1,177 matches
-
loc, e vechi și el...dar ia-l! Ia-l pe ăsta și când voi avea un altul ți-l voi schimba!’’ Am aprobat printr-o mișcare verticală a capului, într-un fel intrigat de bonomia femeii. Am pătruns în cămăruța indicată cu degetul arătător, cameră care se găsește pe diagonală, de cealaltă parte a holului întunecat. Se întunecase de ceva vreme și afară. Numai haitele de câini se mai auzeau prin ferestrele negrebine închise, și numai din când în când
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Marian, ca și cum ar fi fost pentru prima oară în viață, ne-am urat ședere plăcută și să plecăm sănătoși atunci când va fi vremea. După ce am așezat cele ce aveam din geantă în sertarele noptierelor. Am plecat grăbit către toaletă... O cămăruță în care se pătrunde împingând cu umărul în ușă... În stânga un coș de gunoi ,,îmbrăcat'' pe interior într-un sac menajer negru plin de resturi felurite. Drept în față, dușul încastrat în peretele din fața ușii. În dreapta, chiuveta cu flotor jos
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ramuri de brad și Rishawa scosese din lăzi tapițerii prețioase, daruri ale fratelui ei, aflat pe celălalt mal al Rinului. După ce pregătirile se isprăviseră, soața ministerialului mai trecu o dată, ca orice bună gospodină, prin sălile Împodobite și pe sus, În cămăruța din turn, unde obișnuia stă pânul să doarmă totdeauna când, după vânătoare, binevoia să Înnopteze la casa slujitorului său. Totul era În deplină rân duială și Rishawa fu mulțumită. Îi mai rămăsese să aștepte semnalul din corn, care anunța sosirea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mileniu, Îi ceru aju torul lui Urs, cu care până atunci Îi mersese bine negoțul. Deși acesta Îi oferise sprijinul pentru a-și putea deschide singur o mică afacere, Solomon refuză și intră În slujba prietenului său. Se instală În cămăruța de lângă biroul lui Urs, mânuind cu Îndemânare o pană uriașă și adăugând cu iscusință grămezi de monede la avutul stăpânului său. Seara pleca acasă liniștit, unde soața lui Îl aștepta cu știucă um plută, Își făcea rugăciunile și mulțumea dumnezeului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pusese degetele pe buze, cerându-i astfel tăcere, și-și deschisese brațele. Fata se pomenise la pieptul lui, covârșită de un sentiment de fericire fără seamăn. Niciodată nu se simțise mai ocrotită. Niciodată lumea nu-i păruse atât de frumoasă. Cămăruța mizeră cu pereții coșcoviți și acoperiți de pânze de păianjen dispăruse ca prin farmec și simți dintr-odată parfumul dulce al crinilor din grădina de la castel. Nici o clipă nu se Întrebase cum de se petrecuse o asemenea minune. Când Bodo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în siguranță. Mă îngrijora perspectiva dispariției vehiculului meu. Nu miar fi căzut bine, pentru că era a mea și, nici nu mi-ar fi plăcut să mă întorc acasă, jalnic, cu o ocazie sau vreun autobuz. Mi s-a recomandat o cămăruță, sub scara de acces la clopotniță. Nu mă simțeam în largul meu acolo, dar rațiunea mă îndemna să profit de ospitalitate, fiincă aveam nevoie de odihnă. Mi s-a servit cina. N-am putut să nu remarc, în sala de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
primejdios. Dar acesta nu rămăsese pasiv la un demers atât de "riscant". Mânat de o curiozitate specifică vârstei și funcției pe care o avea, caporalul s-a apropiat de unul din cele două gemulețe prin care se strecura lumina în cămăruța noastră. Cele două geamuri aveau, fiecare, câte două cercevele, prevăzute cu câte trei ochiuri nu mai mari decât un caiet de dictando. Distanța dintre geamuri era de vreo jumătate de metru. Afară începuse să se lumineze mai bine. Caporalul s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu capul de cercevea până când steaua în cinci colțuri fixată pe partea superioară a bonetei militare a atins ochiul de geam de sus. Colegii lui au procedat la fel, dar la al doilea gem. Acum toți trei se uitau în cămăruță, încercând să deslușească în semiîntuneric ce anume putea fi atât de periculos sub acoperișul acestei coștoroabe. 4. "DUȘMANII POPORULUI" Fusese o noapte călduroasă. Cele două geamuri erau închise. Dinspre tindă venea un firișor de aer proaspăt de afară, prin ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
puternică ar fi fost, era sortită eșecului. Forța argumentației, tonul, ochii ca două lasere pătrunzătoare, mimica și întreaga ei atitudine te descalificau înainte de a urca pe ring pentru susținerea meciului. A doua zi după vizita bunicului, m-a chemat în cămăruța ei de o austeritate monahală masa lângă geam; patul la perete; soba cu plită într-un colț; la răsărit câteva icoane și mi-a zis: Ia șăzi oleacî pi scaunul ista, măi țâcî. Așă. Șî spuni-mi drept dacî hodorogu șeala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
urlete aiuritoare. Bunica era în pat, toropită de căldură. Când a văzut că lătratul nu mai contenește, cu baticul căzut pe spate și părul albicios într-o dezordine caricaturală, a pus mâna pe bastonul ei de corn, a ieșit din cămăruță și i-a aplicat bietului animal o lovitură de băț cu atâta ură, încât, de durere, s-a întins cu burta la pământ. Văzând cine i-a aplicat corecția nemiloasă, și-a adunat ultimele puteri și s-a târât anevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vorbele Tale seamănă izbitor de mult cu discursurile politicienilor demagogi: una zici și alta faci! E noapte. Într-o căsuță prăpădită, cu o curte fără gard, la o margine de sat, pe niște saltele improvizate, așezate direct pe pământul din cămăruță, doarme o mamă alături de copiii ei. E obosită mama. Foarte obosită. Muncește toată ziua la "paori" dică la oamenii gospodari ai satului, la cei bogați. Spală rufele, calcă, apretează, plivește răsadnița, plantează și udă, prășește, mătură curtea, cară gunoiul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a luat bani pentru articolele de tâmplărie. Finalul celui de-al doilea caiet de însemnări este aproape apoteotic. Familia lui Titi, acest alter ego al autorului, a reușit să iasă, după mulți ani, din întunericul pământului. Aveau și ei o cămăruță prin ferestrele căreia pătrundea, în sfârșit, nestingherită, lumina soarelui. De câteva ori firul epic se rupe, pentru că naratorul rememorează scene din vremea când trăiau bunicii. Niște oameni vrednici, dar războiul, seceta și mizeria le întunecaseră viața. Smulsă parcă din romanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dea cuiva în cap sau să devină un aurolac. Acum era aciuat pe lângă o firmă particulară, unde făcea de pază noaptea, alte munci - ziua, iar pentru acestea i se dădea ceva de mâncare și i s-a asigurat și o cămăruță în care să locuiască. Mi-a arătat cu o oarecare mândrie cheile palatului său. Nu putea fi angajat deoarece i se furase buletinul în urmă cu un an, iar pentru eliberarea unuia nou trebuia să meargă la Pașcani și nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
continuă să primească palme peste ceafă de la polițiștii care îl urmau. Dar calvarul nu mai durează mult, ajung repede în fața unei uși masive din lemn, care este imediat deschisă, și acolo i se dă drumul. Este aruncat în încăpere, o cămăruță cochetă, călduroasă. Mirosul de var proaspăt, de zugrăveală încă plutea în aer, semn că fusese de curând renovată. — În picioare ! i se strigă, și Cristi se ridică imediat, abia putând să stea pe picioarele lui, cu o privire amețită și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru că nu mai avea de unde să facă cinste. Nu îl mai găseai în oraș pe nicăieri, nici măcar la teatru, sclipirea și entuziasmul vieții i se stingeau pe zi ce trecea, iar nopțile și diminețile și le petrecea singur, într-o cămăruță umedă și mizeră de la periferie, întunecoasă, în care stătea de vorbă cu fantomele din mintea sa și râdea amintindu-și tot soiul de întâmplări minunate din tinerețe. Începuse să fumeze din nou și un miros dulceag și îne- căcios se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la ce anume „tip de atenție”, și ea a aranjat Într-adevăr lucrurile așa Încât primele două numere au apărut - Într-un tiraj de vreo sută de mii de exemplare - fără colaborarea redactorilor ei salariați, totul dirijat de noi Într-o cămăruță de la etajul unu. Când am coborât În ateliere și m-am referit la ministru, inginerul șef și maeștrii din jur au izbucnit În hohote de râs, acoperindu-l pe distinsul eseist cu un cortegiu de Înjurături pitorești. Dar, după ce, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oltenii” Vulcănescu și cu familia Burileanu, era un produs splendid și tipic al generației noastre biologice, născut și crescut în sud, muntean. Brunet, înalt, puțin mai scund decât mine sau Nichita, de cum l-am cunoscut în primăvara lui ’58, în cămăruța de la subsol a lui Grigore, mi-a făcut o puternică impresie, deși... am recunoscut imediat o „alteritate” temperamentală, un fel de neaderență la persoana și ideile mele ce nu poate fi expediată cu un atribut oarecare. Nu era antipatie din partea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am dus în cimitirul ortodox din Lugoj și am „recoltat” unele nume de pe crucile vechi, de lemn: Miloia, Krinitzki, Gașpar și altele. Numele lui Paul, Sucuturdean, l-am „împrumutat” de la un șofer, pare-mi-se, care locuia într-una din cămăruțele din curtea casei mătușii mele. Apoi, în plin roman, întovărășit de Luminița, o amantă frumoasă din vremea aceea, care mă vizita din când în când la Lugoj, fugind din Bucureștiul unde soțul ei lucra la o „intreprindere” misterioasă - mie-mi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în dosul biroului său, în amplul și luxosul lui imobil din Bdul Ana Ipătescu (pe care, în absența mea de la revistă, dar și din conducerea Uniunii, scriitorii l-au pierdut, iar revistele, mândrele reviste literare au fost îngrămădite în câteva cămăruțe din Casa Scânteii, fără un gest de protest - o, decadența Uniunii a fost precedată de multe asemenea acte abuzive ale partidului!Ă, Geo, vrând să apese tonul sau să-și facă remarcată „autoritatea”, a aruncat, total stângaci, cuvântul „muncă”. Îmi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sens al cuvântului. Iar lor le-aș aminti fraza lui Brecht: „Cine e nemulțumit de propriul său popor, nu are decât să-și caute un altul!...”. O „normalitate scriitoricească” de șase ani! O, cât am regretat-o apoi, ascuns în cămăruțele mele de împrumut, în țară și apoi în străinătate, da, mi-am regretat gestul curajos și „iresponsabil” de a-mi „distruge cariera socială”, de a mă afunda încă o dată dacă nu în „mlaștinile visătoare” ale anonimatului de dinainte de debut, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
întotdeauna să încaseze dividendele cele mai mari. * * * În chiar locul de unde a dispărut cadavrul Învățătorului, se ridică un chioșc din lemn sculptat, construit de greci după anul 1808, el însuși având în vârfu-i un ornament piramidal bizar. Cenotaful cuprinde două cămăruțe foarte înguste, prima, Capela Îngerului, unde poți vedea un fragment din piatra rotundă rostogolită de Iosif din Arimateea; în cea de-a doua, inima inimii, acolo unde a murit moartea, poți atinge cu mâna chiar peretele stâncos al mormântului. Acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a fântânilor la Români. Negustor de vite, care vine din străinătate (Silezia, Ungaria) și care povestește ce-i prin alte țări. Povestiri de demult, amintiri ale marilor nă văliri, când oameni cuibau în munte. Casele boierilor mici și joase, cu cămăruțe și pivnițele pline. Zodiar Întunecoase păduri nesfârșite. Legenda râsului și calul fără splină. Cum s-a bătut un călăreț cu albinele Cum alegeau prisăcarii loc de pășune pentru albine lăsând de cercătură, un știubei ici, unul colo, între fânețe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au atacat o mănăstire de maici. Au spart cămările, jefuind. Un câne a apucat din cămara darurilor un colac și s-a dus cu el în sat la doi km. depărtare. Popa a văzut cânele și a cunoscut colacul din cămăruța unde punea el partea din daruri; s-a dat glas, a strigat gospodarii și i-a îndrumat împotriva hoților care pradă sfânta mănăstire. Așa oamenii au prins pe țigani, când coborau cu boccelele de la mănăstire. Te însori? Nu. Pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În Suseni Împreună cu Bunicii. Numai după nașterea mea, la 2-3 ani, ne-am mutat În căsuța de pe marginea Visei, cuibul drag al copilăriei și al adolescenței mele. Era o mică gospodărie constituită dintr-o căsuță scundă de cărămidă cu două cămăruțe (tinda și camera de dinainte), acoperită cu țiglă, peste care În ajunul “Sânzâienelor” aruncam coronițele de flori; o șură acoperită cu paie, care adăpostea Într-o treime din suprafață, grajdul bivolițelor, În alta carul și În a treia, depozitele de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mine, nici pentru familia lui: unchiul, tanti Ana și Viorica, elevă. Într-un ansamblu de clădiri situat pe Calea Victoriei nr. 200, lângă biserica Italiană, al cărui chiriaș principal era cumnatul unchiului Aurel, cornistul Orchestrei Filarmonice, Gheorghe (Ghiță) Dimitriu, era o cămăruță nelocuită, care pentru o sumă relativ redusă ne putea fi pusă la dispoziție: mie, unei rude de-a lor, Nistor, student la Silvicultură, atunci În cadrul Universității din București și colegului și prietenului meu sibian, Gheorghe Rădoi, student la Matematică. Am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]