1,224 matches
-
acestei case vechi. Unde dormi? mă întreabă Vijay. —Doamne, amice, ai și tu un pic de rușine! întrerupe Stewart. Vijay roșește de-a binelea. — Nu, n-am vrut să zic - eu doar - se bâlbâieel. Mi se face milă. — Am o cămăruță încântătoare chiar lângă cea a lui Daisy și a lui Finn. Are pereții albaștri și un fel de dungi în relief - nu știu cum să explic - ca și cum cineva a luat un piaptăn și a scrijelit, pe verticală, varul încă umed. Sună dubios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de pomină într-o carte răspunse cel care părea a fi șeful tuturor. Sigur că aceasta, dragul meu Mitică, acum când îți scriu, m-a făcut să mă simt mândră de misiunea mea. Așa că, după ce m-am cazat într-o cămăruță modestă, cu gardian la ușă, am început să studiez harta orașului pentru ca, începând de a doua zi, să stârpesc șobolanii. Mi-am ascuns în buzunarul secret cutia cu greierele și, așa cum eram îmbrăcată, cu rochia de nuntă, m-am culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
instrumente de tortură. De unde știi astea? îl întrebai eu. Am avut o pedeapsă anul trecut de la Arvon Mircea. De obicei, e foarte calculat și știe pe ce lume e, dar atunci m-a plimbat prin toate sălile și camerele și cămăruțele de la primul nivel și prin jumătate de la cel de al doilea până să găsească camera respectivă. Și? întrebă Marcela plină de curiozitate, câștigând în acest fel un cot în coaste de la Maritsu. Și când am ajuns acolo, se terminase programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se gândească ce putea fi. O cheie se învârti în broască, în spatele lui. Se ridică. Ușa se deschise. — Gordon? Să mergem. — Ce este? Ți-a venit avocatul. Polițistul îl împinse pe Brad pe un hol și apoi într-o cămăruță. La masă stătea un bărbat în vârstă, într-un costum cu dungulițe, și un puști într-o giacă Dodgers, cu un laptop în fața lor. Puștiul avea ochelari cu rame groase, din baga, care îl făceau să semene cu o bufniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dispare, mă năpustesc În foaier, aproape Împiedicându-mă de grăbită ce sunt. — Emma ! Jemima ridică ochii veselă. Excelent ! Tocmai mă uitam după tine. Uite, el e Mick, și vrea să-ți pună niște Întrebări. Ne-am gândit să mergem În cămăruța aia de acolo. Pornește spre un birou mic și pustiu, aflat la ieșirea din foaier. — Nu ! spun, apucând-o de braț. Jemima, trebuie să pleci. Acum. Pleacă ! — Ba nu plec nicăieri ! Jemima Își trage enervată brațul și dă ochii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a rămas orb și desfigurat la față din cauza arcului electric produs de un scurtcircuit la anclanșarea unui nenorocit de heblu trifazic prin care era alimentată o secție Întreagă. Se și vedea stând cu gazdă, departe de centru, singur Într-o cămăruță, Își aminti de „umbra fugară”, o fată care Îl privea de afară, prin golul lăsat de perdeaua veche. După mai multe seri, umbra fugară a Început să rămână tot mai mult timp la fereastră, și-au făcut semne, peste alte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
forme și mărimi, mi se păreau venite dintr-o lume de basm. Șterpeleam În fiecare zi câte o bancnotă, apoi mă Întâlneam cu fel și fel de derbedei și cheltuiam banii pe țigări și băutură. Dormeam În spatele magazinului Într-o cămăruță curată pentru care nu plăteam chirie. După câteva săptămâni, când a făcut controlul mărfii și a calculat banii obținuți din vânzarea ei, și-a dat seama că fur. Clienții se plângeau și ei că În miere cineva a pus apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cureți de gunoaiele și de glodul În care trăiești. N-ai vrea să respiri și alt aer? Să fii, de exemplu paznic la o vilă de lux. Ai timp pentru scris și citit, cât poftești, ai un salariu și o cămăruță curată, În care să te poți odihni. ,,Un veteran al cerșitului, a intrat În rândul lumii,,. Ar fi un titlu demn de o țară proaspăt intrată În Uniunea Europeană!,, Răspuns ,,Iar, Uniunea Europeană? M-am săturat de ea, fir-ar să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
adânc în humusul trecutului, pentru a sili timpul s-o ia înapoi. Dar timpul le-a aruncat la o parte. Noi renunțăm la trecut, dar trecutul nu renunță niciodată la noi. Noi doi - parlamentara și cu secretarul ei -, acolo, în cămăruța cu ambele ferestre dând spre Högbergsgatan, aveam acea răbdare pe care o cere proza lentă a lui Strittmatter. într-o după-amiază, când a venit acasă și mi-a spus că trebuie să facă o călătorie de studii, că fuseseră alocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mi-a plăcut deloc. Dar de spus, n-a spus decât: — Pe coridor, la stânga. Am alergat către toaletă în timp ce inima îmi bătea să-mi sară din piept. Am intrat și am trântit ușa după mine. M-am învârtit înnebunită prin cămăruța aia, căutând un loc în care să mă pot descotorosi de sticluța aceea prețioasă sau - și ar fi fost de preferat - în care s-o ascund ca s-o pot recupera mai târziu. Dar nu găseam nici o soluție. Nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
droguri. Să-i întreb pe ceilalți! Ce să spun! Când o să ies, o să scriu o scrisoare la ziar și-o să-i dau numele! Nenorocit leneș ce e! Și câștiga probabil o avere! Din banii mei! Am aruncat o privire prin cămăruță. Ce dărăpănătură! Disperată, m-am trântit pe pat, uitând de sticla de Valium din chiloți care era cât pe ce să-mi spintece măruntaiele! Când durerea s-a mai potolit, am pescuit sticla și am decis s-o ascund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îngropăm pe banii primăriei. De ce râzi? întrebă Pop, mirat de faptul că pe fața inspectorului se așter nuse un zâmbet. Nu râd, se grăbi Cristian să-l contrazică pe socrul său. Își amintise de sfeșnicele bătrânului îngrămădite deasupra dulapului din cămăruța lui Calistrat. Din moment ce comandantul îi spusese acest lucru, însemna că nu dăduseră de ele. Se grăbi să scape de Pop și o căutase pe nevastă-sa. Moș Calistrat s-a prăpădit, o pusese el la curent cu noua situație. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eu? E mult prea puțin. La potențialul pe care îl are, cred că suntem obligați să mai adăugăm un zero la sfârșit. 34 Toată noaptea, de fapt atât cât mai rămăsese din ea, nu pusese geană peste geană. Închis în cămăruța sa, Boris se gândise la discuția cu șeful său. Pe măsură ce timpul trecea, începea să creadă și el că Vlad avea dreptate. Puțin înaintea zorilor, deja avea conturată o idee despre cum puteau captura bestia. Știa de acum foarte bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei. Nu se așteptase însă ca totul să se precipite cu o asemenea viteză. Și, mai ales, nu izbutea să priceapă cum de omul acesta, comisarul cel bătrân, șeful poliției din Baia de Sus, pe care îl știa închis în cămăruța de la parter, era la el în birou, îl arestase și acum îl interoga. Baza Pinforest-ului de la poalele muntelui era luminată ca ziua. Toate reflectoarele de pe stâlpii din colțurile împrejmuirii erau aprinse. Sclipirile roșii și albastre ale girofarurilor se reflectau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ciulite ascultând pașii acestora îndepărtându-se de ușă. De îndată ce liniștea coborâse din nou, reîncepu încercările de eliberare. Legăturile erau deja slăbite, așa încât nu-i mai luase mult până ce izbuti să se dezlege. După ce își dezmorțise mâinile, se apropie de fereastra cămăruței în care se afla. Dădu de o parte un colț al perdelei și privi dincolo de geam. Era chiar lângă gardul ce împrejmuia baza. Mai puțin de un metru îl despărțea de drumul forestier ce ducea spre Baia de Sus. Mercenarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alea parcă n-au fost niciodată minore!! sare Sevgin, trântind cu obidă cana de masă, de sar stropii rubinii în toate părțile. cinci Știam deci că țiganii îi poartă sâmbetele lui Sevgin. În dimineața când au început să trosnească geamurile cămăruței mele și ceasul de pe masă mi-a arătat ora, patru fără zece, fără să-mi mai apropii cadranul, că era lumină ca ziua, am sărit cu fața drept în pălălaia care se agita în fața ferestrei. În hol mă îneacă fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
douăsprezece, bioritmul meu fusese dat peste cap de trenul de dimineață - sunt pe drum de la șase dimineața, spre un sat dezlegat de restul țării. După-masă va trebui neapărat să-l explorez, rupându-mă de țara de unde vin: sting lumina (în cămăruța destul de întunecată ca lumina să stea aprinsă toată ziua) și pălăria albă a lui A. îmi taie imediat calea. În cămăruța închiriată cu două sute de mii pe noapte, unchiu-meu pare chiar mai aproape decât acasă. Hârtiile lui le găsesc dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de restul țării. După-masă va trebui neapărat să-l explorez, rupându-mă de țara de unde vin: sting lumina (în cămăruța destul de întunecată ca lumina să stea aprinsă toată ziua) și pălăria albă a lui A. îmi taie imediat calea. În cămăruța închiriată cu două sute de mii pe noapte, unchiu-meu pare chiar mai aproape decât acasă. Hârtiile lui le găsesc dimineața amestecate de vânt într-un haloimăs cu ale mele, parcă vântul de toamnă ar fi vrut să planteze cifrele lui cabalistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
n-a apucat încă să-l încălzească, își târșâie pașii afară din cameră la veceu pentru treaba mică, se întoarce abia acum pentru culcarea definitivă, uitând lumina la veceu aprinsă... Dacă la mine găsește lumină, mă trezesc cu el în cămăruță, râzând complice: Ce, generale, nici tu nu poți să dormi? Somnul prost parcă e un motiv de mândrie, cred că ai observat că numai de oamenii serioși, frământați nu se lipește somnul. Pândind-o pe Zina, care citește sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
niște fâțe, da’ am crezut că-s vizitatoare. - Alea-s fetele lui, totdeauna are cel puțin zece. Sunt fete pe care le dă la străini. - Și tu de unde știi? - Toate-s fără domiciliu stabil, fără buletin, fără - ocupă câte-o cămăruță în care primesc pe cine vrea bossu’, singura condiție e să-și facă curățenie. - De unde știi, te-ntreb? - Păi m-am prins din prima seară - de ce dracu-am ales eu să plec cu Igor?... Dacă nu plecam, ajungeam în camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lasă-mă să-ți spun povestea unui copil crescut în mahalaua Bacăului, lângă cartierul Izvoare, la doi pași de Siretul galben și nisipos care traversează Moldova toată. Tata, proaspăt subofițer, și-a luat nevasta tânără și și-au închiriat o cămăruță în cartierul CFR, la Moșica, doamna pe care n-aveam să o mai văd niciodată apoi, însă și azi mai aud ceasul cu cuc din camera cu naftalină, picurând secundele și hrănind mucegaiul verzui de pe pereți. Primul pătuț l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
într-un salon de zece persoane, în loc de rezerva privată pe care-aș fi putut-o inventa cu ușurință, e fără îndoială pentru că mi-ar fi fost greu să-i înghesui pe toți colegii de salon, fiecare cu povestea lui, în cămăruța de lângă cabinetul doctorului, pe care-o vedeam când mă duceau la pansat. Probabil că pediatria nu avea serviciu de chirurgie sau chirurgia nu avea salon de pediatrie, fiindcă noi, cei câțiva copii proaspăt spintecați locuiam în aceeași încăpere cu adulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de a încasa nedreptățile, cu convingerea că astfel slujea unor cauze mult mai importante. Unul dintre lucrurile cele mai uimitoare la mama mi se părea puterea ei de a-și modifica universul imediat, înfrumusețându-l. Bunica ne repartiza într-o cămăruță întunecoasă, cu un pat și câteva rafturi, mama trebăluia o zi întreagă acolo, iar seara ne chema într-o cămăruță fermecătoare, cu perdeluțe brodate, cu cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la mama mi se părea puterea ei de a-și modifica universul imediat, înfrumusețându-l. Bunica ne repartiza într-o cămăruță întunecoasă, cu un pat și câteva rafturi, mama trebăluia o zi întreagă acolo, iar seara ne chema într-o cămăruță fermecătoare, cu perdeluțe brodate, cu cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe pe marginea rafturilor și cu toate mirosind a proaspăt și a acasă. Curtea arăta dezolant, cu șopronul cel vechi plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
inteligență masculină cu un fel de perversitate feminină, și romanele pe care le scria erau deopotrivă originale și deconcertante. Într-o bună zi în casa ei am cunoscut-o pe soția lui Charles Strickland. Dra Waterford dădea un ceai și cămăruța ei era mai plină decât de obicei. Toată lumea părea să vorbească în același timp, iar eu, șezând tăcut, mă simțeam stânjenit. Dar eram prea timid să nu mă alătur vreunuia dintre grupulețele care păreau absorbite de propriile lor treburi. Dra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]