pe lângă făloșenia Pepenoaicei. Apoi, bătu, adânc, în pământ, priponul de la lanțul câinelui, ochind ca nemaivăzutul juvaer al grădinilor și bostănăriilor din Goldana să rămână în cercul ce putea fi patrulat de către câinele din legătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a făcut ce a dat să facă, socotind noi că mai priincioși îi suntem, dacă îl lăsăm în pace Atunci, fără să mai tragem la sorți, am coborât eu după apă și chinuindu-mă și muncindu-mă, am urcat cu căldarea înapoi Și ceilalți, ridicându-i capul lui Duran, am luat cu palmele apă din căldare și i-am dat să bea, zicându-i că: ia de ici câteva înghițituri, Pamfilică dragă, fiindcă îți va fi mai bine Iar el, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îl lăsăm în pace Atunci, fără să mai tragem la sorți, am coborât eu după apă și chinuindu-mă și muncindu-mă, am urcat cu căldarea înapoi Și ceilalți, ridicându-i capul lui Duran, am luat cu palmele apă din căldare și i-am dat să bea, zicându-i că: ia de ici câteva înghițituri, Pamfilică dragă, fiindcă îți va fi mai bine Iar el, după ce și-a udat gura, având și ochii în lacrimi, a răspuns șoptit Zicând: fraților, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
whisky, stewardesele înțolite în bluze mov și sarafane roșii aduseră mai puțin cunoscutul punch, combinația aceea de votcă, de rom-Havana, de cuișoare și de alte mirodenii, amestecate îndelung, încălzite și, în cele din urmă, dându-li-se foc, într-o căldare de aramă, atât de nouă și de recentă, încât părea scoasă din flăcări. Întrucât toată tovărășia de pahar părea reticentă la această inovație a englezescului punch, Vladimir lansă, cu un strigăt sonor, un îndemn, preluat dintr-o spumoasă comedie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui Dumnezeu și Ion cu rostul de aur, din târgu din Iași, cu o velniță ce iaste lângă mănăstire, din vale despre Bahlui, să hie în pace de camănă și de alte cheltuiale ce vor hi pre alte vilniță oricâte căldări vor pune să lucredze...” „Ei, ce părere ai, dragule? A făcut bine vodă au ba?” Întrebare grea, părinte. Grea de tot. Dar am s-o spun pe cea dreaptă: tot le amirosea sfințiilor lor a rachiu de la velnița care se găsea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
îmbrățișa ca o icoană și avea buzele proaspete, câmpie în luna aprilie sărutul ei. Tanti Didina avea maxilarul ca o menghină și mâinile strângeau în jurul inimii. M-a lăsat tat-tu să fac crupe, deschide magazia și dă-mi o căldare să pun sub râșniță. Maică-sa era internată în spitalul Fundeni, iar nenea Vasile le trecea pe toate prin moara cu ciocănele. Pe Didina a ciocănit-o în ieslea vacilor, pe Argentina, în căpița cu fân, mătușa Varvara îl aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de la sanipid să stropească de purici. Tanti Didina, în șopron, se mișca din toată carnea, era greu să dai la coarbă, râșnița era strânsă la mic: crupe pentru puișori, pentru rățuște, pentru sarmale. Hai mă, am zis să aduci o căldare! curg grăunțele pe jos și mă pune tat-tu să mătur. Tata te pune în fân ca pe cloșcă, am văzut. Tata nu te bagă în casă, casa este a lu mama și patul este a lu mama. Mama vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
strânge tot mai mut cazarma asta în jurul inimii! Părinte Gherasim, trebuie să facem ceva! Bolnavii de preaplin își identifică golul ca pe un absolut absent, ca pe o jumătate de pahar închinată celor care nu mai sunt, ca pe o căldare cu apă din care fluturii au sorbit stelele (larve de lumină în cupele trandafirilor). Absolutul, un maxim abstract: ploaia dezamăgirii sparge ferestrele, grădina vecinului înverzește, busuiocul după icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă voi nărui într-o noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de frig în căldare; lan de grâu pentru potirul lui Dumnezeu de m-aș coace, aș arde până sub grinzile cerului neghina, indiferent de foamea sfinților. Orice risipire din mine este o înfrângere, îmi ajunge! Petre, vorbești despre viață ca despre un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de gât: de data asta, ca s-o pupe. Esmé îl oprește cu un gest ferm: Nu te grăbi să-mi mulțumești. Trebuie să rezolvăm mai întâi o mică problemă. — Ce problemă? se panichează Lionel. — Problema banilor. Ai câștigat o căldare de bani de pe urma prezicerii mele. Corect ar fi să-i împărțim. — Jumi-juma e bine? Exact la asta m-am gândit și eu. Întotdeauna mi-a plăcut să fac afaceri cu morții vii. Lionel scoate banii de sub saltea. Pune deoparte suma
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe care le-a avut cândva, nu comite decât porcărioare de rutină, domestice, fără mare greutate, cât cere supraviețuirea. Supravietuirea, adica cicatricea de la coada sprancenii? Hm, tace, zimbeste, superior, subiectul il scarbeste. Seara e în cețuri. Orașul încins, pe fundul căldării iadului. Doi foști colegi vorbesc despre alți foști colegi. Cutare, burdușit de parale. Cutare, somitate medicală. Cutare, s-a sinucis din te miri ce. Apoi, despre foștii profesori ai fostului liceu. — Dar Tolea? Ai mai auzit de el? Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
popularul Amza Pellea, cel care povestea la modul „ ăsta de venii Îi zice Gheorghe a lu’ Dămijeană și e văr de frate cu Dumitru Țoi, de-o țîne pe Gherghița lu’ Stan a lu’ Vadră, nepotul lu’ Stăncel a lu’ Căldare, de-i zice lumea Fluierici și-l cunună naș Pantelică a lu’ Marin Juvete”... (nu e ușor să transcrii, din memorie, asemenea enumerări ...oltenești!), delicata Liliana Țicău, cu care autorul practica „arta conversației”, histrionul Gicu, mereu nemulțumit că nu prea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
bine o aduceai aici, îmi place să-mi țin dușmanii aproape, să știu ce fac. — Ești nebună! — Nu, de ce? Doar c-ai întârziat prea mult și, după ce-ai intrat, ai zis că ți-e sete, să-ți aduc o căldare și o cană, de unde să-ți aduc acuma o găleată?, adu-mi o sticlă cu apă minerală, vrei să intri în lichidul amniotic?, vreau să intru în pizda mă-tii, ideile tale de nebună, ei, asta-i, te mai botezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cetelor caselor părintești ale oamenilor din popor, ca să le aducă Domnului, cum este scris în cartea lui Moise. Tot așa au făcut și cu boii. 13. Au fiert Paștele la foc după orînduială, și au fiert lucrurile sfinte în cazane, căldări și tigăi. Și le-au împărțit în grabă la tot poporul. 14. Apoi au pregătit ce era pentru ei și pentru preoți, căci preoții, fiii lui Aaron, au avut treabă pînă noaptea cu aducerea arderilor de tot și a grăsimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
căruțe să întoarcă. De jos, până la casa bătrânului, nu puteau urca decât pe niște ulițe abrupte ce șerpuiau pe coastă. Acestea se furișau prin fața caselor vechi, aruncate între dâmburile ca niște cocoașe pline de vegetație. Se aflau pe fundul unei căldări între munți, așezarea fiind ridicată pe mai multe niveluri, ca într-un amfiteatru enorm. Era clădită concentric, ca o cetate fortificată, iar casele se răreau abia către vârfuri, pierzându-se acolo printre copaci. Treceau pe lângă garduri de piatră înalte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din Evanghelie! Fimeie hăi, se răsti Fetea, pune laptele la fiert și deretică prin casă, că acușica apare părintele cu ajunul! Aoleu, împielițaților, săriți de pe cuptor să mă ajutați. Scoateți țoalele, scuturați le, puneți pătura cea bună pe laiță, spălați căldarea pentru apă... Ho, fimeie, că nu dau turcii, pune-o pe Saveta să așeze masa popii! Apăi, omule mai pune și tu mâna, că mam săturat numai de porunci! zise printre dinți, Natalița. Nevastă, fii ascultătoare că deseară te voi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
scol și nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să nu-mi strice alb decor... Dar, iată că, doar amintindu-mi de acest frumos anotimp, pe care noi îl
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și la poartă s-a dus. S-a așezat pe banca înverzită de mușchi și la tatăl și la mama lui se gândea. Dintr-o dată a început să cadă jir din fag, cu grămada. Copilul a adunat jir într-o căldare și l-a depozitat într-un șopron. Când a crezut că e destul, s-a oprit și s-a dus la Mozorel c-o căldare de l-a hrănit. Din acea zi Costinel nu mai avea grija porcului, pentru că fagul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a început să cadă jir din fag, cu grămada. Copilul a adunat jir într-o căldare și l-a depozitat într-un șopron. Când a crezut că e destul, s-a oprit și s-a dus la Mozorel c-o căldare de l-a hrănit. Din acea zi Costinel nu mai avea grija porcului, pentru că fagul îi dădea jir după nevoie. Mozorel creștea într-o zi cât alți porci în șapte zile. Costinel era bucuros că atunci când Mozorel va crește mare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îl vedeam tot timpul singur. Anii s-au scurs și am început clasa a șaptea într-o zi de toamnă ploioasă în compania unui vânt furios. Trecând către școală am văzut omul, așa ca de obicei singur, culegând într-o căldare nucile, care cădeau pe jos din cauza vântului, din nucul din fața casei, dealtfel singurul pom din ograda lui. De mult mă încolțea gândul cu o întrebare: „Cu ce l-aș putea ajuta?”... M-am gândit atunci, că ajutând la cules de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dar, pentru că încă nu erau coapte, n-au căzut. S-a bucurat mult, citeam asta pe chipul lui și pentru a-mi împărtăși bucuria mi-a zis: -Gata, știi câte am adunat? Vino să vezi câte nuci am strâns, o căldare și o oboroacă, amândouă-s pline, a zis omul arătându-mi spre tindă locul unde le-a depus. Eu nu știam ce să fac; să intru în ograda lui sau nu, mă curățam pe mâini cu niște ramuri de buruieni
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]